Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for Februarie 2010

Penultima sansa

Posted by daurel pe 28 Februarie 2010

Bun titlu!  Am mai folost notiunea de penultim intr-un articol politic; cine are timp il poate cãuta cu aceasta cheie. Nu trebuie sã stresãm pe nimeni, dar mai ales copiii, cu expresia „e ultima sansa”. Bãtrânilor li se poate spune…; voi povesti mai la vale de ce…M-am tot gândit: daca mã refer la dl Bãsescu, este nimerit sã scriu ultima sau penultima sansã; dânsul (dumnealui?… Excelenta Sa!) este între douã vârste, insã este la ultimul mandat…I-am scris Presedintelui folosind si expresia din titlu; ratiunea a fost cã vreau sa mã convoace la o intâlnire de tainã la un local ales de cãtre mine si paparazzii patrioti. Acum, cred cã stã in cabinet si-si numãra sansele. Am lãsat sã se inteleagã cã as  cunoaste si ultima sansa. Sanki! Ultima sansa „este” mai multe… In scrisoare i-am recomandat sã convinga electoratul cã Romania trebuie sã treaca la monarhie; este momentul sã facã ceva pentru a rãmâne in Istorie…Ar putea preda puterea in direct si la orã de maximã audientã. Amintesc câteva argumente strecurate: regii nu praduiesc bugetul in campanii electorale de diferite grade;   bugetul casei regale este negociabil; serviciile secrete nu dau informãri regilor, deci pot fi mai putine; printii si printesele urmeaza cursuri de limba romana si bune maniere;…;…  Nici n-am zis sã dea tronul actualei case regale; l-am lãsat sã-si dea seama cã ar face o economie serioasa la buget renegociind Pelesul… Stiu  cã, dintre cei ce citesc pe aici,  sunt numai doi care acceptã o discutie pe aceasta tema; nu le mai dau ping, deoarece i-am mai citat azi in postarea precedenta; oricum, cei doi bloggeri se ignorã; ca orice aristocrati veritabili… Ce sã mai zic fãrã sã divulg toti asii? Republicani(i)  sunt o parte dintre  intelectualii care sperã sã ajungã ei sau cineva de-ai lor la Cotroceni…Pãrerea mea, cu scuze celor lezati. Oamenii din popor nu sunt monarhisti, dar sper cã s-au lãmurit cã n-au cui vinde mosiile primite de la dl Iliescu, iar pensiile le taie Boc…; pe care nici nu l-au ales ei…Acum o poveste pentru apolitici. La vârsta de 80 de ani, un savant  a inceput sã invete blogãreala; fiind intrebat de ce asa târziu, el a rãspuns: „cred cã acum am ultima sansa sã mai pot face asta…”. Nu cred cã era român…

Posted in Blogareala, glume reincalzite | Etichetat: | 7 Comments »

Cineva

Posted by daurel pe 28 Februarie 2010

Cineva…A fi cineva, a avea pe cineva undeva…Daca nu mai va….Am neglijat multã vreme cultivarea relatiilor, dar sunt convins cã in pruncie si adolescenta,  cineva din familie a apelat la unul, care cunostea pe careva… Si bine-au fãcut.  Altfel, cine stie ce alte nefãcute as fi comis…Dupã un timp,  trebuia sã ajung si eu un cineva, dar am devenit altcineva, poate cã sunt altceva…Oricum, nu am reusit sã ajut pe nimeni din familie sau dintre cunoscuti sã ia butelie, masinã, casã, servici,…, peste rând. Este drept cã, dupã ce n-au mai avut putere sã mã ajute pe unde umblam, nici eu n-am luat nimic peste rând. Mai aud cã unii aveau in comunism procurorii lor; le procurau carne, cafea, ouã, hârtie igenicã, capace  colorate de wc ,…; pentru sigurantã, direct la domiciliu…Chiar si acum „se râd” de mine cã n-am avut procuror…Si in blogãrealã-i la fel…Cineva trebuie sã te bage in seamã, cineva trebuie sã te incurajeze, altul sã-ti facã o surprizã când esti neinspirat… Este bine ca, uneori, cineva sã-ti decoreze blogul pentru a incânta cititorii.  Desigur,  nimic nu-i gratuit!  PS. Nu uit cã la inceputurile blogãrelii m-au citit si comentat cei din familie; acum nu stiu dacã mã mai citesc…Probabil, sunt dezamãgiti cã nu am in blogroll personalitãtile de la televizor; nu-l am nici pe Cabral…Nici nu-i dau ping, dar nici nu-l reclam mamei sale cã nu mi-a rãspuns la comentariul de acum o lunã…

