Mfc

Miercurea fara cuvinte ar trebui sa fie un fapt  „simplu si amuzant”. Incerc de câtiva ani…

Surse:http://www.britishpathe.com/video/heavy-snowfall-in-bucharest/query/bucharest+1969

&

http://www.opiniatimisoarei.ro/in-anul-1969-in-romania-nimeni-nu-se-minuna-ca-iarna-ninge-vezi-video-cu-un-buletin-de-stiri-despre-ninsorile-de-odinioara-si-cum-avea-loc-deszapezirea/27/01/2014/

*

*

Intre doua deszãpeziri…

…deschid internetul:  pentru stiri, pentru corespondenta,  pentru blogãreala.
Televiziunile mi se par lente, obositoare si …smekerite.

Azi voi selecta pentru eventualii vizitatori câteva perle de gândire primite recent  pe e-mail:

Incep cu una apartinand unui celebru prim-ministru. Este vorba de  Winston Churchill :

„La ce lucrez acum?
Imi pregatesc remarcile spontane”
*

Mi-au plãcut si urmatoarele:

1.Increderea este acel sentiment pe care il ai inainte de a inţelege exact cum se prezinta problema.

2.Diferenţa intre ficţiune si realitate:
fictiunea are sens.

Am gãsit, in alta parte, si asta:.
Fictiunea este obligata sa tina seama de posibilitatile existente.
Adevarul – nu.
(Mark Twain, scriitor american)

3.Oamenii rationali incearca sa se adapteze lumii inconjuratoare.
Oamenii irationali incearca sa adapteze lumea inconjuratoare la ei insisi.
Este clar, deci, ca schimbarea lumii nu poate veni decat de la oamenii irationali.
(George Bernard Shaw, dramaturg irlandez)

Si ultima, pentru amatorii de filme poliţiste:
Un studiu cuprinzator realizat de politie arata ca nicio femeie nu si-a impuscat sotul 
in timp ce acesta spala vasele.
(Earl Wilson (1907-1987), jurnalist american)

&

PS. In blogroll am o colecţie impresionanta de perle.

 

 

 

Dare de seama (1)

Initial voiam sa dau titlul „bilant”, insã suna prea financiar; suna frumos „retrospectiva„, cum a titrat recent doamna Zina.
Am luat in calcul si cuvântul „raport”,   dar dpdv literar e destul de pretentios…Insist: link-ul anterior duce la Ernesto Sábato.
Pânâ sã mã hotãrasc ce si cum, am mai citit si mã inspir de ici, de colo;   la I.O. Flavius am gasit formula perfectã: WordPress, generosul gãzduitor de bloguri, intocmeste anual dãri de seama amuzante si… incurajatoare.
Dau mai jos link-ul pentru a vedea ce  referinte oficiale se dau despre mine. Totodata, am extras câteva propozitii.

https://daurel.wordpress.com/2013/annual-report/
[…]

Crunchy numbers

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 16,000 times in 2013. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 6 sold-out performances for that many people to see it.

In 2013, there were 142 new posts, growing the total archive of this blog to 1,231 posts. There were 23 pictures uploaded, taking up a total of 1 MB. That’s about 2 pictures per month.
The busiest day of the year was January 9th with 113 views. The most popular post that day was Mfc. Despre stres.
[…]

In traducere automata ar suna astfel:

Numerele crocante

Sala de concerte de la Sydney Opera House deține 2.700 de oameni. Acest blog a fost vizualizat de aproximativ 16.000 de ori în 2013. Dacă ar fi fost un concert la Opera din Sydney, ar fi nevoie de aproximativ 6 spectacole sold-out pentru că mulți oameni să-l văd.

În 2013, au existat 142 de posturi noi, în creștere arhiva totală a acestui blog pentru 1231 posturi. Au fost 23 de imagini încărcate, având un total de 1 MB. Asta inseamna cam 2 poze pe lună.

Cea mai aglomerata zi din an a fost 09 ianuarie, cu 113 de puncte de vedere. Cele mai populare postul acea zi a fost MFC. Despre stres.
&

Ps. Dupa cum am mentionat, este o  traducere automata.

.

