Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for Iunie 2010

Tandrete

Posted by daurel pe 30 Iunie 2010

Pânã mã voi aduna sã scriu despre inundatii, am preluat de pe blogul Supravietuitor:

Un click va rugam! – petitie online pentru gestionarea cainilor fara stapan din Rm. Valcea

Semnati (si transmiteti mai departe) pentru sustinerea proiectului de gestionare a cainilor fara stapan din Rm. Valcea, prin care câinii fără stăpân din Râmnicu Vâlcea nu vor mai fi ucişi, ci vaccinaţi, sterilizaţi şi apoi eliberaţi.

http://www.petitieonline.ro/petitie-p55056047.html

Multumim!

S.O.S MOLDOVA!

Theodora.Moldova sub ape guvernantilor nu le pasa

Înregistrat sub protecţia animalelor, umanitare Tagged with ,

Mai recomand si eu ceva, banal, despre guvernantii si bogatii dintotdeauna: banii n-au miros!

Posted in Blogareala | Etichetat: , , , | 6 Comments »

Cârdãsiile dintre…

Posted by daurel pe 28 Iunie 2010

…parlamentari, indiferent de culoare, pentru a profita de functii cât mai mult timp;

…magistrati, respectiv judecatori si procurori;

…magistrati si avocati, trecând de o parte si alta a barei fãra oprelisti; promovari in familii si clanuri; judecarea pãrtinitoare a celor din rândurile lor si acolitilor lor;

…asistatii social si primari: pentru voturi si alte actiuni la limita legii;

…liderii sindicali nationali si guvernanti;

Toate aceste legaturi, si alte asemenea,  fac imposibila orice proiectie privata, a celor dinafara structurilor,  privind viitorul. Se profileaza inflatie de 10%, deci scumpiri, venituri nesigure, deci saracire…Pentru unii mizerie, umilinte…

Desigur, ma simt solidar cu cei 40% dintre români aflati in mediul rural, descris de Eliade astfel:

Aşa e, bunăoară, moartea ciobanului din “Mioriţa”; care nu numai că nu încearcă să scape de moarte, să evite suferinţa, dar e cu desăvîrşire “împăcat”, senin. Nimic nu dovedeşte mai precis lipsa de stil şi de substanţă a mahalagiului român (adică a imensei majorităţi a românilor de la oraşe), decît spaima lui de suferinţă, incapacitatea lui de contemplaţie în durere. Mahalagiul (burghezul, intelectualul etc.) îşi îneacă durerea în vin: după o dragoste nefericită, se îmbată şi se duce la dame. Nu ucide ca tovarăşii săi Ruşi. dar face un fel de filosofie reconfortantă, în care zeflemeaua balcanică se amestecă cu scepticismul vulgar occidenta. “Las’ că trece!”

Am gãsit citatul de mai sus, si multe alte senzatii si idei, pe blogul lui I.O. Flavius.

M-am convins, cu greu si dupa mult timp, de cârdasia dintre Mugur Isarescu si guvernantii actuali; probabil a fost mereu, cu toate guvernele…Eu mai speram cã, nu trebuie schimbata toata garnitura decidentilor…ca ar exista ceva economisti si finantisti apolitici, neinhãitati…S-a dovedit cã sunt vorbiti, când Presedintele l-a numit pe Lucian Croitoru, prietenul fiicei lui Mugur Isãrescu, ca viitor prim-ministru. Cu ocazia tãierilor de pensii si salarii, si-au dat mâna in fata natiunii… Este ceva putred (si) la Banca Nationala…Ca Adrian Vasilescu, scuipãtorul nerusinat al micilor noastre ecrane, sunt toti de la BNR…

Alta recomandare, de data asta  pentru optimisti : o postare cu solutii economice gãsite de cãtre un gânditor contemporan: ULISE AL II-LEA .

Updatare: am mai periat blogrollul si am gasit la Mika un anunt de vânzare. Numai visatorul Patriciu ar da banii pe asa ceva…

Posted in criza, Faliment | Etichetat: , , , , | 8 Comments »

Situatia…

Posted by daurel pe 27 Iunie 2010

…geopoliticã n-o cunosc, dar cineva trebuie sã-i opreasca pe  talibanii care continuã  sã  omoare  afgani crestini…

…europeanã e bine controlata de Angela Merkel.