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , | 10 Comments »

Martisoare pentru Cinderella

Posted by daurel pe 25 Februarie 2010

Mãrtisoarele trebuie sã fie ecologice; regret cã nu mi-a trecut si mie prin cap…Unii spun cã si pânã acum erau reciclabile…; de la un an la altul…Profit de ocazie pentru a evoca  biografii deosebite…

O cunosc pe Doamna R de aproape 40 de ani, dar a ascuns cu delicatete amãnuntul cu mãrtisoarele … Despre inedita colectie  am  am aflat de la Tanti Ani, care la o anumita vârsta spunea mai multe decât era stabilit.

Doamna R face parte din familiile prigonite de comunisti. Mai stiu indeaprope vreo zece biografii de „dusmani” ai poporului. Intr-o perioadã pãcãtuiam considerând cã „povestile” lor se aseamana…Nu se aseamãna, sunt unicate, si nici o poveste de acest fel  nu s-a terminat…

Tanti Ani nu mai este, insa povestea ei merge mai departe; merg mai departe si povestile spuse de ea; eu le cred pe toate.  Deci si   cã  a fost o perioada in slujba Marucãi Cantacuzino, cã a vãzut-o când  si-a dat foc  deoarece o pãrãsise Nae Ionescu…

Tanti Ani   preluat-o pe Cindy (Doamna R) dupã ce Maruca, cam parlitã si ofilitã,  l-a acceptat pe Enescu si a plecat la Paris…Cindy avea vreo 12 ani când tatãl sãu, aviator decorat in rãzboi, a fost arestat si executat la Jilava. Mama si bunica fetitei erau la Paris si nu s-au mai intors; se pare cã au murit cu zile…Cindy a fost exmatriculatã din scoala de arte plastice, dar fiind preluatã cu tutela de cãtre Tanti Ani, care devenise femeie de serviciu la un spital,  a intrat la o scoalã sanitarã. Trebuie sã spun cã, bona era sãsoaicã, vorbea si franceza, nu s-a cãsãtorit niciodatã, avea carte de muncã si origine sociala acceptabilã. Dupa un timp a primit o garsonierã de la statul comunist. Cindy, ajunsã  asistentã medicalã, probabil avea o personalitate mai deosebitã, din moment ce, de dragul ei, un tânãr medic a renuntat la cariera universitara. Era Domnul R, specializat in medicina legala sub tutela directa a  lui Mina Minovici.

Dupã cãsãtorie s-a (re)descoperit cã Cindy provine dintr-o familie de dusmani ai poporului, deci Domnul R  ar putea transmite studentilor ceva subversiv…; a rãmas cercetator. De la Domnul R, fiu de colonel ardelean  format in Austria si acceptat dupa 1918 in Armata Românã, am aflat multe adevãruri despre istoria românilor…Domnul R se nãscuse  in Basarabia, unde tatal lui era detasat cu treburi militare…Oricum, Domnul R vazuse multe, stia multe, se informa continuu… Avea si  darul  comunicarii, bucuria comunicarii… Cum este acum, la sfarsit de februarie,  fãceam o vizita familiei R pentru a duce mãrtisoare. Acolo am cunoscut-o pe Tanti Ani, pe doamna colonel R, fosti detinuti politici, spiritisti, ozenisti…O lume paralelã cu societatea comunista multilateral prostitã… Mãrtisorul era un prilej de cadouri-surprizã intre adulti; eu nu prindeam finalul, mã retrageam devreme; aveam copiii mici, mergeam zilnic la serviciu…

