Banalitatea corupţiei

Citesc si salvez frecvent citate pentru a participa la jocul bloggeristic Citate favorite găzduit pe blogul zinnaida.blogspot.ro.
Citatele de mai jos nu mi s-au părut potrivite pentru jocul mentionat, dar le  folosesc pentru a-mi da cu părerea despre actualitatea social-politica actuală.

Iată ce scria, la  Buenos Aires in  2006,  teologul Jorge Mario Bergoglio in cartea Coruptie si păcat :

„Omul corupt nu-şi percepe starea de corupţie.

 Corupţia, mai mult decât iertată, trebuie vindecată.

 Păcătosul, când se recunoaşte ca atare, admite într-un fel sau altul falsitatea comorii de care s-a lipit sau se lipeşte (“ Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta”, Matei 6,21, n.m.).

Omul corupt, în schimb, şi-a supus viciul la un curs intensiv de bune maniere. El îşi ascunde adevărata comoară nu ferind-o de privirile celorlalţi, ci reelaborând-o, astfel încât să devină acceptabilă din punct de vedere social (…).
Coruptul se erijează în judecător al celorlalţi – el este măsura comportamentului moral.

 Coruptul este lipsit de speranţă.
Păcătosul speră să fie iertat, coruptul nu, căci el nu se simte păcătos, el triumfă (…)”.

Sursa:http://www.gandul.info/puterea-gandului/de-la-pudoare-la-neobrazarea-pudica-16729518
*

Redau si opinia unui politician de la Bucuresti in aprilie 2017:

Dacă alegi o rudă genială, care a luat premiul Nobel, în dauna unui prostălău care nu e rudă cu tine, evident ca nu e niciun conflict de interese. (Eugen Nicolicea, deputat).

Sursa: adev.ro/owg9vc
*

P.s. 1.N-am citit cărtile prezentate mai sus, dar le am in vedere; voi căuta anticarii care acceptă trocul cu cărti; deja am scăpat prin aceasta metoda de câteva zeci de volume politiste proaste si de istorie falsificată…
Problema este că au cam dispărut anticarii rezonabili.
2.Am găsit azi un articol destul de interesant: Banalitatea binelui și iluminații.

*
*

MfC.Toamna

Particip la Miercurea fără cuvinte. Este un eveniment bloggeristic săptămânal inițiat de Carmen și continuat de Călin Hera.

Sursa:http://bucurestifm.ro/2017/09/21/must-si-pastrama-in-parcul-national/
*

*
Sursa:https://editiadedimineata.ro/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-bucharest-science-festival-cinci-zile-de-foc-pentru-pasionatii-de-stiinta/
*
P.s. Sper sa ajung sâmbătă, 30 septembrie, la librăria Humanitas Cișmigiu, unde va vorbi psihologul Daniel David ( autorul studiului „Psihologia Poporului Român. Profilul Psihologic al Românilor”). Nu stiu exact adresa, dar (mai) intreb…
*

*

Circulă pe net…

…un text despre egalitatea sociala. Unii l-au intitulat, exagerat, „Experiment fabulos în Suedia despre utopia socialismului”, altii, „Lecţia suedeză de socialism”. Ideea este că, deoarece romanii au un anumit respect fata de  organizarea sociala  suedeza, povestile despre Suedia au audientă acceptabilă; indiferent de titlu…
Iată textul :

„S-a întâmplat în Suedia. Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat, la un moment dat, o grupă întreagă.

Acea clasă a insistat că socialismul este funcțional și că nimeni nu ar trebui să fie sărac și nimeni bogat, ci toată lumea EGALĂ! Profesorul le-a spus, “OK, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor și fiecare va primi aceeași notă, astfel încât niciunul nu va pica și niciunul nu va primi, evident, nota maximă.”

După primul test, notele au fost adunate și împărțite la numărul de studenți…și toți au primit un 8.Studenții care au studiat intens au fost supărați, dar cei care au învățat mai puțin au fost bucuroși peste măsură. Cum cel de-al doilea test se apropia, studenții care studiaseră puțin au învățat și mai puțin, iar cei care studiaseră mai intens și-au spus că și ei vor o “pomană”, așa încât și ei au studiat mai puțin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit. Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4.

Notele nu au fost crescătoare deoarece au apărut certurile, acuzațiile, ura și nimeni nu a vrut să învețe pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriză a studenților, toți au picat. Profesorul le-a spus că socialismul va eșua, în final, deoarece atunci când recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, în mod firesc, mare. Dar când statul nu mai acordă acea recompensă, nimeni nu va încerca sau va dori să aibă succes.
 In final, un scurt paragraf care sintetizează totul:

Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara libertății.
Ceea ce primește o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul ei, nu primește întreaga recompensă pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Când jumătate din populație vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea și când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alții sunt beneficiarii muncii lor, atunci, dragii mei, acesta este sfârșitul oricărei națiuni.
Nu poți multiplica bogăția divizând-o!”
*
Recomand si articolul motivational Nu judeca oamenii după aparențe!

