Miecurea fãrã cuvinte. Câte bordeie,…

…atâtea obiceiuri. Bordeiul ecologic de mai jos a costat 3000 de lire sterline; stirea e veche, dar acum, cu primavara, poate deveni actuala…

Ideea mi-a dat-o  Brudi din Brad(HD),  participant la fotografierea tuturor bisericilor din România; in satul meu natal n-a ajuns inca, dar a prins cateva imagini din locurile unde mã reculeg de un timp.

Multe alte fotografii gãsiti pe blogul Doamnei Carmen din Germania.

 

Desi declaratiile de principii sunt riscante,…

…la inceputul blogarelii am comis aceasta greseala; mai mult, recent  am recidivat: am actualizat declaratia.

Totusi, din experienta mea de privitor, am constatat ca persoanele care-si declara principiile, indiferent de pozitie, intra in vizorul societatii; daca sunt bloggeri va spori traficul; pentru observatorii curiosi este o buna ocazie de a-i prinde cu vreun derapaj…

Nu mã refer la derapajele persoanelor publice; la acel nivel inconsecventa se numeste interes national…

Voi exemplifica cu o gluma:

Un baietel privea atent la un preot care-si repara gardul de la gradina.

– De ce ma privesti asa de atent, fiule? intreaba preotul.

– Vreau sa aflu ce zice un preot cand isi da cu ciocanul peste degete!

Parca ar mai merge niste glume; iata-le:

-Doamna profesoara!, am o intrebare, striga un elev curios…

-Spune, se auzi glasul profesoarei 

-Cat timp au stat Adam si Eva in rai?

-Pana toamana, raspunse profresoara.

-De ce?, intreba tinerelul mirat .

-Atunci s-au copt merele. 

**

Adam si Eva se plimbau prin Paradis. Eva intreaba:

– Adam, ma iubesti?

Adam rãbufneste:

– Am vreo alternativa?

Xenofobie…

…este   cuvantul pretentios si… infricosãtor folosit, in general, când  discutam despre atitudinea altor popoare fatã de intrusi; mai ales când intrusii sunt români de-ai nostri…

Noi, românii, ne declaram toleranti. Eu n-am crezut niciodata cã suntem toleranti…Mai degraba suntem supusi fata de autoritati; de câte ori  s-a dat liber la vânãtoare de strãini, românii au participat cu entuziasm; cu ocazia mineriadelor au fost declarati strãini toti oponentii lui Iliescu…

Poate foloseste cuiva urmatorul clasament:

Potrivit unui top al celor mai xenofobe orașe din Europa, realizat de Business Insider pe baza unui studiu al UE, orașul care urăște cel mai mult străinii este capitala Ciprului Nicosia. 65% dintre locuitorii acestui oraș nu sunt de acord cu prezența străinilor în urbea lor. Studiul a fost realizat în 75 de orașe și a inclus peste 37.500 de respondenți. Foarte important, acesta a fost realizat în 2009, când încă criza nu făcea ravagii. Între timp condițiile economice s-au deteriorat, în special în țările mediteraneene și este foarte posibil ca astăzi xenofobia să fi explodat iar cifrele să fie cu mult mai mari.

Suprinzătoare sunt clasările a trei mari orașe belgiene în top, inclusiv Bruxellesul, Capitala Uniunii Europene. În continuare, topul orașelor xenofobe, așa cum arăta în urmă cu 2-3 ani (cu bold sunt reprezentate orașele ce au comunitați importante de români):

20. Roma, Italia
19. Essen, Germania
18. Oviedo, Spania
17. Viena, Austria
16. Leipzig, Germania
15. Barcelona, Spania
14. Bologna, Italia
13. Dortmund, Germania
12. Bruxelles, Belgia
11. Madrid, Spania
10. Valetta, Malta
9. Graz, Austria
8. Torino, Italia
7. Napoli, Italia
6. Ankara, Turcia
5. Antwerp, Belgia
4. Ostrava, Cehia
3. Liege, Belgia
2. Atena, Grecia
1. Nicosia, Cipru

