Rusinea

Am crezut multa vreme ca rusinea ar putea fi un sentiment sanatos, benefic in societate. Un inginer in varsta,  fost conducator de formatiuni de munca, imi spunea ca ii era rusine sa-i tot atentioneze pe subordonati; mai repede punea el mana si rezolva. Acum ii este rusine sa ceara locul pe scaun in autobuz. Locul rezervat batrinilor. Totodata,  concluziona ca tinerii de azi nu au rusine. Cum 90% din populatie este mai tanara decat prietenul meu inginerul, rezulta ca in Romania se traieste fara rusine. Acceptasem, de un timp, ca ar fi bine sa ne rusinam de comportamentul nostru. Mi se parea firesc sa incadrez politicienii la categoria celor mai nerusinati si sa-i consider incurabili. Recent,intr-o publicatie  a Fundatiei SEER Romania, am gasit ca rusinea ne este indusa in scopuri manipulatorii. Rusinea are in spate sentimentul vinovatiei; reale sau imaginare. Expresia medicala a rusinii este depresia. Cei rusinosi, deci si depresivi, sunt incordati  si se considera mereu acuzati, criticati, ironizati, urmariti, barfiti, aratati cu degetul. Deci, cei ce traiesc cu sentimentul rusinii se simt mereu vinovati. Un exemplu sugestiv este urmatoarea farsa (nerecomandata!): un functionar trecea pe langa noii colegi de birou si le soptea: „Ei stiu ce ai facut!”. Apoi pleca zambind. Solutia crestina ar fi, conform publicatiei amintite, ca numai Cel de Sus ne poate invinovati.  Ca sa inchei cumva,  ma intorc tot la politicieni. Se pare, ca cei ce au pretentia ca aduc bunastare si liniste poporului  se simt complet  nevinovati si nu vor avea niciodata rusine.  Sau sunt atat de crestini incat noi, pacatosii, nici nu-i putem intelege.

Big Ben la 150 de ani

Credeam ca este mai vechi. Se pare ca unele biserici din Transilvania au orologii mai vechi. 31 mai 1859.  Deci s-a pus in functiune in anul Unirii de pe timpul lui Cuza. Datele le-am luat din EVENIMENTUL ZILEI, iar ziarul declara ca a copiat dupa „The DaiIly Telegraph”;  asa ca nu am nici o raspundere. De altfel, nici n-am fost pe acolo, adica prin Londra. Se numeste asa ,dupa numele unui ministru (Benjamin Hall). Turnul are aprope 100 de metri. Cadranele au diametrul de 7 metri, minutarul este de 4,2 m, clopotul mare are inatimea 2,2 m , diametrul 2,7 m si cantareste 13 700 Kg. M-a  impresionat tehnica turnarii clopotului de bronz. Racirea, dupa turnare,  a durat 20 de zile. Mi-am amintit ca sovieticii au realizat  un film, ANDREI RUBLIOV, in care era o secventa emotionanta cu un clopot mare ,turnat sub coordonarea unui adolescent… Daca-i intrebi pe rusi, iti vor spune ca era cel mai mare  la acea data. Posibil. In tara sovietelor traia cel mai mare pitic, iar soldatii lor treceau fluviile inghetate pe sub gheata, cu tigara aprinsa. Revin la clopotul mare, numit tot Big Ben. Atelierul, care l-a realizat, a fost infiintat in anul 1570, deci in timpul adolescentei lui Mihai Viteazul. Cand a primit comanda, manufactura avea o experienta de aproape 300 de ani. Firma exista si azi, se numeste  „Whitechapel…”, este in Londra, se poate vizita de doua ori pe luna, contra 10 lire. Pe NET este mai ieftin, dar nu se aude sunetul clopotzeilor…Am scris asta, si pentru o paralela cu unii blogheri, care se mirau ca Hitler construise   autostrazi in urma cu  70 de ani. In Germania, normal. P.S. In Romania se pot comanda clopote in Baia Mare.

Infinitatea Bibliei

Mai aplicat spus ar fi : denecuprinsul Bibliei.  Mi s-a  dovedit zilele acestea, inca odata, dar acum prin blocarea repetata a calculatorului, ca intelesurile Cartilor Sfinte sunt imposibil de studiat pana la capat. Iata minunea: am ajuns cu bucurie, din blog  in  bloguri, la adevarata opera a scriitorului Ioan Usca (http://ivanuska.wordpress.com/): comentarii dupa Biblie. Nu stiu denumirea exacta, dar asa ceva cautam de mai multa vreme. Am „rasfoit” cu infrigurare articolele, dar mi-am dat seama ca imi trebuie alt calculator, mai puternic. Voi incerca sa nu intru la articole respective de pe bloguri; probabil prin Yahoo sunt mai accesibile. Zic si eu. Oricum renunt si la frecventarea altor bloguri, deoarece raman blocat acolo! Imi vad de postarile mele pana se va rezolva cumva problema. Acum stiti unde sunt!

