Miercurea fãrã cuvinte.Discurs despre câstig

Sursa: Teo Negura

Ocazia: WW

Azi am reusit sa citesc despre: Noaptea in Madagascar, câteva succese bloggeristice, imagini de vis, Карл Густавович Фаберже, tihna domesticã,  un Boc mai inalt

Douã povesti fãrã moralã

Când le-am auzit aveau introduceri  si câteva concluzii incurajatoare; nu cred cã le-as putea reproduce convingator...

Oricum, cititorii mei n-au nevoie, n-au nici vreme, pentru prea multe explicatii.

1. O familie investise intr-o ferma de crestere a gãinilor pentru carne si oua; dupa un timp au constatat ca terenul este foarte des inundat, apa persistã, afacerea bãlteste…Bãrbatul voia sa vânda totul; inclusiv terenul.

Soţia, cu minte mai odihnita, l-a convins sã vada alte oportunitaţi: o ferma de raţe si gâste; poate si de lebede…

&

2.Un gospodar, un fermier, crescãtor de oi, avea neplaceri serioase din cauza câinilor vecinului care-i incalcau proprietatea si  atacau mieii; nu avea nici  banii necesari pentru imprejmuirea etansa a terenului; de altfel nici nu se practica asa ceva intre vecini rezonabili…

Dintre multiplele posibilitati de rezolvare a problemei, oierul a ales urmatoarea: i-a dãruit vecinului câtiva mielusei.

Postare politicã

Voiam sa scriu despre politica mai târziu, peste vreo zece zile; acum interesul populatiei este la cote minime…

Si preocuparile mele sunt departe de politica: ciresele putrezesc pe crengi, buruienile si iarba s-au extins ca niciodata, cãpusele pot ataca oricand …

M-a readus spre politic condamnarea la inchisoare a lui Ioan Avram Muresan pentru decizii luate ca ministru  in urma cu 12-13 ani. Ma lãsasem influentat  de jurnalisti si  mi se parea exagerata condamnarea lui Adrian Nastase …

Acum este clar cã nici Adrian Nastase nu mai are scapare…

Azi am aflat cã  urmarirea penala a fostului ministru Muresan au pornit-o procurorii lui Nãstase  in 2002

Cine sapa groapa altuia…

PS. Citeam in urmã cu câteva zile pe blogul Ioan Usca despre usurinta cu care românii declara eroi martiri.

Putem avea surpriza ca unii dintre cei urmãriti cu atâta obstinatie sã fie tentati sa profite de situatie declarându-se victime, persecutati…;

…ii vor impinge spre aceste zone si cei din anturaj…

Eroii sunt printre noi !

La sfinti nu mã pricep, dar nu-i nici o pagubã….

O atitudine sãnãtoasã, când …

…cei din jur ne catalogheazã drept prosti, ar fi sa aplicam preventiv autoironia; asta sustine Andrei Plesu intr-un articol pus sub lacat de catre patronul Dilemei. Prin metode specifice azi am reusit sã citesc intreg articolul; dupa cum vedeti, am dat linkul riscând sã nu reveniti…Nici nu stiti ce pierdeti !

Tot azi am citit pe blogul Vienela:

“Un intelectual adevărat niciodată nu va spune “Proastă ai fost, proastă ai rămas”, ci va spune “Timpul nu are putere asupra ta!””

Am mai scris ca evit sa spun semenilor prost/proasta, desi se pare ca este expresia cea mai folosita in spatiul domestic actual…Acum am ocazia sa scriu inca o replica buna pe aceasta tema.

O doamna, cãreia sotul ii  zicea cam des ” proasto”, ii reamintea cã daca era nevasta unui preot, apelativul ar fi fost  „preoteaso”

&

PS. Pentru cei care  nu aveti chef sa-l cititi pe dl Plesu, nu-i cine stie ce pierdere; iata din cine citeaza:

Dostoievski, Însemnări din subterană: „Omul e prost. Fenomenal de prost!“

Montaigne: „Încăpăţînarea şi fierbinţeala opiniei – iată cea mai sigură probă de prostie“.

Paul Valéry: „Prostia e incapacitatea de a te lua singur peste picior“

Medicii români au umor

Am primit pe mail  o  gluma publicabila:

Doctorul american spune:

– La noi, în America, medicina e aşa de avansată, că scoatem un rinichi de la unu’, il transplantăm la altu’ şi dupa 6 săptămâni, ăla deja îşi caută de lucru!

Doctorul german răspunde:

– E nimica toată; la noi, în Germania, scoatem un plãmân de la unu’, îl transplantăm la altu’ şi, după 4 săptămâni, omul îşi caută de lucru!

Doctorul rus spune:

– Nici asta nu-i mare scofală; la noi, în Rusia, scoatem 1/2 de inimă de la unu’, o transplantăm la altu’ şi, după 2 săptămâni, amândoi deja îşi caută de lucru!

La care doctorul român, amuzat:

– N-avem ce să comparăm, toţi sunteţi înapoiaţi faţă de noi; în România, am luat câţiva fără creier şi fără inimă, i-am pus în fruntea ţării; acum toţi românii ne căutăm de lucru 

Am ales câteva glume…

… pentru adulţi. In special pentru cei impãcaţi cu soarta…

– De ce rochia de mireasa este alba?
– Asta e culoarea standard la toate electrocasnicele.

 &

Ora de Zoologie:
– Bula, cum se cheama animalul de care si leului ii e frica?
– Leoaica, doamna profesoara.