…realã din România o cunoaste numai Bãsescu.

…din Bucuresti este de vacantã si concedii, deci mai putin stresanta; totusi nu recomand nici un (alt) articol despre oras…

…pe strada mea ar fi buna, dacã n-ar parca masinile cei care au treabã pe bulevard.

…personalã este cum bãnuiti: pãzesc locul de parcare, imi creez asteptãri, provoc asteptãri si altora, inventez justificari…Exersez…; de exemplu: incerc variante eficiente de protectie  a gardului  de lemn; il voi proteja cu bitum la rece si, probabil,  il voi vopsi alb, deoarece au fost oripilati toti cãrora le-am  propus aceastã culoare…PS. Când am vopsit in rosu gardul metalic de la stradã, acum vreo 20 de ani, multi vecini au zis cã sunt bozgor si comunist nostalgic; acum, pe strada, sunt vreo patru garduri rosii…

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , , | 3 Comments »

Spartacus

Posted by daurel pe 26 Iunie 2010

Am mai scris cã citesc ziarul Natiunea, fondat de un bãnãtean renumit. Ziarul nu este pe internet, asa cã, voi incerca sã povestesc un articol scris de Corneliu Vlad,  pe care nu-l urmaresc in mod deosebit, precum pe Calin Hera, care-i si blogger…

Asadar, despre Spartacus. Corneliu Vlad povesteste cã pe vremea lui Spartacus, Crasus era seful pompierilor; avea ceva cheag, din bataliile din Spania, unde luptase alãturi de ucigasul tatalui sãu. Din când in când, Crasus incendia proprietãti pentru a le lua la pret redus. Marea miza era sã devina salvatorul Romei, iar Spartacus ii putea da aceasta sansa. Aflând cã rãsculatii au tratat cu piratii sã-i scoatã cu corabiile din Italia, Crasus i-a platit pe pirati ca sa-si nu respecte contractul; voia ca Spartacus sã atace Roma! Istoricii sustin cã pentru legiunile romane n-ar fi fost mare lucru sã-i spulbere pe rasculati din primele batalii…Problema era de naturã politicã: cine sã fie eroul?…; ca eroul sa fie mare, era nevoie de un pericol mare…Mai mare decât orice mogul…; mogulii  au apãrut mai tarziu, dar nu prea tarziu…

Intr-un final, Spartacus amenintã direct Roma; este momentul de glorie al lui Crasus…Totusi, n-a devenit stãpânul absolut al Romei; a format un triumvirat cu Pompei si… Cezar! Se apropia ora astrala a altui politician, de data asta unul de geniu. Crasus moare, Pompei este invins, iar lui Cezar i se deschide calea spre dictatura personala spre …cezarism; numele de tzar vine de la Cezar…Erau politicieni cu viziune…Daca n-ar fi existat Spartacus, Crasus l-ar fi inventat…

Inchei cu o intrebare, pe care n-o pune dl Corneliu Vlad: la urmãtoarele alegeri prezidentiale, va trebui sã alegem intre Vadim si Dan Diaconescu? Sau intre Dan Diaconescu si Elena Udrea? Oprescu?…; pare prea bãtrân…; insa, nu-i gãina sã trebuiascã pus la fiert !

Recomand, in spiritul acestei postari: istorii regasite si alte povesti pilduitoare…

Posted in civilizatie, confidente, Ganduri | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 5 Comments »

Gaudeamus igitur…

Posted by daurel pe 25 Iunie 2010

…folosind astazi ceea ce (mai) avem la indemana. Mâine va fi o alta zi. Iatã ce propun: o metoda de relaxare gãsitã pe un blog cu reale preocupãri  civice. Am incercat sã scriu ceva sub imagine, dar nu pot muta cursorul; cred cã nici nu este nimic de adaugat…sã-i multumim lui Zamfir!

