…Ajunul Craciunului am publicat in urma cu trei ani; asa o vad acum: sentimentala, nostalgica….; atunci credeam ca scriu un articol obiectiv; un documentar….
Gazde mari
Publicat de daurel pe 24 decembrie 2009
Ajunul Crãciunului, dacã nu cãdea duminica, era o zi lucrãtoare; asadar, gospodarii isi vedeau de treburi ajutati de copiii mai mari. Copiii din clasele primare corindau pe la vecini si neamuri de cãnd se lumina de ziua. Era de bun augur ca in aceasta zi, si in altele clar stabilite – cum ar fi ziua unei nunti – , primul cãruia i se deschide usa sã fie un bãiat, un bãrbat…
Dimineata se desfasura colindul copiilor.
Copiii nu intrau colindând, nu intrebau daca sunt bineveniti; era un fel de navala....Erau primiti in camera incalzita; nu in curte, nu in tida, hol, antreu…
Desi literatura spune ca este un colind de vestire, in satul meu natal copiii umblau cu urari. Urarea lor era: “”Buna ziua lui Ajun!”‘. Apoi asteptau. Asadar, copiii nu cântau ziua colinzi.
Grigore Lese spune ca ajun vine de la juni; dictionarele nu contrazic ipoteza…
Gospodina le introducea darul direct in trãistile ce le purtau atârnate de gât. Darurile erau diferentiate, chiar discriminatorii…Regula generala erau nucile si merele, insa copiii vecinilor apropiati si ai rudelor primeau suplimentar colacei impletiti. La plecare se ura, dupa caz: “Câte paie pe casa, atâtea sute pe masa”; “Câte pene pe cocos, atâtia copilasi frumosi“; Corindul copiilor, numit “piez”, se incheia imediat dupa prânz.
Trebuie sã spun cã se dãruiau si bani. Functionarii satului, salariati, locuind in chirie, in gazda la gazde, nu numai cã stricau obiceiul, dar creau mari probleme: copiii aveau bani necontrolati…Dacã i-ar fi cheltuit pe napolitane vãrsate sau “Eugenii”‘ ambalate era in regula, dar exista riscul de-a juca cãrti pe bani, de-a cumpara tigari…
Revin la dupa-amiaza Ajunului. Urmau câteva ore de pregatire pentru noaptea cea mai lunga…Se aduceau lemne in casa, se fãcea focul in camera de la ulitã, se stergea sticla de la lampã, se punea petrol…; se incãlzea apa pentru imbãierea tuturor…Se calcau cãmãsi, lustruiau pantofi, se fãceau noduri moderne la cravate; uneori cu ajutorul vecinilor…
Pe la ora sase bãtea clopotul; incepea litia. Dupa litie, având binecuvântarea preotului, incepea marele colind.
Ca exemplu, o casa cu patru feciori si-0 fata era corindata astfel: de cãtre cele patru portíi (cete, formatii, gãsti) cuprinzând, de obicei, colegii de clasa ai fiecarui flãcãu; apoi de colegii de clasa ai fetei; de inca 3-4 portii formate din verisori ai fetei, portía prietenului/ logodnicul fetei. Un alt rând de colindatori erau familiile vecinilor, situatie in care veneau sot si sotie, eventual cu copiii prescolari (cei din clasele primare, care corindasera ziua, adormeau devreme). Insumând, se poate ajunge la o medie de zece rânduri de corindatori. Fiecare formatie avea, in medie, zece insi, deci printr-o casa puteau trece o suta de vizitatori, oaspeti…; in acest caz, colindatori.
La rândul ei portíile corindau la casele fiecarui membru, toate colegele de clasa, verisoarele, prietenele (dragutele); se corindau circa treizeci de gospodarii.
Nu se cerea acceptul gazdelor; se incepea corinda inca din ulita si se intra in curte. Corindele de intrare erau, dupa inspiratie, una dintre urmatoarele: “Buna seara lui Craciun/S-a Nascut Domnul Cel Bun/“”, “”Buna, buna seara la Mos Craciun/ Ne dati, ne dati…””/.
Se intra cântând in camera pregatita, iar dupa terminarea colinzii se astepta in picioare. Gazda multumea si-i invita sa se aseze la masa. Corindatorii erau intrebati ce beau. Se servea, dupa caz, vin si cozonac; palinca si sãrãtele. Obligatoriu, trebuia cântatã incã o colinda; maxim doua. Semnalul de plecare era inceperea corinzii de incheiere: “”Dati pastori sa ne sculãm/ Degrab’ s-alergam/”” Dupã miezul noptii, colindatorii insurati, care, cum ziceam, colindau intre vecini, cântau, alãturi de colinzi, imnul regal, imnul eroilor, Trei culori,…, si alte cântece interzise.
Unii, mai veseli, spre dimineata, treceau si pe muzica populara; tot atunci cei mai veseli atacau si oalele cu sarmale…Sa nu uitam ca, pana la ora 24 era post…
Sper cã s-a inteles: fetele nu umblau la colindat...
In vremurile despre care scriu, nu se obisnuia sã se faca cadouri de Craciun; innoirea era la Pasti…
In ziua de Craciun era obligatoriu sã te prezinti treaz la liturghie; in acea zi nu se faceau vizite.
Dupã masa de Crãciun, care a avut intotdeauna cele cuvenite, tata se relaxa si cânta incet, ca pentru el :
”Intelegeti neamuri si va aplecati, cãci cu noi este Dumnezeu”
…