&

– Căsătoria este o LOTERIE?
– Nu, la LOTO se mai şi câştigă!

&

I:Care este asemanarea dintre Windows Vista si un submarin?
R:In momentul in care ai deschis o fereastra ai probleme.

*

*

PS. Nu veti regreta daca veti deschide urmatoarele ferestre: Lasagna la miercurea in imagini, Roz.pantera-roz,  … nu m-am facut profesor

Miercurea fara cuvinte.Discurs electoral

 

Sursa

Ocazia: ww, unde veti afla ce inseamna akeleien

…

Dupã ce am bãut doua zile …

…ceaiuri cu fervex, m-am hotarat sa merg la farmacie.

Am plecat echipat cu ceea ce port prin curte in vreme de ploaie, deci puteam fi usor asimilat cu un sãtean spre pensie venit sã lucreze la  reabilitarea termica a blocurilor din Sectorul 1. Impresia de om aterizat in oras putea fi confirmata si de vorbele  prin care mi-am descris starea; sau prin faptul ca nu aveam card de fidelitate…

Mi-a oferit un produs care costa 25 de lei si rezolva tusea si curgerea nasului in maxim trei zile.

Brusc m-am simtit in forma;  am refuzat cu multumiri, fiindca subconstientul meu a lucrat si a scos la iveala urmatoarele:

– cu 25 de lei se poate asigura berea pe trei zile

–  in blogrol am  Leacuri de  la Zamfir

– Constantine, Constantine

LA MULTI ANI  TUTUROR SARBATORITILOR DE AZI !

Inca un banc vechi

Mi se pare ca blogul imi este citit (si) de cãtre cunostintele care imi furnizau bancuri pe mail; recunosc: le-am citat numele dupa ureche sau deloc…De un timp primesc pe mail, de la aceiasi oameni, doar retete de viata lunga si imagini din locuri  exotice insotite de muzica lui Vivaldi, Monteverdi si Beethoven; nu stiu ce vor sa demonstreze, sa induca…

Daca ar citi mai multe postari de-ale mele, ar deduce cã imi gãsesc (si) singur pe internet imaginile si muzica  care imi condimenteaza viata.

Iata imaginea ce mi-a plãcut azi:

(Un tânăr merge la preot:- Părinte, am venit să mă spovedesc.- Nu este nevoie, ţi-am citit blogul!)

Sursa:/2011/07/09/sa-mai-facem-putin-haz-de-necaz-bancuri/

Despre cãlãtorii…

…s-a  scris mult si incã se mai scrie.

Desigur, mai intâi au fost relatarile orale;  oamenii erau mai putini, deci aveau mai mult timp; inclusiv sa exagereze, deci sã creeze mituri si legende.

Cam toata lumea cãlãtoreste, insa nu toti avem darul povestirii captivante. Am cunoscut tãrani care puteau povesti câteva zile despre intâmplarile de la piata de joia si câteva sãptãmâni despre oborul lunar.

In mod cert, acei povestitori nu erau cetãteni instãriti, insã atunci nu stiam acest amãnunt…Un povestitor celebru, cum era un unchi de-al meu, nici nu prea mergea la târguri;  când mergea, era insotit de matusa Mãriuca, deci nu i se putea intâmpla nimic interesant…Asta nu-l impiedica sa relateze captivant ce se strãduiau unii sa ascunda.

Gândindu-mã la Sadoveanu, am bãnuiala ca pe masura ce povestitorii se imbogatesc, isi pierd capacitatea de-a se minuna…

Acum, daca eu nu povestesc despre calatoriile mele, n-as pune-o pe seama bogatiei…Justificarea mea este una mult mai banala: am ratat momentele când doream sã-mi relatez intâmplarile din primele mele cãlãtorii marcante; incerc sa relatez mai jos ceva episoade neplacute.

Eram in liceu, când o vecina, disperata ca fiica-sa nu se hotara pe care pretendent sã-l accepte, mi-a inmânat o suma de bani si un cordon purtat de  fiica-sa, pentru a merge la o vrãjitoare. Nu s-a dus ea sau fiica-sa, deoarece le era frica de gura lumii; din nefericire, am fost nevoit sa-i mint si pe ai mei…Intâlnirea cu vrajitoarea nu m-a marcat atunci sub nici o forma, deoarece nu credeam in supranatural…atunci…Poate voi posta candva despre batrana vrajitoare romanca(!) si gospodaria  imensa  a feciorului ei,  incredibila pentru acele vremi comuniste. Azi, vreau doar sa argumentez ca eram in imposibilitatea de-a povesti cuiva aventura; nici vecina, nemultumita de mesajul adus, n-a vrut sã mã asculte cum am depasit suma primita si am pus bani de la mine…

Urmatoarea poveste pentru care n-am gasit audienta contine peripetiile legate de  admiterea la facultate; familia, destul de strâmtoratã financiar, ar fi fost mai linistita daca urmam un institut de trei ani la 30 de kilometri de sat; eu am plecat pentru 5 ani la Cluj, la 250 km … Cand m-am intors, dornic de-a fi intrebat prin ce am trecut, mi s-a raspuns ca li se pare normal sa nu fie usor, ba chiar ma avertizasera; eu voiam sa fiu laudat, lor li se parea cã mã plâng… Inafara familiei nu aveam cui sa povestesc: toti ceilalti vreo 20 de consãteni cãzusera la admiterea din acea vara…

Unii vor zice ca acum este simplu: prezinti poze, filme; nu sunt convins…Captarea interesului public nu este la indemâna oricui; fericiti cei dezinteresati de audienta…