Se pare cã primul mãrtisor primit de Cindy de la Domnul R era o brãtarã-lant de aur; in fiecare an primea un martisor care reproducea o altã carte de joc. Pânã la urmã le-am vãzut: sunt niste miniaturi din pietre  semipretioase montate in aur. Domnul R s-a stins dupã ce a oferit setul complet de mãrtisoare; l-au urmat soacra Doamnei R, apoi Tanti Ani, care se mutase deja la draga ei Cindy…Nu stiu exact momentul in care Doamna R a fost nevoitã sã vândã brãtara cu cãrti de joc…; imi convine sã cred cã in perioada când isi ingrijea fosta bona…

A mostenit garsoniera fostei bone…

Posted in civilizatie, confidente | Etichetat: , , , , | 28 Comments »

Prea repede s-a adeverit…

Posted by daurel pe 24 Februarie 2010

…ceea ce am scris inainte de congresul PSD; sunt urgente mari: dl. Basescu vrea sã modifice (numai) doua prevederi din constitutie; migratorilor de la PSD le-a pus cineva sula in coaste…Numele migratorilor nici nu conteaza; istoria nici nu-i va aminti…Sper! Migratorii de la PNL  ar trebui sã se grabeasca…Locurile bune se ocupã repede. N-am ce adauga altceva la articolul:

Scris de daurel pe februarie 19, 2010/  Am ocazia…

…sã-mi dau cu pãrerea despre politicã. S-ar pãrea cã este un moment important: congresul PSD; apoi al PNL…Nu se va schimba nimic la nivel de stat…Se incearcã doar sã se precizeze cine se va sacrifica sã facã figuratie in opozitie. Mai este ceva: se creazã o ocazie onorabila sã plece din partide acea majoritate care se vrea la putere. Momiti sau santajati de PD-L …Da, in fiecare din partidele mentionate existã o majoritate care abia asteaptã sã se alãture la prãduirea banilor publici. N-ar fi o problemã dacã ar fi vorba numai despre bani; este greu;  mai sunt doi ani pânã la urmãtoarele alegeri, iar politicienii au familii de intretinut…  Este ceva mai grav: se cautã consolidarea unei majoritãti parlamentare absolute pentru a rescrie constitutia dupa viziunea domnului Bãsescu; il inteleg; vrea sa lase ceva in urmã (cum a lãsat   Caragea…);  mai bine  lãsa autostrãzi…Nu va fi cine sã-l opreascã in mod democratic.  Desigur, multã lume a înteles ce se întamplã si a început demult o miscare civica intitulata NU BASESCU!  Sunt televiziuni si ziare care prezintã sistematic pericolul real ce se profileazã: o constitutie care sã permitã concentrarea puterii la nivel prezidential. Mai multã  decât este acum… Simpatizantii d-lui Basescu nu se sperie;  “ce? va face Bãsescu ce-a fãcut Ceausescu?”  Sã zicem cã nu…. Dar cine ne asigurã cã nu ajunge Boc presedinte? Sau Vanghelie…Nici nu conteaza cine va fi ales astãzi presedinte la PSD…Dl Iliescu stie asta; nu-l deranjeazã cã România este in mizerie si derapeazã spre autoritorism si arbitrar… Probabil, se bucurã si-i reaminteste d-nei Nina: “Le-am spus eu, mãi dragã, cã nu-i bun capitalismul…”

Posted in Faliment | Etichetat: , | 3 Comments »

Decizii pripite

Posted by daurel pe 23 Februarie 2010

As putea sã mã refer la activitatea guvernului, dar expresia ar fi prea blândã. Dacã cineva este conectat la politicã, poate aplica si acolo pãrerile ce le voi debita…Imi vine in minte o postare recentã pe blogul Cellei, unde s-au iscat discutii dacã trebuie datã cuiva a doua sansã; eu am sustinut cã mi s-a dat, de multe ori, cel putin incã o sansã. Nu stiu, incã, dacã acele persoane generoase/omenoase  regretã…Sper cã nu, deoarece s-au simtit bine când m-au creditat. Dacã erau crestini au iertat in spiritul religiei; dacã erau liber-cugetãtori s-au simtit si mai destepti…Or mai fi variante, dar nu suntem la 6 din 49. Toatã prefata asta nu-i decât un pretext de-a reda douã povestioare. Prima este cu un tip care intrã agitat intr-un local si cere ceva impotriva sughiturilor. A reusit sã explice cã-i vorba de sotia lui, dupã ce a incasat câteva palme peste ceafã. In  cealaltã poveste, se pripesc niste  intelectuali. Iatã cum. Un bolnav sustinea cã a inghitit un cal. Psihiatrul decide o pãcãlealã  cu o operatie  fictivã  si aranjeazã treaba cu un chirurg. Când se trezeste,  pacientul  vede calul lângã pat si exclamã:  „Nu-i  calul meu…; al meu era negru!”