Spiritul de weekend…

…l-am descifrat cu greu si  destul de recent. Fiind vorba de ultimii 5-6 ani, deci perioada de când am blog, s-ar putea crede cã internetul m-a ajutat sã ma intergrez; adica, sa fiu in  „rând cu lumea„.
Nu e tocmai asa…
Dupã cum spuneam, m-am lãsat greu; nu prea acceptam notiunea de timp liber; purtam un bagaj de multi ani cu program incãrcat. Daca mi-am imaginat  in pruncie, in toiul muncilor la cooperativa agricola sau la fermele de stat, cã odata ajuns la oras voi munci mai putin, s-a dovedit cã m-am amagit. Orasul mi-a „oferit”  blocuri intunecoase si reci…De mai multe ori am scris despre cele trei firme la care am lucrat pâna prin 1991.De cate ori schimbam locul de munca, cãutam si un alt apartament.
Cumva, eram radical…
Azi rememorez câteva repere privind trei imobile proprietate de stat, din totalul de patru, igienizate in decursul primilor 20 de ani de convietuire cu regãtenii .
Pâna in vara lui 1977 am amenajat o garsoniera in Drumul Taberei (zona Favorit). A urmat, pentru 3-4 ani, punerea la punct a unei  locuinte cu doua camere in Balta Alba spre Dristor.
Când familia a ajuns la patru membri, prin 1980, am modernizat un apartament cu 2 dormitoare in  Cartierul Titan, zona IOR 1, spre Stadionul National.
Nici n-am nimic de regretat: prin 1992 statul a scos apartamentul la vanzare.  L-am cumparat,  am devenit proprietar.
Deci, burghez . ..
In acei ani erau putine sâmbete libere; meseriasii, in general colegi de serviciu, lucrau „la ciubucuri” duminica. Una cu alta, weekend-urile tineretii mele erau dedicate aspectelor materiale.
Partea trista este cã nici dupa cãderea comunismului,  ani la rând,  nu am respectat  zilele de duminica…Spun doar atât:  imi mersese buhul in ce priveste stãruinta mea in munca. Rudele isi inchideau telefoanele…O nepoata chiar m-a mustrat cã in fiecare vineri il  „bat la cap” pe taicã-sãu sã-mi cumpere un arzãtor de gaze de 3 mc/ora. Dupa un timp am inteles ca doar o parte dintre cei care mergeau sâmbãta in Ungaria sau in Austria isi pierdeau timpul prin magazine…
Pâna sa ajung sa nu lucrez duminica si in zilele marilor sãrbatori, au  fost mai multe semne. De exemplu, am  constatat ca meseriasii care (isi) respecta weekend-ul sunt de preferat. Din toate punctele de vedere…
Poate voi reveni cândva la restul povestii. Mai ales daca, in weekend, mã voi apuca de excursii !
Mai stii ?

*

Inchei cu trei bancuri decente.

1.Instructiuni de munca 

Şeful, prezentând un nou angajat, le spune celorlalţi :

– Acesta este noul venit în echipa noastră.

Arătaţi-i, vă rog, cu ce va ocupaţi, când stiţi că sunt cu ochii pe voi.

*

2. Ucenicie

Intr-un atelier de reparatii auto:

– Si acum, zice maistrul catre ucenicul sau, sa invãtam cum sã ne miram când deschidem capota., 

*

3. Cel mai ascultator din familie

Familia merge la un parc de distracţii şi câştigă un ursuleţ.
Tatăl îi adună pe copii şi îi întreabă:

– Ia să vedem, cine e cel mai ascultător, cine nu face mofturi niciodată, cine nu iese din cuvântul mamei?

– Bine, tată, ia tu ursuleţul!

&

PS. Am cãutat sã scriu in forma/stilul articolelor pentru HW ale Mirelei Pete .
Tot in acest context, recomand  Jurnal de femeie.

.

Mfc.Pentru romantici

Mfc=ww.

Sursa: http://istoriiregasite.wordpress.com/2011/09/01/iubiri-celebre-mihai-eminescu-si-veronica-micle/

&

Recomand si https://daurel.wordpress.com/2014/01/15/datorita-poeziei-lui-eminescu/

