Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Respect si recunostinta

„Dacă singura rugăciune pe care ai spune-o toată viața ta ar fi ”mulțumesc”, ar fi de ajuns. ” – Meister Eckhart

Respect = recunoștință, gratitudine, prietenie, afinitate, amabilitate, simpatie.

Respectul e starea de recunoștință pe care o arăți unei persoane, unui grup de persoane sau unor instituții sociale. Pentru a înțelege respectul e necesar să definim și recunoștința.

Recunoștința e trăirea emoțională și mentală în care mulțumești pentru ceva anume. Așadar recunoștința e trăirea interioară iar respectul e exteriorizarea acestei trăiri. Recunoștința e prima emoție magnetică, dacă practicăm recunoștința în mod regulat ea va atrage în viața noastră alte emoții pozitive, fără ca noi să facem ceva expres pentru aducerea acestor emoții. Singura emoție mai puternică din acest punct de vedere e admirația.

Respectul de foarte multe ori e confundat cu submisivitatea, mai ales la oamenii în vârstă care pun egal între respect și ascultare oarbă. Ei bine respectul nu are deloc legătură cu supunerea, chiar dacă mă vor contrazice o mulțime de bunici și mare parte din părinți. Respectul în primul rând e reciproc, nu poți cere aprecierea celuilalt fără ca tu să-ți arăți simpatia față de el. Se tot spune că respectul se câștigă odată cu vârsta, asta e una din cele mai mari prejudecăți. Oamenii în vârstă denigrează și vorbesc urât despre tânăra generație dar au pretenții ca ei să-i respecte, iar când aceștia nu o fac (pentru că e absolut normal să nu respecți pe cineva care nu te place) bătrânii se supără și astfel li se confirmă credința că „tinerii nu știu ce e respectul”. Dar cum ar putea ști ce e respectul dacă chiar cei care ar trebui să-i învețe uită să-i trateze cu respect?

Dorința de a fi respectat (care nu e tot una cu respectul, pentru că e unilateral) vine din așteptările pe care le ai de la ceilalți, iar când ceilalți acționează altfel decât ai anticipat tu o consideri lipsă de respect. Acest mod de a vedea respectul e nociv și periculos, pentru că adeseori duce la violențe datorate credinței că nu ai fost respectat. În acest caz „respectul” pe care-l ceri e doar o scuză pentru a te manifesta agresiv față de ceilalți și pentru a-ți arăta puterea și/sau „înțelepciunea” și astfel acționezi să-l „pui la punct pe celălalt”, acțiune de cele mai multe ori gratuită.

Această atitudine a adulților în fața copiilor îi fac pe aceștia să nu înțeleagă deloc ce e respectul pentru că adeseori cerințele pe care le cer sunt contradictorii, de exemplu: „uite-te în ochii mei când vorbesc cu tine!” , ca apoi dacă copilul se uită prea mult în ochii tăi să-i spui: „de ce mă privești insistent, mă sfidezi?” ; „spune-mi adevărul ” , iar când adevărul nu e cel așteptat apare rapid replica „mă minți!” .

Cu astfel de atitudini copilul nu va înțelege niciodată ce e respectul, va deveni timorat în prezența ta și îi va fi frică să se apropie de tine pentru că nu știe când a greșit, sau dacă a greșit.

Un copil care nu înțelege respectul nu va înțelege prietenia, nu va reuși să simpatizeze pe cineva sau ceva, va fi exagerat de amabil călcându-și propriile drepturi în picioare pentru a face pe plac celorlalți, îi va fi frică să acționeze pentru că se teme de eșec, se va simți lipsit de valoare și va avea o stimă de sine scăzută. După cum vezi respectul e esențial în dezvoltarea unui copil. Dacă iubire necondiționată e mai greu de oferit copiilor, măcar învăță să oferi respect propriilor tăi copii.
Respectul e prima formă de iubire, una incipientă în care e nevoie de reciprocitate pentru ca el să existe. Respectul e esențial în relațiile interumane, iar dacă nu îl înveți la timp vei deveni rapid un tip retras și fără prieteni.

Așa cum am spus când am definit recunoștința, recunoștința e una din cele mai magnetice emoții, ea atrage alte emoții pozitive,  adică odată cu practicarea recunoștinței, ea va veni la pachet cu toate celelalte emoții pozitive. De multe ori îți va fi greu să-ți arăți recunoștința deoarece te concentrezi pe părțile negative ale vieții și uiți intenționat pe cele pozitive. Practica recunoștinței presupune să te concentrezi pe ceea ce ai și îți face viața mai ușoară zi de zi. De exemplu poți fi recunoscător pentru: viață, aerul pe care-l respiri, apa pe care o bei, casa, mâncarea, familia, locul de muncă, prietenii, natură, animale de companie, lumina soarelui, sănătatea ta, corpul tău, mintea ta, etc.

Dacă vrei să practici recunoștința zilnic, seara înainte de culcare caută 3 lucruri de peste zi pentru care ești recunoscător, care ți-au făcut ziua mai bună și pentru o secundă te-a rupt din monotonia vieții cotidiene. Vei observa că după 2-3 săptămâni aceste trei lucruri vor crește de la o zi la alta, atrăgând și mai multe lucruri pozitive în viața ta.

Practicând recunoștința vei scăpa de: autocompătimire, regrete, invidie, supărare, emoții și trăiri negative și nu te vei mai compara cu alții. Fie că exteriorizezi recunoștința transformând-o în respect fie că o ții doar pentru tine, practica recunoștinței e unul dintre cele mai eficiente mecanisme de dezvoltare personală.

În încheiere postez o poezie  despre recunoștință scrisă de Lin Kaiting

  • Fii recunoscător celui care te-a vătămat, căci ți-a oțelit voința.
  • Fii recunoscător celui care te-a înșelat, căci ți-a lărgit orizontul cunoașterii.
  • Fii recunoscător celui care te-a abandonat, căci astfel te-a învățat că nu trebuie să depinzi de nimeni şi de nimic.
  • Fii recunoscător celui care te-a doborât, căci astfel ți-a întărit capacitățile.
  • Fii recunoscător celui care te-a dojenit, căci astfel ți-a sporit înțelepciunea.
  • Fii recunoscător tuturor celor care te-au întărit și te-au desăvârșit.

Învață să spui mulțumesc din inimă și viața ta se va schimba cu 180 de grade.

06.04.2017 Sursa:https://eutusicumine.wordpress.com