Bloggeri si bloguri

Se incheie azi etapa de nominalizari ale celor mai cunoscute bloguri ale anului trecut; n-am reusit sa raspund indemnurilor primite de la Mirela, Supravietuitor, Gabriela, Cati Lupascu, Incertitudini, de-a scrie si eu o categorisire.

Pe blogul ANDI BOB am gasit ceea ce aveam si eu in plan:

Cele mai bune bloguri de ziarist le are Zamfir Pop Turdeanu’ .

Marele premiu: Zolty Edyed din Bogata.

As mai fi amintit despre blogurile Mirelei Pete si ISTORII REGASITE.

PS. Nu pot redacta legaturi.

Blogurile Andi Bob si  Zamfir Pop le gasiti in blogroll-ul meu; inclusiv pe Ulise, prietenul lui  Turdeanu’; blogul lui Zolty Edyed este http://zoltybogata.wordpress.com; are link in postarea  SENZATII VIRTUALE/ 29.01/ANDI BOB si pe blogurile lui Zamfir.

 

Am aruncat la gunoi …

…postarea cu poza poilitica ; are dreptate Sandu din Sighisoara: i se strica ziua de câte ori  vede poza, personajele…

Repostez ceva mobilizator:

Determinare

( ianuarie 30, 2010)

Existã un exemplu clasic de determinare. Este vorba despre acel om care,  traversând noaptea cimitirul,  cade intr-o groapã adâncã . Rateaza câteva incercari  de-a iesi;  se hotãreste sã astepte ajutoare. Dupã un timp adoarme, dar se trezeste cu incã un individ cãzut alãturi de el. In timp ce primul, cam rãgusit,  spune: “‘Stai linistit, nu poti iesi de aici…”, al doilea era deja afarã si fugea…A reusit, era determinat…Ca de obicei, eu o dau la intors: nu stiu ce cuvinte trebuia sã foloseasca primul captiv,  pentru a nu-l speria pe al doilea. Oricum cuvintele folosite nu i-au folosit nici unuia…

Cam tot in acelasi registru ar fi o discutie despre viitorul comunist. Un propagandist povestea: in comunism fiecaruia i se va cere sa lucreze dupa capacitate si toti vor  primi dupa nevoi…

”De exemplu, cand te intorci de la muncã, in piatã vor fi grãmezi de cartofi si fiecare isi va lua, fãrã bani, cât doreste…”

Unul, mai recalcitrant zise: “Dar, mie nu-mi plac cartofii!”

In timp ce propagandistul cãuta un rãspuns politic corect, un intelept l-a incurajat pe recalcitrant: “O sã-ti placã, o sã-ti placã…“





S-a defectat laptopul,…

…iar calculaturul  vechi este…vechi; deci enervant.

Voi urmari blogosfera fara sa postez; imi cer scuze celor care asteptau raspunsul la leapsa cu bloggerii 2010; aveam niste propuneri inspirate; si cateva idei de articole inconfortabile…

Tăierile la români

Frecventez blogul ISTORII REGASITE, deci imi place; la inceput m-a deranjat că autorul nu rãspunde la comentarii, insă pe undeva este de inteles; cred că este profesor…

Recent m-a contrariat următorul fragment:

Boierii, la rândul lor, au cerut în acest tratat ca voievodul lor să nu-i mai taie fără învoirea principelui Transilvaniei — exact ceea ce doriseră „majores terrae”, mai marii ţării, din 1247, înainte de descălecat, când cereau regelui Ungariei să nu poată fi tăiaţi de către vasalul regelui fără a avea dreptul de a merge în apel la curtea regelui. Tratatul mai prevedea că puterea, zicem azi „puterea executivă”, trebuia exercitată de voievod împreună cu cei 12 mari dregători din Sfat. Clerul şi boierii au avut deci interes în iscălirea acestui tratat, iar Mihai Viteazul nu a avut altceva de făcut decât să accepte, fiindcă avea nevoie şi de ajutorul financiar al lui Bathori şi de ajutorul lui militar.

Asadar, apar doua idei:

1. incă de dinainte de descălecat Tara Româneasca era adesea vasală Ungariei; probabil ca tot ungurii au infiintat-o; cum se stie  sigur despre Moldova lui Dragos maramureseanul.