*
*

Citate favorite(13)

Această postare participă la  jocul bloggeristic de luni. Detaliile si tabelul de inscriere se găsesc pe blogul https://zinnaida.blogspot.ro/2017/09/citate-favorite-29.html.

Sursa:aici
*

*
Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul.
(Mihai Eminescu)
*
 Educaţia ar fi mult mai eficientă dacă scopul acesteia ar fi ca la ieşirea din şcoală, fiecare copil să conştientizeze cât de multe lucruri nu ştie şi să fie cuprins de o dorinţă permanentă să le afle.
( William Haley)
*
 Un profesor îşi pune amprenta asupra eternităţii ; el nu poate şti niciodată până unde ajunge influenţa lui.
(Henry Brooks Adams)
*
Cea mai sigură cale ca să fii înşelat este să te consideri mai deştept decât alţii.
(Ducele de La Rochefoucauld)

*
*

Leul românesc si alte bancnote

Sursa:aici
*
Am selectat câteva curiozităti si intâmplări amuzante legate de monedele epocii moderne:
Între 1520 și 1528, frații Schlick au dispus baterea a aproape 2.000.000 de monede de argint, „după modelul din Saxonia”, care au primit numele de joachimsthaler, abreviat apoi în thaler^[4] în țările germanofone, adaptat în daler în Scandinavia și tolar în Slovenia (este originea numelui dolarului). În 1528, atelierul fost legat de coroana Boemiei.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jáchymov
*
Alta sursa:
[…]
2. Leul românesc a apărut în anul 1867, asemănându-se cu taleri olandezi ce au circulat pe teritoriul țării în secolul al XVIII-lea. Deși Heliade Rădulescu a propus ca moneda națională să se numească „român”, Parlamentul a respins cererea acestuia, după ce unul dintre parlamentari a pus o întrebare retorică, și anume: „câți români costă un bou?”, devenind astfel argumentul decisiv în luarea deciziei de a da monedei naționale denumirea de „leu”.
….
*
9. 47 % dintre americani spun că nu pot acoperi o cheltuială de urgență de 400$, fără a împrumuta bani sau fără a vinde ceva.
…
*
22. Americanii au cheltuit circa 61.400.000.000 de $ pentru animalele lor în 2011.
&
11. Americanii cheltuiesc mai mulți bani pentru animalele de companie în fiecare an decât cheltuiește Germania pe întreg bugetul său de apărare .
…
*
23. Dacă Bill Gates ar cheltui în fiecare zi câte 1 milion de $, acestuia i-ar trebui 218 ani pentru a cheltui toată averea.
&
28. Un studiu arată că investirea banilor în altceva decât să îi cheltui pentru tine, te face mai fericit.
Sursa:http://esticurios.ro/lifestyle/30-curiozitati-despre-bani-lucruri-interesante-care-nestiute-iti-vor-starni-zambetul
*
Recomand si postarea http://prietendevremerea.ro/12-curiozitati-despre-bani/
*
*

MfC.Cărți

Particip la Miercurea fără cuvinte. Este un eveniment bloggeristic săptămânal inițiat de Carmen și continuat de Călin Hera.

*

*

 

 

 

 

Sursa: Istorii regasite

P.s. Imaginile le-am mai postat la data de  8 Aprilie 2015. Am avut comentarii incurajatoare…

 *
*

Citate favorite(12)

Această postare participă la  jocul bloggeristic de luni. Detaliile si tabelul de inscriere se găsesc pe blogul https://zinnaida.blogspot.ro/2017/09/citate-favorite-28.html

PARADOX-uri

Sursa:https://blog.jorjette.ro/absurdul-sau-paradoxalul-zenon-din-eleea/

1.“Dacă recunosti că nu ai dreptate când nu ai dreptate, ai dreptate.”
Autor necunoscut
*
2.“Cel rătăcit descopera drumuri noi.”
Valeriu Butulescu
*
3.“Cele mai importante lucruri din viată nu sunt niciodată …lucruri.”
Autor necunoscut
*
4.“Săracul are necazuri pentru că nu are bani…;bogatul pentru că-i are.”
Autor necunoscut
*
5.“Nimeni nu stie mai multe lucruri rele despre noi insine si totusi avem cea mai buna părere despre noi insine.”
Autor necunoscut
*
6.“Cand altii se afundă ti se pare că te inalti.”
Valeriu Butulescu
*
7.“Oricat ar parea de ciudat, bucuria este înmultită cand este  împărtita cu altii.”
Autor necunoscut
*
8.“Incercă să definesti nimicul; vei avea nevoie de multe cuvinte.”
Valeriu Butulescu
*
9.“La 65 de ani omul acumulează suficientă experienta ca să fie scos la pensie.”
Autor necunoscut
*
*