Posted in Blogareala | Etichetat: , | 6 Comments »

Edilitare. Azi, partea…

Posted by daurel pe 24 Iunie 2010

…plinã a paharului. Am fost si azi in oras; adica dincolo de P-ta Victoriei, pe bulevardele de care rãspunde dl Oprescu. Am circulat bine cu RATB-ul, deci alt punct pentru primarul general…Mi- a plãcut si azi pasajul de la Universitate; data trecuta n-am fost atent: canapelele amplasate acolo, pentru odihna pietonilor, sunt insotite de publicitatea magazinului IKEA . Bravo IKEA,  felicitari directorului Oprisan! (o mai fi el?)

De ce  fac publicitate Doctorului si familiei Kamprad, aflatã in spatele fundatiei olandeze care detine franciza IKEA?  Din acelasi motiv, care m-a fãcut sã laud, acum un an,  ziarul Evenimentul Zilei, iar recent holdingul Adevarul si pe Patriciu: sa-i provoc sã mã caute, sã stabilim comisionul si continuarea actiunii…

Mi-a plãcut cum se modernizeaza Spitalul Coltea; ferestrele au fost reproduse montându-se termopan in cercevele din lemn; era si timpul sã se termine cu oribilul PVC…O fi tot meritul lui  Sorin Oprescu?

Inchei, cu doua idei edilitare de pe strada mea. Un vecin si-a gãsit constructori foarte ecologici… si nu numai: au venit cu WC si camion inchis, parcat pe strada; in  camion se schimbã,  sevesc masa, isi fac siesta,  pãstreaza uneltele; deci se poate…Alt vecin, cu casã fãra etaj, a cerut autorizatie de construire pentru schimbarea invelitorii de tigla, cu lindab; taxele sunt insignifiante…Are conditia sã nu depaseaca inaltimea initiala; n-a depãsit-o, dar a pregãtit fostul pod pentru câteva camere si anexe de mansarda…A obtinut receptia oficiala, conform legii, dupa tencuirea exterioara a peretilor rezultati prin micsorarea pantei sarpantei; apoi a decupat ferestrele necesare in peretii din OSB, acoperiti cu polistiren… Acum finiseaza mansardarea. Mi-a dat o idee de fentare a legislatiei si a fiscului, in ideea pãrtii pline a paharului…

Alte bloguri: stim  cã  suntem tâlhãriti  la drumul mare; pe blogul Simonei Ionescu gãsiti si câteva recomandari pentru depãsirea impasului…

Posted in confidente, Ganduri | Etichetat: , , , , , , | 5 Comments »

Ritual

Posted by daurel pe 23 Iunie 2010

Zilnic, incerc sã respect câteva reguli bloggeristice insusite de la cei ce m-au primit, instruit si incurajat in domeniu; povestea este pe bara de sus a primei pagini, cu titlul Declaratia autorului. Uneori o recitesc; imi aminteste de cei cinci ani cand am lucrat incercat sa implementez un sistem de asigurarea calitatii la IOR; i-ar fi prins bine lui Florin Calinescu, care-si produce comenzile militare in fabrica mentionata…

O regula ar fi sã trec  zilnic pe la toti corespondentii din blogroll…Nu reusesc, deoarece citind o parte, comentand, imi vin idei de noi postari; unele postari sunt doar un pretext de-a face trimiteri spre articolele altora…; uneori inafara blogosferei…Rareori pot parcurge sistematic tot blogrollul; asa scurt cum este…Poate il atrag pe blogroll si pe Ion Cristoiu, din solidaritate de …vârsta.

O ultima idee: imi cer scuze pentru procedeul de-a rãspunde comasat  la comentarii; incã-mi convine sã scot in fata comentatorii; cãtzeii mei negri  nu se supãrã…

Recomandari? Sunt la inceputul postarii!