Posted in civilizatie, confidente | Etichetat: , , , | 14 Comments »

Impresia zilei…

Posted by daurel pe 23 Februarie 2010

…de azi este cã motivatia  blogãrelii este provocarea de surprize; adicã, in a-i provoca pe altii sã ne facã surprize. Admit cã existã si bloggeri dezinteresati de reactiile imediate: dl Horvath, dar dumnealui este un militant de anvergurã…Includ intre bloggeri si pe comentatorii fãrã blog; cum este Lucia.  Surprizele, pot fi si neplãcute, dar tot surprize sunt…Ca de obicei, evit lucrurile neplacute, deci nu mã refer la astfel de surprize. Sunt impresionat de diferitele unghiuri de abordare a evenimentelor actuale sau istorice, a literaturii si artelor in general, a viziunii despre propria personalitate…A  perceperii propriei personalitati…In ultima perioada am avut ocazia sã constat cum sunt vãzut de cãtre ceilalti bloggeri,  in contextul glumei lansate de Lucia Verona, cunoscuta scriitoare bucuresteana. Dupã ce Flavius m-a declarat  „cel mai fericit blogger”, Mirela a plusat cã as fi „cel mai informat”; azi inginerul de geniu  Chat Noir, in spirit de vechea gardã, confirmã ce-a propus Mirela. M-au votat si Gina, si Geocer, si Calin Hera…Daca-i uit pe unii este din cauza emotiilor; sunt eu ardelean, dar am inimã; adica nu-s ca dl Boc…Sunt un altfel de manelist…

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , | 15 Comments »

Schimbare de imagine…

Posted by daurel pe 22 Februarie 2010

…este  expresia acestor zile. Unii sustin cã un look nou este benefic din toate punctele de vedere.  Nu-mi gãsesc cuvintele clasice care ar defini look-ul…O fi amnezie…Imi vin in minte  numai cioara vopsita sau rustica zicere despre aceeasi Mãrie…Cunoscând toate acestea,  incerc mici modificari ale blogului. De imagine, dar si de comunicare…  Am constatat cã, dacã apar imaginile comentatorilor, se opresc mai multi cititori; prin urmare am mãrit aceste imagini. Mãrind imaginile de la comentarii mi s-a umplut pagina cu câini…Câini negri. Pâna-mi vin idei mai inspirate,  mã gândesc sã nu rãspund prompt la comentarii; sã las mai mult timp imaginile atragãtoare ale comentatoarelor/ comentatorilor.  PS. A fost o campanie de votare ale diverselor categorii de bloguri, bloggeri; datoritã intâmplãrii am apãrut pe o lista de candidati pe pozitia a doua, inaintea lui Cabral; din care cauzã am primit si voturi…Am gustat gluma…Acum fãrã glumã: nu-mi pot explica cum a rãmas prietenul meu Zamfir si  blogurile sale, inafara listelor; desigur am si eu o vina si-i cer scuze.

Posted in Blogareala | Etichetat: , , , | 10 Comments »

Clasic

Posted by daurel pe 20 Februarie 2010

Viata bate postãrile…Scriu un articol  numai pentru a semna condica…Avem cei mai mari regizori si cei mai jalnici actori…Politici…Dar nici cei ce au absolvit IATC-ul nu-s mai demni. Pentru cei ce doresc ceva arta adevãratã recomand: Zorba Grecul la Maria Postu, Oblio la Mirela Pete si Dumnezeu e mare la Madi ( a se vedea si comentariul Dumnezeu vs stiinta scris de Cati Lupascu la Madi pe blog…)

Posted in Blogareala | Etichetat: , , | 8 Comments »