*

PS. Nu mai stiu ziarul de unde l-am copiat…

Parfumul modelelor de viata

Totul a inceput in anii ’67-’72 ai veacului trecut in câteva orãsele de unde demarau spre sate cercetarile etnografice/demografice conduse de domnul si doamna Profesor; acestea sunt apelativele sub care sunt amintiti si azi de cãtre elevele selectate  din liceele implicate in program; orientarea era spre familii tãrãnesti traditionale si respectate in comunitati; ca intotdeauna,  dascalii cunosteau situatiile familiale…

Domnul si doamna Profesor au notat, fotografiat si desenat oameni, unelte, case…; nu erau alte metode…Casetoanele erau raritati. Elevele nominalizate de catre licee au avut roluri importante, fiecare in satul ei natal; au asigurat casa si masa, i-au condus la povestitorii satului,   s-au imbrãcat in straie din lada de zestre a bunicelor, au fãcut pasi de dans traditional…; desigur, au fost intrebate si  despre  profesiile visate/vizate; cea care era buna la biologie si dorea sa fie asistenta medicala a primit in vara urmãtore câteva romane, traduse din engleza, despre medici misionari;  eleva care  citea romane politiste si avea aplecare spre istorie s-a ales cu o carte rarã de criminologie scrisa de Mina Minovici…Adolescenta indrãgostita de limba franceza se vedea ghid turistic; s-a ales cu vorbe frumoase; meseriile legate de turism erau  atunci controlate de securitate…

Toate domnisoarele au fost asigurate cã sunt unicate, iar familiile lor sunt reprezentative pentru România si Europa;  li s-a intãrit convingerea cã sunt deosebite si nu vor avea probleme sa concureze cu orãsenii…

Acum, dupa 40 de ani, e clar ca elevele respective aveau obiective de bun simt; nu se gândeau sã arda etapele si sa ajunga academiciene; aici dau un exemplu, din acei ani, de la mine din clasa, dintr-un orasel:  nici un elev nu si-a propus sa fie medic; cinci au ajuns ingineri, dar nu toti si-au dorit initial asta; patru colege au ajuns cu greu cadre didactice calificate, mai mult prin cursuri de la distanta; nici un jurist; doar un economist…; din fericire, nici un parlamentar; cel mai realizat rãmane, de departe, colegul meu de bancaVasut Mihai, depanator radio-tv in Baia Mare…Ma surprinde ca nu a ajuns politician…

Revin la parfumul drumului spre inalta societate. In urmãtorii ani toate cele 10 eleve, din tot atâtea sate,  erau studente; cele trei cazuri relatate mai sus s-au concretizat in medicina, studii juridice, facultate de limbi straine; toate in orasul celor doi soti cercetatori ai vietii la tara.

Lucrarea etnografica a fost publicata in reviste straine, autorii ieseau des la conferinte si cursuri in strainatate: Suedia, Germania Federala, Japonia, Filipine, URSS…Aduceau din lumea interzisa altor români pliante, reviste, povesti…

Aduceau parfumul altei lumi; inclusiv la modul concret, in flacoane cu un design de vis.

Au mai trecut niste ani, s-au rotit astrele;  restrictiile dictaturii i-au atins si pe cei doi cercetatori;  nu li se da voie sa iasa din tara; cadourile pentru aniversarile cunostintelor  deveneau simbolice; fostele asistente din cercetarea de pe sate nu i-au uitat: doctorita era maritata cu un profesor de politica si propaganda comunista, jurista era judecator, absolventa de limbi strãine lucra la o reprezentanta strãina in România.

Nu-i vorba numai despre cadouri: la un moment dat familia cercetatorilor au fost nevoiti sa se  imprumute; relatia a rezistat ! Toate cele 10 fete provenite de la tara au ajutat din toata inima; nu erau numai lipsuri materiale, ci si boli…

Nici dupa „89, cativa ani, familia cercetatorilor nu a revenit activa in societate; a decedat mama lui, apoi dupa cativa ani de trista degenerare, s-a stins si Profesorul. Nu au avut copii. Poate acest fapt i-a facut sa experimenteze un anumit tip de indrumare a tinerilor…

Nu numai doamna Profesor este  singura. Si cele trei prezentate mai sus sunt, mai mult sau mai putin,  singure; se pare ca doamna Profesor le insuflase prea multa incredere in fortele proprii: toate trei, vãzandu-se realizate, au cam avut tendinta de a-si alege soți docili; s-au maritat si cam tarziu, dupa multa zbatere pentru cariere; si-au ales partenerii cam cum isi alege Bãsescu colaboratorii… In doua cuvinte:  dupa maxim trei cincinale soții acestora s-au emancipat;… si au plecat.