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , , | 7 Comments »

Meditatiile

Posted by daurel pe 22 Iunie 2010

In ultimul timp am tot auzit cuvantul internat; nu internarea la spital, Doamne fereste, ci internatul scolii. Totodata, au aparut monografii ale unor licee, unde apar referinte si la internatele acestora.  Amintesc doua monografii aparute in 2009: Liceul Avram Iancu din Brad, Hunedoara si Liceul Mihai Eminescu din Satu Mare. Sustin cã, impresiile, amintirile, despre cunoscutii din perioada scolarã au dubla mãsurã: colegii de la internat si ceilalti colegi…Ar fi multe de spus, dar mã voi limita, azi, la notiunea din titlu; apelez si la DEX:

MEDITÁȚIE, meditații, s.f. 1. Reflectare, cugetare adâncă; meditare, reflecție. 2. Specie a genului liric, cuprinzând reflecții despre condiția umană. 3. Pregătire a lecțiilor, a examenelor cu un meditator; lecție particulară dată de un meditator; preparator (3). ♢ (Sală de) meditație = sală într-un internat unde elevii își pregătesc lecțiile. ♦ Perioadă de timp, în afara orelor de curs, în care elevii (dintr-un internat) își pregătesc temele. – Din lat. meditatio, fr. méditation.
Sursa: DEX ’98

Si acum, dupa zeci de ani, notiunea de meditatie, pentru mine inseamnã un program impus de cãtre cineva; fiind program impus, presupun mereu cã se face formal, deci se decade in altceva; eu decãdeam in reverie… Cumva, varianta lirica despre conditia umana:  mã intrebam ce-or fi fãcut fratii Jderi dupa bãtãlia de la Podul Inalt si Ilie Moromete dupa ce copiii i-au furat caii…Cu cei 3-4 muschetari francezi m-am linistit cand am gasit romanul Dupã douazeci de ani; dacã accesati linkul veti citi ca este o nuvela...; cred ca au dreptate cei cu Wikipedia…

Incep cu orele de meditatii de la internat. Erau multe, nu insist… In mod sigur, meditatiile de dimineata, de la 6.00 la 7.00, când invatam in disperare, isi aveau rostul rostuit; ingrãsam porcul in Ajunul Craciunului; era ora cãnd intuiam pericolul de-a fi ascultat si notat…; deci, dimineata  nu aveam reverii… Tot fãra reverii erau ora de meditatii de noapte, de la 19.30 la 20.30; era ora când pedagogul ne lãsa nesupravegheati, iar noi povesteam povesti nemuritoare; cu stafii, moroi, vrajitoare, banditi…Erau multe ore de sala, in bãnci, dupa masa, sâmbata, duminica…Ce sã inveti? De ce sã inveti? De la cine sã inveti? Erau multe modele… Am avut sansa sã am si dascãli intelegatori; multi erau scoliti inainte de comunism…Am invatat, am retinut ce am vrut…Nu intotdeauna ce mi-a plãcut… La Seini, zonã distincta intre Oas, Maramures si Sãtmar, se puteau invãta multe…; am avut si 2-3  colegi evrei…

Despre meditatiile cu meditator am auzit dupa terminarea liceului; cei din internat nu aveam cum sã urmãm un alt program…Sotia imi spune cã nici in zona lor, cei de la internat nu erau meditati. Consecinta a fost cã nici fiicele noastre n-au primit meditatii…Am gresit: trebuia sã le trimitem la meditatii la sporturi de echipã si individuale, la balet, la ceva muzicã…

Pentru cei practici, trebuie sã zic ceva si despre cum ne gospodãream. Pedagogul, pedagoga si directorul internatului stabileau tabele cu responsabilitati privind cãratul apei de la fântâna unui vecin, stocarea, incãlzirea, economisirea…; erau reguli stricte de pregãtire si indeplinire ordonata a spãlarii de dimineatã si searã. Si multe alte reguli…Ar trebui sã spun cã nici in armata n-am umblat atât de mult incolonat…Regrete? Ar trebui si oarece regrete… Puteam sã invãt ungureste, fiind la paritate români neaosi si unguri neaosi; poate prea neaosi…

Inchei cu o meditatie despre olteni. O mãtusa, care fusese la  internat in perioada interbelica, când incepusera sã vinã in contact ardelenii cu oltenii, povestea cã, seara, pedagoga olteancã o intreba:  „Domnisoara Terezia Barbu, te spãlasi pe picioare?”, iar mãtusa rãspundea: „Da, mã spãlasi pe picioare…