Datorita poeziei lui Eminescu,…

… in liceu, in decurs de circa o luna, am luat o serie de note maxime la  literatura româna; inclusiv in teza.
Notele de 10 erau rare si…stânjenitoare. Nimãnui nu-i convenea sã fie considerat tocilar; chiar si colegele se rusinau când primeau asemenea note. La  Seini,   localitate aflata in interiorul triunghiului Baia Mare – Satu Mare – Negresti Oas, era valabila zicala: „decât un filozof ofticos, mai bine un mãgar sãnatos„.
Explicatia notelor este simplã: sorã-mea, pe atunci  studenta la filologie la Instututul  din  Baia Mare, a imprumutat pentru mine o carte de critica literara de nivel universitar. E drept,  am depus si eu ceva efort: am invãtat Luceafarul pe de rost. Acum, dupa mai mult de patru decenii,  recitarea celor aproape o suta de strofe mi se pare ceva banal: cam  zilnic aud in tramvaiul 24 câte un cersetor recitând celebra poezie…
Nu pot sa inchei fãrã sã mentionez si alte neplãceri cauzate de notele de 10: profesoara de româna pretindea sã abandonez planul/visul de a urma politehnica, deoarece am sanse mari la filologie… Avea dreptate: la fizica si la matematica n-am luat niciodata note de zece !

&

PS.
1. Azi am cãutat prin casa si am gãsit doua cãrti cumpãrate dupa vreo 15 ani de la terminarea liceului: Istoria literaturii române de la origini pana in prezent- G. Calinescu, 1985 si  Mihai Eminescu opere vol. XIII, 1985. Ambele sunt format mare,  supracopertate, foi destul de lucioase…Prima atârna 3, 50 kg si a costat 300 lei; pentru cealalta am achitat 91 lei; cantareste doar 1,400 kg…Preturile actuale, in ian. 2014,  pe internet sunt tot ca in 1985: Istoria …250-300, negociabil;   pentru  Opere vol XIII… se pretinde  constant la 100 lei.
2. Sper cã e limpede ce am studiat dupa liceu.
3. Un tãtic povestea cã  fiul sãu, elev in clasa a III-a, l-a intrebat ce se va intampla daca va fi notat vreodata cu un calificativ diferit de „FB”. N-am auzit restul discutiei…

Mfc.Trecutul

Mfc=ww; pentru cunoscatori, lista Doamnei  Carmen.

sursa: „Those who cannot remember the past are condemned to repeat it.” (George Santayana).

*

PS. Recomand: Tot ce era omeneste cu putinta

Tot ce era omeneşte cu putinţa,…

…ca titlu, sunã destul de bine.
Am extras dintr-un citat din opera filozofului George Santayana;  ieri a fost pentru prima data când m-am interesat despre viata acestuia.
Redau mai jos  intreg citatul.
Trebuie să întâmpinăm cu drag viitorul, ţinând minte că în curând va fi trecut; şi trebuie să respectăm trecutul, ştiind că odată a fost tot ce era omeneşte cu putinţă.
Imi amintesc destul de limpede cã, cu multi ani in urma,  înainte de inventarea internetului, am dezbãtut acest citat cu frate-meu Vasile; era vorba daca este corect/logic sa spui despre  cineva cã  „n-a fãcut tot ce era posibil”.
Am stabilit atunci frate-meu si cu mine cã in fiecare moment/etapa/perioada a vietii individuale si sociale oamenii isi dau toata silinta, deci fac tot ce este posibil . Chiar ne-am amuzat când ne-am amintit de  expresia populara „atâta i-a dus capul”.
In rest e sansa, destin, noroc…
*
Simt nevoia sa justific accesele filozofice de mai sus.
Se pare ca sunt cauzate de faptul ca ieri, de Sfantul Ion,  am rezolvat o problema delicata la CNSAS: am reusit sã preiau, fãrã a avea delegaţie, copiile dosarului intocmit de Securitate unui ţãran din judeţul Satu Mare; nu e vorba de tata…
Cred cã de data asta am fãcut o fapta bunã. Persoana care a solicitat dosarul tatãlui ei are vârsta spre 70; m-am bucurat ca  are si alte preocupari fata de situatia de acum 14-15 ani cand ma intreba daca nu as putea sã o pun in legatura cu Grigore Lese pentru a-si prezenta   inregistrarile proprii  cu folclor sãtmãrean… ; cu greu a înteles cã eu sunt din alta bransa; n-am fost la Sala Palatului, Ateneu sau alte asemenea nici pe vremea comunistilor, cand intrarea era gratuita…Mai recent, parca in urma cu 2-3 ani, persoana de la Sãtmar  a insistat sã mã documentez dacã o venerabila prietena de-a ei din Cartierul Ferentari  este intr-adevar terorizata de prezumtivii mostenitori; de data asta am lãmurit-o relativ usor cã imi doresc sa ajung la pensie cu cât mai putine dizabilitati fizice….
Revin la CNSAS.
Desi mi-am pregãtit traseul cu ajutorul hãrţilor de pe internet, cum fãcea Brudi  înainte de-a pleca sã fotografieze biserici, m-am rãtãcit vreo 3-4 km. Adevarul este ca si in urma cu  18 ani, cand mi-am luat permisul auto, am mai avut o tentativa de-a ajunge in zona respectiva  pentru a o duce cu automobilul pe fiica-mea Alexandra la ” Colegiul National Matei Basarab”…Atunci, dupa ce m-am apropiat cam la un kilometru de destinatie,  fiica mea a plecat dezamagita  pe jos …
Ieri, dupa vreo ora de mers pedestru, pornind  de la Metrou Unirii, am avut surpriza sã fiu bine primit de cãtre personalul celebrei instituţii.
In holul de la intrare, pe un montaj cam kicios, am putut  citi  fãrã ochelari urmãtoarele adevãruri:

* „Nimic nu este mai imprevizibil decât trecutul” (George Orwell)
* „Cei care nu-si pot aminti trecutul sunt condamnați sa-l  repete. „(George Santayana)
Desigur, e la loc de cinste si citatatul inteles dintotdeauna de tot românul :
* “Cine controlează trecutul controlează viitorul.
Cine controlează prezentul controlează trecutul”(George Orwell)
Am fost preluat sub semnatura de catre un functionar si condus in sala de lectura; mi-a spus cã e incantat cã am studiat citatele; m-a predat altui functionar dupa ce i-a povestit cã m-a surprins notând textele de pe hol…
Am achitat 5,4o lei pentru a mi se inmâna  27 de file intr-un plic sigilat . Dupa cca 45 de minute am fost condus in sens invers si predat oficial personalului de paza…

&

PS. Am  depus o cerere la CNSAS pentru acces la un eventualul dosar pe numele meu. Le scutesc pe fiicele mele de un efort…
In ce priveste dosarul tatalui meu: prefer sa n-am confirmarea ca persoane respectate, consateni si rude au fost in situatii ce dovedesc ca  i-a dus prea putin capul…Insa, daca cineva din familie va considera ca e necesar, deja pentru mine e simplu: stiu drumul !

..

Inainte de a intocmi…

…un bilant bloggeristic al  anului trecut, bilant promis recent intr-un comentariu  pe un blog renumit, simt nevoia sa repostez un text  foarte serios apãrut  la o data nepotrivita : in martie, de ziua mea de nastere…

Iatã textul muncit de mine anul trecut in preajma aniversarii venirii mele pe aceasta lume.

< Clarificãri

De un timp imi propun sã fiu mai selectiv in ce priveste amintirile; e sãnãtos sã ne iertãm pentru greseli, gafe, penibilitati, rautati…

In ce mã priveste cred ca am tras suficiente concluzii din … multele confuzii. Asta nu inseamna ca nu voi mai gresi !

Desigur, au fost si  multe succese; las pe altii sã mi le reaminteasca, sã si le reaminteasca…

In mod special azi, doream sã scriu numai despre viitor; chiar imi pregatisem in ciorna o postare bazata pe urmatoarea cugetare:

“Viziunea îţi va deveni clară doar în momentul în care vei privi în inima ta.

Cine priveşte în afară, viseaza.

Cine priveşte înăuntru, se trezeşte.”

(Carl Gustav Jung)

In citatul de mai sus mã nemultumesc câteva cuvinte: in primul rând “viziunea” imi suna cam…ideologic; apoi, ‘inafara” si “inãuntru”  mã duc cu gândul la Adrian Nastase…;

…sau la animalele fratilor Cãmãtaru.

In aceste zile am gãsit alta traducere; pare  mai de viitor:

“Perspectiva ta va deveni clară abia când vei putea privi în inima ta.

Cine priveşte în jurul său, visează; cine priveşte înăuntru său, se trezeşte.””

(Carl Gustav Jung)

&

La cca 180 de cuvinte  despre perspectiva, merge ceva si despre trecut.

Este un citat primit de la cumnatul din Brad; cred ca a publicat-o Henri Nouwen; este o constatare care mi se potriveste:

“In lunga mea cariera m-am plâns mereu ca munca mea a fost in mod constant intreruptã; recent am ajuns la concluzia ca, de fapt, aceste intreruperi au fost adevarata mea slujba…”

PS. Recomand: Primavara >

…….

&

PS-ul din Ajunul Bobotezii din 2014: sunt curios câti dintre cititori au revenit din multiplele directii spre care i-am trimis…

Inca un link de actualitate: Kyrie Eleison