De vreo zece ani doamna Profesor si-a revenit financiar; spun doar ca a reusit sa-si cumpere un apartament in Italia in aceeasi curte cu una dintre cele 10, ajunsa soție de italian; un italian docil…; pâna la ora când scriu…

Doamna Profesor isi sãrbãtoreste aniversarile in doua etape: una cu cele 3-4 rude invitate acasa; alta la localuri renumite impreuna cu cele 10; câte se nimeresc in oras…Desigur, fiecare dintre cele 10 le invita pe restul si pe doamna Profesor la aniversari si la toate evenimentele din familiile lor…

Cea mai recenta intalnire a avut loc in Bucuresti; sãrbãtorita s-a consultat mai intai cu doamna Profesor in privinta localului, orelor. Redau din discuție: „Draga, sunteti si voi pensionare, deci nu aveti bani de aruncat, nici timp de pierdut; tu ai in grija pe scumpetea de nepoțicã, alta-i cu pisici, alta cu cãtei…; discutiile despre cei dragi si impresiile din cãlãtorii mi le-ati spus pe mail; cred cã vi le-ati spus si intre voi…; sunteti niste lãudãroase de neoprit…;uite cum facem: mergem la <Carul cu bere> intre 11 si 13, când este meniu fix;  10 lei pentru pensionari si studenti…O sã vã placã; are un parfum despre un mod de viata incã posibil…”

Mai relatez din atmosfera de la masa respectiva:

– Doamna Profesor, fiica-mea imi spune, dupa fiecare intâlnire avuta  cu dumneavostra, cã folosim acelasi parfum…

– Si fiicele mele mi-au zis asta de multe ori! zise o alta participanta.

– Fi-meu n-are fler, are 30 de ani; parca vãd cã se cãpãtuieste cu o…, se lamenta doamna care lucrase la reprezentanta strãinã.

– Ar trebui sã-l atentionezi, sã-l indrumi; povesteste-i pentru inceput despre parfumuri, zise doamna Profesor.

NOTA

Au mai scris la aceasta tema:

Mirela Parfumul poveștii parfumate
CARMEN Parfumul povestilor parfumate
Florentina Povestea Povestii Parfumate

Doru Punerea genunchiului in pietre

Stropidesuflet povestea-povestilor-parfumate

Lili Parfum de poveste

Vanessa Poveste Parfumata
Sara Parfumul povestii parfumate
Lolita Povestea povestilor parfumate la multi ani
Dictatura justiției Parfumul povestii parfumate
Pandhoraa Parfumul povestilor parfumate
Aurora  Povestea poveştilor parfumate
Vero Tangentand parfumul povestii parfumate
Gabi Poveste-parfumata-parfumul-povestii-parfumate
Rokssana Parfumul-povestii-parfumate

Situatia completa a postarilor parfumate o gasiti aici; indrazniti, este atmosfera !

TU-TI-TU-RUM-TU-TU-TU

Nu spun de la cine am primit mailul de mai jos.

O europarlamentara romanca, se cazeaza la un hotel din Luxembourg.

    Ridica receptorul catre oficiu si spune :

– TU-TI-TU-RUM-TU-TU-TU !

     Receptionera  :

– Can you repeat that please ?

Europarlamentara :

– TU-TI-TU-RUM-TU-TU-TU !

… Receptionera il cheama pe administrator pentru ca nu intelege ce spune clienta.

Nici administratorul nu intelege si-l cheama pe securistul ce o pazeste .