Recomand:  daca accesati corespondentii mei din blogroll, sã incepeti si cu Z; cel putin la doua zile; acolo sunt cei ce posteaza zilnic: Zamfir, Ulise, Ziarul Lumina, Zalmoxys32 cu istoria zilei

Posted in confidente, Ganduri, Povesti | Etichetat: , , , , , , | 5 Comments »

La Curte…

Posted by daurel pe 21 Iunie 2010

…era locul magic al copilariei mele. Am gasait in DEX:

CÚRTE, curți, s.f. I. 1. Spațiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ține de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. * Loc. adj. De curte = care trăiește pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuința de la țară a moșierului; conac; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință. 3. Palatul de reședință al unui suveran; (înv.) reședința întărită a domnitorului și a boierilor, unde se refugia și populația în timpul războaielor. ** Totalitatea persoanelor cu funcții înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinări; în trecut) Numele unor instanțe (superioare) judecătorești și administrative. Curtea de casație. Curtea de apel. Curtea de juri. ** Totalitatea membrilor unor astfel de instanțe. III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune, spre ai câștiga favoarea, simpatia, dragostea. lat. *curtis (= cohors, tis), cu unele sensuri (II, III) după fr. cour.

Sursa : DEX ’98

La Curte, era locul de intâlnire cu prietenii de joaca, prãduire si devastare; cuvântul curte imi evoca, inainte de orice alta asociere,  bataia de joc. In postarea indicatã, povestesc câte ceva despre,  interminabila praduire  a domeniului nobiliar din Pomi, jud. Satu Mare. Din pãcate, uit cã acolo era si cãminul cultural, in fosta sera a domeniului, unde am fost la baluri, am vãzut primele filme si piese de teatru, am ascultat cântecele diverselor formatii…Rãmâne prima impresie, cea de prãduire; prãduire, care  se perpetueaza; cum am zis si mai zic…

Comunistii au anuntat prãduirea. Mama, care a cântat vreo 20 de ani in corul comunei condus, peste 30 de ani, de dirigintele meu Ionel Barbul, retinea cu usurinta cântece si poezii; uneori definea fãrã bucurie „noua era”:

Vom iesi din noroi

Vom zdrobi pe ciocoi

Vom pãtrunde desculti in palate

Stiu cã, mama nu se bucura de devastarea domeniului, deoarece sublinia mereu cã a auzit versurile cântate de corul scolii condus de o ruda indepãrtatã de-a tatãlui meu, pe atunci invãtatoare sãraca; sub comunisti si-a completat studiile, si-a facut o casa imensa, a cumpãrat apartamente la oras pentru cele doua fiice…; ulterior mi-a fost profesoara de limba româna…; doamna Barbu ar putea fi vinovata, când plasez virgulele decorativ…

Dupa 1989 a continuat bãtaia de joc fatã de curti; multi au uitat discursul lui Ion Iliescu de la…Satu Mare!  Prin 1993-1995 Iliescu a dispus unei curti superioare de justitie sã anuleze restituirile proprietãtilor cãtre fostii proprietari; sã rãmâna etern chiriasii…

Tot sub Ion Iliescu s-a fãcut si rãsfãcut Constitutia Romaniei. Bulibãseala politico-economica actuala o pun direct si integral in cârca bãtrânului comunist.

Inchei, cu o incununare a bataii de joc: Curtea Constitutionala, care anuleaza ideea de judecata impartiala in Romania. Cei ce trebuie in mod firesc judecati, administratorii avutiei nationale,  si-au inscãunat din timp judecatorii, insã pãgubasul, populatia, nu are acest privilegiu, aceasta posibilitate…Nici drept de recurs…Este ca la „procesul” Ceausestilor, unde Nicolae a cerut sã-l judece Marea Adunare Nationala, iar Elena a pretins s-o judece academicienii!  Desigur, jmekerii politicii profitã de ceea ce bãtrânul bolsevic  pregatise pentru el si fidelii lui…Sau or  aceiasi judecãtori, politicieni si academicieni, prin rotatie, dintotdeauna ?!

