Altceva

Toatã lumea, peste tot,  bagã muzica; inclusiv pe bloguri. De zeci de ani , chiar si acasã, ascult muzica celorlalti…Ar fi solutia cu cãsti, dar nu mi se pare practic. O singurã datã, acum câtiva ani, am comandat muzica!  Nu, nu când am fost nas de cununie la nepoata mea Ramona din Baia Mare, ci când a apãrut „Pusca si cureaua latã”. Mi-a instalat cineva melodia in calculator, dar nu o pot deschide oricând…Mai am câteva preferinte muzicale pe care o sa le pun „pe-o singura vioarã”. Ideea am prins-o de la Cella (http://bloglenesrau.wordpress.com/2009/11/29/eu-mie/), unde am gãsit o caseta cu un amestec aproape pe gustul meu. Acum, cu video clipurile, devine foarte accesibila muzica clasicã; mã refer la   ilustrarea  sugestiva, incât ar „auzi-o” si surzii… De câte ori ascult-vãd la Cella video-ul mentionat, mã  minunez de arta si pasiunea celor ce au facut catedralele si orgile cele mari si complicate; bãnuiesc cã nu puteau fi decât nemti…Ce sã mai zic de simtirea compozitorilor !?  Eu cred cã, in simtire si exprimare oamenii nu au evoluat… In arte parcã patinãm…In organizarea conducerii statelor din rãu spre original …Rãmân la clasici!   Pãrerea mea! Alegerea mea!

Saligny din Damasc

Am tot evitat sa scriu despre scoala romaneasca actuala. Am , ca toata lumea, neamuri si cunostinte care lucreaza in educatie si nu vreau sa -i indispun. Spun, totusi, ca inspectorilor, care au propus si transmis copiilor subiectul stupid si gresit, ar trebui sa li se taie cativa ani din drepturile de  pensie!  Voi mai reaminti numai ce a spus recent dl Tatulici la TV:  un profesor de liceu a fost intrebat, la un examen de grad, cine a fost constructorul podului ” Anghel Saligny” de la Cernavoda. Raspunsul a fost: Apolodor din Damasc! Nu pregatirea de specialitate a dascalilor ma supara, ci lipsa de tact pedagogic si indiferenta fata de traumele ce le lasa copiilor incredintati de parinti spre educare  si formare pentru viata! Deci nu vorbesc de scoala actuala, ci de cea de acum 30 de ani; scoala urmata de mine. M-a condus spre ratarea a doua domenii de cultura generala: muzica si limba germana. Incepusem in clasa a V-a, si am continuat patru ani, studiul limbii germane si muzica cu un profesor de etnie germana. Prinsesem sonoritatile si subtilitatile limbii respective  si luam note mari. La muzica nu eram solist, dar  m-a selectat pt. cor. La liceu s-a intamplat ca profesoara de muzica, etnica germana, sa predea si germana, cred ca din lipsa de cadre. Profesoara m-a gasit afon si facea glume pe seama afonilor;  indiferent de cata teorie stiau, afonii luau note mici la muzica si…la limba germana! Daca cu muzica culta m-am lamurit repede, refugiindu-ma in folclor, cu germana am mai patimit inca trei ani in facultate. Lectora (?) de limba germana, o romanca de-a noastra, spunea ca am un accent dubios ! Ma atingea la note, deci la bursa si nivel de trai. Cred ca eu retinusem, din cei 8 ani anteriori, numai muzica  limbii germane!