2. clasa politica românească era mai linistita sub supraveghere străina; inclusiv clerul…Spre ce aspira norodul nu se spune; cam ca in zilele noastre…

Tăierile au continuat si sub Stefan cel Mare, dupã cum zice cronicarul:

„grabnic vãrsãtor de sânge nevinovat…la ospete omora fãrã judet.”

………………………………………………………………………………………………………………………

Nu mai povestesc despre Vlad Tepes…

Cuza stia cum se pune problema; a ales exilul.

Taierile au continuat, cu sau fara judet in toata istoria românilor.

Ultima taiere sângeroasa a fost la Crãciunul din ’89; de data asta boierii l-au tãiat pe domnitor; tot fãrã judeţ !

Dacã cineva se gândeste si la tãierile de salarii si pensii are toata indreptaţirea…

Cum vom scãpa de domnii pãmânteni care taie?  Eu am auzit cã UE are in plan sã supravegheze bugetele ţãrilor membre.

Alta varianta ar fi sã ne predãm la rusi…

Voiam să repostez despre…

…nominalizările pentru premiantii blogosferei, blogolumii; este vorba de articolul de anul trecut din ianuarie: bucuria-de-a-fi-fericit…

Ori de câte ori este vorba despre clasamente, premieri, ierarhizări, imi vine in minte povestea adevărată intitulată de mine Ultima-serbare-scolara.

Mai am o decadã pentru a răspunde la leapsa nominalizarilor, deci pot să mai adun voturi si puncte in ZeList aplicând niste strategii; implicit si tactici…

Lãsând glumele la o parte, doresc sa-mi reafirm ingrijorarea in ceea ce priveste strategia si tactica PNL-ului de-a se intovărăsi cu PC-ul lui Voiculescu. Nu prea retin chipuri din PC, exceptând doua doamne, ale cãror nume imi scapã; … una a fost sefã la loteria statului.

Problema lui Crin Antonescu este Dan Voiculescu.

Mulţi români au repulsie faţă de afaceri si afaceristi. As nuanta putin; afaceri au facut si mai fac majoritatea sătenilor; mă refer la comercializarea surplusului din gospodărie, conlucrarea cu alti sateni…; tot in zona de afaceri intră si seviciile de contabilitate, constructii, instalatii, menaj…;  toţi liber-profesionistii fac afaceri, insa nu cred cã le-ar conveni sa aiba de-a face cu afaceristi cu un afacerist; mai ales cu unul  feroce !

Iata ce zicea recent afaceristul Voiculescu, cel ce orienteaza Antenele, pe blogul personal:

In negocieri, intâlnirea cu un idiot este un noroc exceptional. De la idiot poti lua totul, fãrã a-i da nimic in schimb.

Mai recomand:satisfatti-stupidi-nu-este-pentru-alegatorii-liberali

 

 

 

„Al cincilea copil”…

…este titlul unei carti cumparate in urma unei discuţii despre destinul fraţilor;  am dus-o la anticariat, intr-un set aleator, apoi, deci acum, am cãutat pe internet referinţe; anticarii mi-au preţãluit-o la 5 lei; restul la un leu bucata…

Mi-am amintit  conceptiile despre cãsãtorie ale unor vechi cunostinte; povestea este din vremea comunistilor, când eram proletar;  nu aveam in proprietate privata nici bicicleta; nici nu credeam cã se va reveni vreodata la economie de piata…

Iatã ce-i spuneau sotiei mele fostele colege :

– Sa stii tu Neli ca daca sotul are frati apar discutii, socrii nu pot sa te ajute, apoi si la impartirea mostenirii…, zise asistenta de la ASE, nepoata de fost ministru liberal si, dupa ’44,  colaborator cu comunistii, cãsãtoritã inca din facultate cu unicul fiu al unui stab din Braila.