PS. Nici curtea, ca imprejmuire, daca n-ai arme de foc, nu-i garantata, respectatã; chiar a face curte are o conotatie de falsitate, lingusire…Doar curtean este si rãmâne in Republica România  ceva  vesnic de râvnit…, respectiv de bârfit…

Pentru cei apolitici sau cu alte optiuni, recomand ECHILIBRU,…; inclusiv comentariile aferente acestei postari!

Posted in confidente, istoria Romaniei | Etichetat: , , , , | 8 Comments »

Iesi din gramada

Posted by daurel pe 19 Iunie 2010

Unii ar zice turmã, dar este dicutabil…Turma parca are o noima.

Inserez  un (alt) sfat, inca un sfat, cu scuzele de rigoare, deoarece, azi, nu mi-a cerut nimeni sfaturi; nici bani..Va recomand, ca sa nu zic sfatuiesc,  frecventarea blogului indicat; merita!

Ernest Hemingway:  Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili.

Gãsesc zilnic, in publicatiile SEER Romania, mici povesti de viata crestina; povesti actuale, practice. Astfel,  Jack Welsh, fost director general la General Electric, recomandã o singura modalitate de-a iesi in evidenta: „depãsirea asteptãrilor”. Cand seful dã o insãrcinare are in minte rezultate clare, bine cuantificate. Executantul care indeplineste strict lucrarea nu face decât sã-i confirme sefului convingerile, asteptarile medii planificate; asta facem peste 90% dintre lucrãtori; si trãim mediocru… Progresul apare când executantul vine cu idei la care seful nu s-a gândit… In mod normal, intr-o societate normala, angajatul care aduce valoare va fi promovat.

Jack Welsh se referã la angajati, dar eu cred cã se poate generaliza. Desigur, metoda se aplica de când e lumea; incã din scoala, copiii primesc calificative si note in functie de asteptãrile dascãlilor. Nici nu discut, azi, despre surprizele plãcute fãcute de cãtre tinerii  considerati mediocri, dar care in anumite medii si  etape depãsesc asteptãrile familiei…

Nu stiu ce spune americanul citat despre  rãbdare si incredere, insã, sunt convins cã in ecuatie intrã si aceste ingrediente. Cu riscul sã-i supãr pe sorã-mea si pe  doi frati, voi povesti ceva din familie. Tata, copil orfan de ambii pãrinti, a fost sub tutela unor familii bogate. Tutorii administrau averea orfanilor pâna la majoratul acestora (21 de ani), când trebuiau sã le inmâneze o suma de bani bine determinatã. Tata a plecat in armata  direct de la ultima familie tutelarã, fãra sã i se facã decontul. Prin anul 1930-1931, intr-o permisie, si-a revendicat drepturile in doua directii: pe de o parte, asupra jumãtãtii din gospodãria pãrinteasca, unde se instalase deja fratele lui, unchiul meu, cu sotia; pe de alta parte, asupra sumei adunate de tutore pe seama terenurilor folosite vreo zece ani. De câte ori povestea, tata sublinia cã erau ani de criza si instabilitate politica; era perioada când muriserã Regele Ferdinand si  Bratianu, iar Carol al II-lea l-a detronat pe Mihai…Maniu a fost de partea lui Carol, care promisese cã renuntã la Elena Lupescu…

Stagiul militar era de trei ani, perioada in care tinerii aveau ocazia sa-si schimbe ideile despre viata…Probabil cã tata se visase bogat, poate planuia ceva afaceri… Averea virtuala era  echivalent a patru hectare: doua hectare ii reveneau dupã pãrinti, iar echivalent a doua hectare era suma ce trebuia sa i-o inmâneze tutorele. A plecat fãra nici un rezultat, pentru inca doi ani, in armata. Obtinuse doar accesul intr-o camera in casa pãrinteasca. N-a obtinut banii nici dupa terminarea armatei, iar indiviziunea cu familia unchiului era stresanta; desigur, din cauza mãtusii… Prin 1933-1934 a dat pãmântul in arenda si a plecat la Bucuresti. Nu s-a dus la intâmplare: doi consãteni erau angajati la Garajele  Regale din P-ta Victoriei; amândoi erau comunisti…Nu stiu cât câstigau prietenii  tatãlui meu ca mecanici si soferi, dar ca activisti comunisti, se pare, cã era mai tentant. Sunt sigur cã tata n-a fost atras de grupãrile comuniste, deoarece dupa 1944, când prietenii lui au devenit privilegiati, nu l-au chemat la marele jaf…  Nu mi-a povestit niciodata, dar se pare cã in anii ’50, când au fost marile persecutii asupra chiaburilor, tata a avut incredere cã nu-l vor lãsa fostii prieteni sã fie intemnitat; nici n-a fost intemnitat…; doar arestat…