Am ocazia…

Posted by daurel pe 19 Februarie 2010

…sã-mi dau cu pãrerea despre politicã. S-ar pãrea cã este un moment important: congresul PSD; apoi al PNL…Nu se va schimba nimic la nivel de stat…Se incearcã doar sã se precizeze cine se va sacrifica sã facã figuratie in opozitie. Mai este ceva: se creazã o ocazie onorabila sã plece din partide acea majoritate care se vrea la putere. Momiti sau santajati de PD-L …Da, in fiecare din partidele mentionate existã o majoritate care abia asteaptã sã se alãture la prãduirea banilor publici. N-ar fi o problemã dacã ar fi vorba numai despre bani; este greu;  mai sunt doi ani pânã la urmãtoarele alegeri, iar politicienii au familii de intretinut…  Este ceva mai grav: se cautã consolidarea unei majoritãti parlamentare absolute pentru a rescrie constitutia dupa viziunea domnului Bãsescu; il inteleg; vrea sa lase ceva in urmã (cum a lãsat   Caragea…);  mai bine  lãsa autostrãzi…Nu va fi cine sã-l opreascã in mod democratic.  Desigur, multã lume a înteles ce se întamplã si a început demult o miscare civica intitulata NU BASESCU!  Sunt televiziuni si ziare care prezintã sistematic pericolul real ce se profileazã: o constitutie care sã permitã concentrarea puterii la nivel prezidential. Mai multã  decât este acum… Simpatizantii d-lui Basescu nu se sperie;  „ce? va face Bãsescu ce-a fãcut Ceausescu?”  Sã zicem cã nu…. Dar cine ne asigurã cã nu ajunge Boc presedinte? Sau Vanghelie…Nici nu conteaza cine va fi ales astãzi presedinte la PSD…Dl Iliescu stie asta; nu-l deranjeazã cã România este in mizerie si derapeazã spre autoritorism si arbitrar… Probabil, se bucurã si-i reaminteste d-nei Nina: „Le-am spus eu, mãi dragã, cã nu-i bun capitalismul…”

Posted in Ganduri, Politica | Etichetat: , | 19 Comments »

Despre prieteni si prietenie

Posted by daurel pe 18 Februarie 2010

Am titrat  mai lung,  pentru o verificare privind efectul etichetelor (tags) atasate postãrilor. Si azi, spre nemultumirea unora, mã inspir  din publicatiile  Fundatiei SEER  România. Stiam câte ceva despre prietenie, dar nu puteam sã le pun într-un discurs…Încerc acum. Primul lucru este cã prietenul te ajutã, dar nu trebuie sã-i ceri sã ducã bãtãliile tale. Înainte de-a incepe o luptã,  trebuie sã ai câtiva potentiali prieteni pe care i-ai ajutat; nu unul, cât mai multi… Martin Luther King Jr. a zis:  „La sfârsit, ne vom aminti nu de vorbele dusmanilor, ci de tãcea prietenilor„.  Ajunsi în acest punct, cred cã puteti aprecia o povestioarã. O fetitã de vreo sase ani a stat mai mult cu  o  jumatate de ora la joacã;  la o fetitã din vecini.  Când pãrintii au certat-o cã nu s-a intors la timp acasã, a explicat: „Pãpusa prietenei mele s-a stricat chiar când trebuia sa plec…”  Tatãl:  „...si ai ajutat-o  s-o repare?… ” .  ” Nu, am ajutat-o sã plângã; o jumãtate de orã...”.  Al doilea lucru în prietenie este disponibilitatea;  disponibil  sa te lasi ajutat, dar si sã fii mereu pregãtit sa ajuti...Cel mai sugestiv mi se pare exemplul dintr-o armatã prietenã:  infanteristii sunt sfãtuiti sã-si sape adãposturi atât de largi incât sã incapã cel putin incã un prieten; pentru a-l/a-i  ajuta sau pentru a te ajuta cineva…Este rational  sã ai mai multi prieteni; este mai sigur, efortul unitar este mai mic…Ultima poveste are ca personaj principal un antrenor de handbal  deprimat dupã un sezon catastrofal.  Antrenorul i-a amintit sotiei cã orice om are nevoie de cel putin doi prieteni. Aceasta i-a mai cumpãrat un câine…

Posted in Povesti, religie | Etichetat: , , | 26 Comments »