– Da, zise Ina, luându-i tandru mâna logodnicului, fiu de securist de ambasada. Uite si sorã-mea si-a luat unul cu fraţi mulţi; tata i-a facut rost de un post bun la Cluj, dar el isi trage toti fraţii dupa el, intervine sã primeasca si ei apartamente…Bate la ochi, ii creaza probleme lui tata…; vã imaginaţi: este mâncãtorie, sunt gãsti si intre secretarii de partid din judeţ…

Desigur, le cunosc bine carierele; sunt tot mai convins cã  profitorii din comunism au cãzut in sus; probabil din cauza cã in acele familii s-a  mâncat mult cacat ; nu este numai asta: stabii comunisti chiar faceau afaceri; si Ceausescu se bãgase puternic: vindea benzina, arme in zone sub embargou, evrei, nemţi…

Pe clujanca am vãzut-o azi in oras; la câtiva paşi in spatele ei era soţul, care incã lucreaza in diplomaţie; cand m-am apropiat sa-i salut l-am auzit spunând: „du-te, du-te in …” Am renuntat, nu sunt chiar atât de curios…

Fosta asistenta ajunsese profesoarã universitara in ’89. A intrat in afaceri imobiliare deoarece se pricepea si avea ceva mosteniri in domeniu; acum trei ani a inceput partajul cu fostul soţ.

Despre minuni…

…ziceam, in vremea când eram jmkr:  nu cred in minuni, ci mã bazez pe ele…

Desigur, era influenta educatiei scolare; doar nu credeti cã am auzit in familie…

Totusi, am scãpat sãnatos din scoalã; dupa ani prea multi…

Soacra-mea, Dumnezeu s-o odihneasca, nu m-a crezut niciodata cã am mai multi ani de scoalã decât fiicã-sa…; este drept cã pe atunci existau si facultãti de subingineri. Subinginerii au realizat dupa ’89 adevarate minuni: au ajuns avocati, economisti, scriitori…; adicã orice meserie departe de tehnica…

Iata ce zicea Einstein:

Este un miracol cã si curiozitatea supravietuieste educatiei scolare

QED, deci am terminat. Sa vad cine-l contrazice pe Einstein; daca si savantul absolut a admis…

Bibliografie:

O  ilustrare a temei, dar si a curiozitatii, zic eu…

Deoarece nu stiu ca dl Plesu sã fi scris o carte potrivitã temei, semnalez cã existã:

Autor (i): C.S. LEWIS Editura: Humanitas An aparitie: 2007 Nr. pagini: 288 pagini Colectia: Intelepciune si credinta ISBN: 9789735014650 Disponibilitate: nedisponibila

In podurile caselor…

…de la sat nu se depozitau vechituri; deci, cu atât mai putin valori; din motive de incendiu.

Din aceste motive cei de la sat nu avem „documente” din copilãrie…Apoi a mai fost si implantarea obligatorie a  copiilor naivi de la sate printre orãseni, printre „reactionari”, printre fosti legionari, printre unguri, printre evrei; cei mai norocosi au cunoscut si nemţi…

Plecarea era considerata fãra intoarcere; probabil asa si trebuie; doar unii au sansa fiului risipitor…

De altfel, la sat nu prea se adunau lucruri nefolositoare; toate aveau rostul lor, unele doar o zi pe an: cum ar fi pistonul de facut cârnaţi si caltabosi…

Nu mã refer la  ultimii 30-40 de ani, când satele au devenit groapa de gunoi a oraselor, ci la satele clasice, care erau mai igenice decât orasele; in vremuri de molime orãsenii se refugiau in sate. Rufele se fierbeau cu lesie, paiele din saltele (strãjece, strujece) erau schimbate de doua ori pe an…; câti oraseni igenizeazã temeinic saltelele de douã ori pe an ?

Înțelegem ruinele atunci când ajungem și noi ruine.

Heinrich Hein (1797 – 1856) „Gedanken und Einfälle VI”

Alte poze: http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/01/arta-fotografica.html

M-am luat cu manipularea pentru viata la ţara, dar gândul imi este la Tãnase Scatiu; iata ce voiam sã insinuez:

Podurile caselor sunt, pentru copii, un loc interzis. O usã interzisã, ar zice dl Liiceanu…

Podurile caselor ţãrãnesti conţin alimentele uscate necesare supravieţuirii, deci proiecteazã un viitor de foamete; ale celor de la oras sunt burdusite de trecut; poate si de secrete – cum ar fi carnetul de note a unchiului ajuns  salvatorul clanului –  sau cufarul  unei rude ce-a dezonorat familia…

Indrãznesc sã spun cã podurile caselor pot influenţa viitorul adolescentilor.