A trait din expediente,  pâna prin 1938, când a inceput rãzboiul in Europa. A fost concentrat printre primii, desi avea 30 de ani; fusese caporal…In cei doi ani, cât au trecut pâna la cedarea fãra lupta a Basarabiei si apoi a Ardealului de Nord, a fost  „pe zona”…;  pe zona considerata vulnerabila, respectiv aliniamentul Satu Mare – Carei – Oradea – Arad – Timisoara… A fost o alta scoala; ofiterii erau  din personalul concentrat:  profesori, invãtatori, functionari…Au fost doi ani de asteptare incordata si povesti …Intr-un concediu s-a cãsãtorit; mama, vecinã cu casa pãrinteasca a lui tata, stia toate problemele patrimoniale ale viitorului sot… Destin…A adus ca zestre doua hectare si o promisiune de incã o holda la moartea bunicului…Cumva, au reusit sã-si cumpere o vaca, pe care o injugau impreuna cu vaca altui vecin…Era (si) armonie cu unii vecini…La cedarea Ardealului, nu si-au pus problema sã se refugieze in Regat; tãranii nu se refugiaza…Am câteva rude care s-au refugiat; sunt povesti incredibile…

Trebuie mentionat cã, inainte sã se aseze definitiv la casa lui, ca tãran, a mai fãcut o cãlãtorie la prietenii de la Bucuresti. A participat la marile sãrbatori carliste din vara anului 1938. Spunea cu mândrie: „M-am dus pe banii mei, nu gratis cum au fost dusi mamã-ta si ceilalti coristi; puteam sã rãman acolo, azi aveam pensie de ilegalist…”  Probabil prietenii il ironizau, deoarece nu reuse sã-si recupereze banii de la tutore…; intre timp avusese loc Conversiunea lui Iorga, sansele erau practic nule…

Consãtenii povestesc cã, tata si mama, desi convietuiau in aceeasi gospodarie cu unchiul, reusiserã sã se afirme ca gospodari de viitor. Dupã patru ani, prin 1944, când tensiunea intre familiile celor doi frati ajunsesera insuportabile, a venit oferta de la fostul tutore: ii lasã lui tata imensa gospodãrie si jumãtate din terenuri, dacã tata si mama se mutã la el si-l ingrijesc. Tata n-a fost deosebit de incântat, deoarece stia cã bogãtasul, care n-a avut niciodata copii, este ciudat, arogant, nemilos cu tinerii…A acceptat, deoarece avea sentimente de recunostinta fatã de sotia acestuia, „mama-bãtrâna”, cum ii spuneam noi, copiii, care n-am cunoscut altã bunicã…

La vãrsta de 36 de ani, tata  a iesit din grãmadã…Si mama.  Aveau doi cai, oi, vaci, doua cãrute, utilaje diverse, pivnita, vie…Bãtrânul tutore s-a stins in urmãtorul an, convins cã tata a fost  rãsplatit…Sotia lui, o femeie corectã si deosebit de religioasa, a trãit pânã a s-a convins cã averea i-a adus familiei mele multe belele; tata a fost declarat chiabur, sabotor, exploatator…Totusi, familia mea a fost pe deplin recompensatã. Mama-bãtrana se ruga continuu pentru linistea familiei mele; rugãciunile ei au fost ascultate!

Posted in confidente, Ganduri | Etichetat: , , , , , | 14 Comments »