Instructiuni de folosire

Inainte de a pune in functiune primul televizor, primul autoturism, primul telefon mobil,…am citit instructiunile de folosire.  Ba am sunat, chemat, si un prieten. Dupa un timp am inlocuit bunurile amintite, cu altele mai complicate. N-am mai citit instructiunile de folosire, n-am consultat pe nimeni. M-am descurcat, dar nu le-am folosit la capacitatea lor maxima. Nu numai ca am platit niste functii pe care nu le folosesc, dar simt ca insult inteligenta acelor inventatori, din lumea larga, care s-au gandit sa-mi faca viata mai usoara, daca nu mai fericita!  Televizorul are jumatate canalele nefolosite, teletext etc ; telefonul mobil are si el…. stiti dumneavoastra cate posibilitati; calculatorul si internetul nu va mai spun cate pot face…Nu cunosc oameni care sa cunoasca toate functiile bunurilor folosite. Admit ca exista. Nu cred ca cineva foloseste toate functiile aparatelor, deoarece este nepractic; oricum mai inainte ar trebui sa le cunoasca! Acum ar trebui sa zic o gluma, o desteptaciune, cum incheiam de obicei. Azi apare o intrebare (/o/) .  Primeste cineva la majorat sau dupa bacalaureat, instructiunile de folosire a vietii? Daca raspunsul  e  „da!”, mai sunt valabile instructiunile?

Cele mai bune cirese din oras…

…le voi consuma peste câteva zile.
Deocamdata s-au repezit cei din familie si cunoscutii sa-si astâmpere pofta. Acum se fac  si  pomenile  pentru cei ce stiu sa primeasca. Când vor rãmâne doar ciresele de pe vârfuri, cele mai mari si mai dulci, este rândul si datoria mea sa le culeg. De fapt, dupa ce ajung la ele, le consum pe loc…

….spre disperarea asistentei de la sol!

P. S. Nu invit prea multa lume la cules, deoarece sub cires isi petrec timpul si cei  …* cãtei adunati de pe strada in ultimii 10-15 ani .

––––––––––––––––-

*) numarul animalutelor  este cuprins intre 3 si 5

 

Vodca, rrom si doamne

Voiam sa localizez, dar este fenomen national. Adica seminational – daca pot spune asa. L-am intalnit recent intr-un sat, l-am discutat cu cativa cunoscuti, mai umblati pe la tara, si confirma ca in majoritatea satelor este acest  comportament. Este vorba despre statutul profesional si social al satencelor. Nu lucreaza pamantul din diferite motive. Deci nu sunt taranci. Nu au contract de munca, chiar daca mai lucreaza pe la diferite familii  in orasul apropiat sau pe la bogatasii din sat. Eu le adresez cuvantul „doamna” . Ele riposteaza, cu un zambet trist, asemeni tarancilor de acum 40-50 de ani: ” Doamne sunt doamnele de la oras, doamnele de la birouri, de la sfatul popular…”  Da, primaria este sfatul popular… Altfel, satenii, intre ei, se apeleaza pe numele mic, pe porecle, ca pe vremuri. Se descurca. Desigur, primesc si  ajutor social de la primarie si au credit deschis la bacanie. La bacanie merge bine si comertul cu alcoolice. Nu in bacanie, ci in spatele acesteia…Mai bine decat la carciuma! Domnul Mitu este un alcoolic, in varsta de cca 30 de ani, care-si duce noul veac pe langa bacanie, dar cu atributii in zona consumatorilor de bauturi la pahare de plastic. Riposteaza violent, daca  i se spune „Mitu” ; depune jos ce are in miini, se indreapta spre client si-i arunca vorbele: ” Mama-i vodca, tata-i rrom, iar eu sunt domn!”. Ca de atatea alte ori, mi-a luat-o inainte dl Dinescu si a spus la TV glumita postata ,abia azi, de mine. Mi-e din ce in ce mai simpatic dl Dinescu. Vazand ca-si repeta bancurile si de fiecare data uita  poantele, l-am iertat  pentru magariile cu Duda, si-l voi ierta indiferent cine-l va plati pentru campaniile electorale viitoare. Asa-i si crestineste…