Este posibil ca tãnarul de la ţara sã-si viseze acces nelimitat la cârnaţi, iar copilul urbanizat sã-si doreascã  cariera de sef sau o viaţa aventuroasa; sau viceversa; oricum,  notoritate . Desigur,  aceste situatii sunt cazuri teoretice… Practic apar mixturi. Chiar caricaturi, cum ar fi: copilul de la tara ajunge, ca adult, un surogat de oraşan, cu acces la mezeluri si icre negre, iar persoana  get-beget urbanizata il consiliazã, cu aer de prinţ(esa) in exil… Despre copilãrie recomand ceva verificat;  (http://calinhera.wordpress.com/dor-de-tati/)

Sursa:http://daurel.wordpress.com/2009/08/09/podurile-caselor/

„Nu plâng pentru Livingstone, ci…

…pentru mine. El a trãit si a murit pentru o cauza, eu am trãit pentru nimic” ar fi spus un participant la inmormântarea celebrului misionar in catedrala londoneza devenita panteon.

 

Vedere din vest a Abaţiei Westminster, Londra

Adevăratul nume al catedralei este „Biserica colegială a Sfântului Petru”. Abația este inclusă în patrimoniul mondial al UNESCO.

Westminster Abbey este cea mai veche și mai faimoasă dintre catedralele din Londra. Acolo a fost un locaș de cult încă din secolul al VII-lea, când conform legendei, Sf Petru a fondat o biserică care purta numele lui. Clădirea actuală este rezultatul reconstrucției care a fost începută de Henry III în 1245, apoi continuată în 1745. Mulți monarhi englezi au fost încoronați în Abbey de la încoronarea lui Harold al II-lea în 1066, iar biserica adăpostește mormintele multor regi și regine incluzând Elizabeth I; Mary, Regina Scoție și Henry VII, cuprinde și morminte de poeți, politicieni și eroi de război, printre care „Soldatul Necunoscut”, care a luptat în primul Război Mondial. Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Catedrala_Westminster

Despre Livigstone am citit: http://www.referatele.com/referate/istorie/online2/David-Livingstone-a-fost-eroul-victorian-perfect–calatoriile-lui-referatele-com.php si http://ro.wikipedia.org/wiki/David_Livingstone.

Inchei cu o constatare: nu avem un panteon si, decamdata, este bine sã nu avem; o idee de panteon o sustine dl Voiculescu; probabil pentru a prinde si acolo un loc mai in fata…

Singura neplacere ar fi cã, pânã vom avea o autoritate in domeniul valorilor nationale (academie, rege, parlament credibil…), Mihai Eminescu este sufocat de cãtre veleitari frustrati.

Updatare: deja au trecut 11 ani de la plecarea Senatorului de Turda

Despre mãreţie

Voi continua tot cu Eminescu, care, indiscutabil a atins mãreţia; la fel este si cazul lui Corneliu Coposu, despre care am comentat azi la Cella.

Am gãsit pãrerea lui M. Eliade despre Eminescu:

Îl iubim cu toţi pe Creangă, îl admirăm pe Haşdeu, învăţăm să scriem de la Odobescu, îl respectăm pe Titu Maiorescu şi anevoie putem lăsa să treacă mult timp fără să-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zări şi ne-a făcut să cunoaştem altfel de lacrimi.

El şi numai el, ne-a ajutat să înţelegem bătaia inimii. El ne-a luminat înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român.

Iata ce scriam despre mãretie:

Cica, unul notoriu ar fi spus:

Ca sã fii mãreţ, mai intâi trebuie sã fi fost înţeles gresit; desigur, ca (mai) toate cugetãrile memorabile, este o parafrazare din Cartea cea mai slefuita si concisa; aici, probabil, Marcu 6.4 :  “Un prooroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui”.

In final, ca sã fac o glumã, intreb (desi, nu prea obisnuiesc): nu cumva bloggerii care nu ajung in timpul vietii in top 100 au fost, deocamdata, intelesi gresit?

PS.1. Ca niciodata, la postarea anterioara, au fost un numar semnificativ de cititori care au accesat trimiterile mele spre corespondenta M.Eminescu-V. Micle; inseamnã ca telenovelele isi au rostul lor…

2. Pãrerea lui M. Eliade este mai importanta decât a tuturor celorlalti comentatori, critici, analisti, deoarece el, Eliade, nu s-a afirmat pe seama lui Eminescu…Este mai importanta decât cea a lui Calinescu, Hãulica, Manolescu…, care au facut cariere  pe/prin viata si opera poetului…