Ieudul fără ieşire(1)

Mă grăbesc să spun că n-am fost niciodată in Maramureșul istoric, deci nici in satul Ieud.
Intentionez să postez  o mica serie sub titlul de mai sus, dar nu despre Ieud. Probabil voi comenta uneori  spusele poetilor Ioan Es. Pop si Ion Muresan
*

*
Abia in această vară am citit câte ceva din/despre opera poetului Ioan Es. Pop. Doar pe internet. Sunt surprins de câte reeditări benefiază, cât este de cunoscut…
Iata cum am ajuns la poetul No exit-ului:
Dupa răsfoirea unei enciclopedii despre Maramures, am căutat informatii despre Ieud, Şieu, Vișeu… Internetul m-a condus, printre alte multe texte,  la un interviu cu titlu incitant:  Ion Muresan:”Poezia te poate ajuta să-ți trăiești propria-ți viață”.

Iată partea din interviu care m-a determinat să planific câteva postari in stil moromeţian:
[…]
Care a fost Ieudul tău?
…
Trei ani erai „legat de glie”, ca un iobag medieval. Trei ani nu aveai „ieșire”. Prietenul meu Ioan Es Pop a fost repartizat la Ieud, eu într-un sat (nici măcar comună!), din județul Cluj, Strâmbu. Strâmbu contrazicea până și versurile cântecului maramureșan:Drumu-i lung pe el mă duc / Capătul nu i-l ajung”, pentru că La Strâmbu drumul se termina, nu mai ducea nicăieri, era un „fund de sac”. Strâmbu era un sat sărac și foarte frumos, între niște dealuri abrupte, sau, cum zic basarabenii „dealuri spăriete”. Acolo m-am însurat cu o domnișoară învățătoare foarte frumoasă și am scris poezii, am citit mult și am făcut copil, și șapte ani între 1981 și 1988 am fost „dascăl de țară” și am predat isorie, geografie, constituție, educație fizică și ce se mai nimerea. Erau zile când în sat nu venea nici măcar autobuzul, iar poșta era adusă cu o căruță. Iarna copii mă chemau să văd cum trec lupii în șir indian prin spatele școlii. Și nu îndrăzneam nici să visez că aș putea ajunge profesor în Dej, care de la Strâmbu căpăta dimensiuni de metropolă.[…]
(http://pravaliaculturala.com/article/ion-muresan-zapada-are-pentru-mine-miros-de-cerneala-tipografica/)

După cum se vede, poetul se referă la ultimii ani ai comunismului; eu imi propun să povestesc despre cum i-am văzut/perceput pe intelectualii din satul meu natal  si din imprejurimi in anii ’60-’70. Nu pot să spun că i-am cunoscut, desi, cei mai multi mi-au fost dascăli. Ceilalti erau medici si preoti. Deoarece pe atunci se considera ca toti cei care au urmat o facultate sunt intelectuali, probabil voi aminti si despre  ofiteri, ingineri, contabili…
Trebuie să spun de pe acum că eu si colegii mei, majoritatea dintre noi copii de tărani, nu eram interesati sa devenim intelectuali.
Intelectualii acelui timp si loc nu puteau fi modele din mai multe motive: 1)nu foloseau biciclete sau motociclete, cum obisnuiau cei care lucrau la Baia Mare sau la Poiana Codrului; 2) desi aparuse Dacia 1100, niciun intelectual nu avea autoturism; 3) doar doi profesori aveau casa lor, restul intelectualilor locuiau cu chirie. Neavând casă si grădina, deci neavând prea multă treaba acasă, erau cam toată ziua pe ulițe sau in crâșme; 4) exceptând cei trei-patru preoti, majoritatea intelectualilor nu prea răspundeau la salutul elevilor. Ni s-a spus la scoală să nu salutăm cu expresia „lăudăm pe Isus Cristos”, ci cu „bună ziua”. Desi nu ne răspundeau la nici un salut, ne observau toate „mișcările” pentru a avea motiv să intre in vorbă cu părinții nostri…
Nu voi relata despre intelectualele acelor timpuri. Erau cazuri rare. In invățământ, la țară, era vremea suplinitoarelor…
*
*