Nu savuram…

….ceea ce receptionam prin cele cinci simturi: sase, daca socotim si bunul-simt. Ar trebui sa mancam si sa bem, asemenea degustatorilor, sa ascultam vorbele si muzica, precum predicile si orga in catedrale. Nu mai amintesc despre mirosuri, culori si senzatii epidermice. Sarim de la una la alta,  dornici de senzatii noi; ne plictisim inainte de-a epuiza si fixa ceea ce ni se ofera. Ascultam muzica continuu, privim la televizor mestecand,  adulmecam  mirosuri impure si sarpinam animalul preferat. Cred ca natura omului nu este de-a lasa senzatiile nefixate. As da exemplul copiilor care cer, iar si iar, aceasi poveste, desen animat…, iar noi le dam, plictisiti, o jucarie noua…Ii educam, cu succes, asemenea noua. Aveti rabdare ca vin la chestiune: nu sunt convins ca trebuie postat zilnic pe blog. Ar trebui sa fim daruiti ca postarea sa dea de gandit sau sa induca o senzatie de bine, suficiente pentru 2-3 zile. Sau o saptamana, cum se practica la biserica. Avem  multe bisericute si fiecare cu mai multi preoti/ preotese/ vestale. Stim ca cititorii sunt capriciosi, parasesc repede canalul. Gusturile trebuie fixate!  Manipulare? Posibil, dar cel putin nu le luam si banii !

Cuvinte

Sunt nevoit, mai mult decat inainte de-a blogheri, sa ma gandesc la sensul si greutatea fiecarui cuvant. Imi pun restrictii si la subiecte, dar asta se intampla si inainte; intai am renuntat la glumele cu oltenii, apoi cu moldovenii. Ramasesem numai cu o treime din bancuri: cu ardelenii. Revin la cuvinte. Observ, ca si alti colegi, academicieni ai societatii de comunicare rapida,  ca vorbele sufera de inflatie, trebuie sa fie tot mai socante pentru a capta atentia cititorului. Majoritate blogherilor completeaza/compenseaza cuvintele prin imagini, voce, muzica; deci se apeleaza la alte arte. Este o rezolvare de etapa. Problema ramane deschisa; cred nu ajung cele trei dimensiuni! Televiziunea le are si tot nu se simte prea bine. Eu pariez pe cuvantul pur. Pur si simplu.  Nu este numai faptul ca n-am tehnica si dexteritatea de-a comunica in 3 D, dar inca sunt convins ca, daca Biblia a putut transmite, NUMAI PRIN CUVINTE, o credinta ce dureaza de mii de ani, CUVANTUL, rostit si/ sau scris  va avea ULTIMUL CUVANT.  Cand imi schimb parerea va informez.Amin!

Stiu ce-i franciza!

Adica stiu cat am inteles din revista „Capital”! Mai intai sa va spun ca in urma cu 3-4 ani am pierdut, vorba vine, un an supravegand lucrarile de  amenajare a unui restaurant intr-o casa burgheza. In urmatorii doi ani am urmarit falimentul afacerii, trecand lunar pe la local. Am auzit si explicatiile date de 4-5 randuri de manageri ce s-au perindat pe acolo. Acum localul este din nou restaurant, dar nu intru sa vad cum au modificat tot ce  apreciam eu! Am vazut si am citit si despre alte falimente asemanatoare. Toate au acelasi nume: incompetenta! Nu lipsa banilor, nu mobilerul, ci lipsa informatiei despre detaliile , ingredientele si dozajul retetei succesului. Cine are bani poate sa ia afaceri de succes in franciza. Cica ar fi 500 de firme care au vandut franciza in Romania. Ce este franciza? Iata: exista firme  cu  succes, in strainatate, care sunt de acord , contra unei taxe, sa-l asiste pe intreprinzator sa deschida o afacere, cu aceeasi denumire ca firma mama (ex. FORNETI ) .Firma mama impune ce utilaje, mobilier, compartimentare sunt obligatorii, specializeaza personalul,  dezvalue retetele, indica furnizorii. Totul este ca romanasul sa gaseasca spatiul comercial cu vad. Succesul mediu este de 80% din cazurile aplicate in Romania. Ei spun ca investitia intr-o gogoserie ar fi 5000 de euro, inclusiv utilajele. Nu stiu daca in suma intra si taxa anuala de franciza. Succes!

Minoritati:blogherii

Societatea este alcatuita din minoritati. Multa vreme bateau la ochi cele etnice si religioase. Se folosea si se foloseste, jignitor, expresia: „romanii sunt toleranti”, adica buni, ingaduitori. Ceea ce nici nu- adevarat…Acum au aparut alte minoritati si au fost lasate in liniste celelalte. Observ ca blogherii, o minoritate, sunt atacati de televiziuni. Sunt denumiti:  „blogherasi”,  ‘”agitati” , „frustrati”…Aseara in emisiunea unei televiziuni, sincer nu stiu care, s-au przentat statistici  cu bloguri porno si sexi. Televiziunile au pierdut din audienta si publicitate in favoarea blogurilor. Vor riposta din ce in ce mai dur…Este in pericol sfanta traditie romaneasca…