Acesta, mirat :

– Cum, nu stiti engleza !?  Domnisoara a zis clar:  „ two tea to room 222„

 

Având in vedere si luând in considerare…

…forma si structura prezentului blog, nu gãsesc o alta metoda de a-mi etala ultimul premiu decât in forma de mai jos. Desigur, am si probleme cu tehnica, insa pe primul loc este conservatorismul meu …clasic.

Surpriza este din partea  ALBINUTEI VENINOASE, cãreia ii multumesc.

Ofer premiul tuturor iubitorilor de produse apicole; fac si o destainuire: de câte ori beau cafeaua sau ceaiul acasa, le dreg cu miere.

*

Iata ce scriam cândva cu gândul la locurile unde curge lapte si miere:

In urma cu 6-7 ani am cochetat cu ideea de-a creste albine; chiar am avut un stup. Am renuntat dupã ce am constatat ca albinele sunt atrase de ochii mei; inca mai am masca; am folosit-o si ieri, când l-am asistat pe un stupar nonagenar la vânzarea mierii de anul trecut. A tinut toata iarna la pret; voia s-o vânda la pretul din piete, la 20 lei/kg. Ieri a plasat 200 kg unui angrosist la un pret de mizerie;

Am fãcut, cum mi-e obiceiul, câteva calcule bazându-mã pe un randament de 20 kg/stup: din vânzarea mierii si cerii se poate ajunge la max. 200 lei/stup, adica exact cât este si pretul mediu  al unei familii de albine. Nu trebuie uitate cheltuielile:  iarna albinele sunt hrãnite cu un zahar special, peste an se fac câteva tratamente impotriva bolilor, ramele trebuie reparate sau inlocuite, mai sunt necesare accesorii pentru scos mierea, topit ceara…

Dupa cum se constata, mã felicit cã n-am investit in stupãrit…

Pretul laptelui si brânzeturilor il gãsiti in articolul linkuit; oricum, se stie cã laptele cumparat direct de la producatori este mai ieftin decât apa imbuteliata, cu care ne mã spetesc toata vara …
 

Miercurea fara cuvinte.Imaginea sperantei…

…am gãsit-o alãturi de textul intitulat SPLEEN; merita sã-l cititi !

Chiar daca-i miercuri…;

…si aveti de parcurs peste 100 de bloguri

Bancuri foarte vechi

Intrebare la radio Erevan:
– Se poate construi socialismul in Sahara?
Rãspuns:
– Se poate, dar dupa cinci ani locuitorii vor importa nisip.

*

Intrebare la radio Erevan:
-Este posibil ca in ROMANIA…
-Raspuns:DA!!!

*

Doi scotieni se intâlnesc.
Unul intreaba :
– Cunosti ultimul banc despre noi, scotienii ?
– Nu.Cum suna bancul respectiv ?
– Daca imi dai un penny, ti-l spun.
Celalalt scotian rămane surprins pentru cateva secunde, dupa care spune râzând:
– Ha -ha -ha, intradevar, este un banc bun!!!

Alte glume

1. Daca ai impresia ca ţara ta nu se intereseaza de tine, incearca mãcar o data sã nu-ti  plãtesti impozitele.

*** 

2.Paradoxul internetului:

uneste oameni foarte indepartati si-i desparte pe cei apropiati!

i

***

3.Poliţia a declarat ca s-au gasit arme ascunse in spatele bibliotecii din Ferentari.

Localnicii sunt in stare de shoc.

Nu stiau ca in Ferentari existã bibliotecã.

***

                                                                                         ***

4.Dumnezeu a creat cerul si pamântul.
…restul a fost fabricat în China.

***

5.Un bãrbat intreabã instructorul la sala de fitness:
– Vreau sa impresionez o fata; care aparat sã-l folosesc?
Instructorul se uita la el si ii raspunde:
– Foloseste bancomatul!

***

PS. Ca de obicei, glumele le-am primit de la Brudi din Brad (HD)

*

**

*

Gluma cu politisti

Un politist gaseste un pinguin si il duce la sectie la care, seful:
-Ce faci cu pinguinul asta, du-l la gradina zoologica.
A doua zi apare din nou cu pinguinul; seful:
-Mããã.., ti-am spus sã-l duci la gradina zoologica!.
-Am fost ieri la gradina zoologica…. Azi mergem la cinema.