Consecvent

Am recitit, la fel de contrariat, poezia „Fiul risipitor” de R. Kipling, (1856-1936) pe blogul d-lui Usca, ( http://ivanuska.wordpress.com/2009/08/29/ultimul-mitropolit-31/). Iata teribilele versuri: „Intorsu-m- am, iata, iar acasa, /…/ Ii las sa ma stranga la san./ Din vitelul cel gras in blid mi-au pus/ Dar roscovele-mi par mai presus./ Si ei blanzi ca porcii mei blanzi parca nu–s,/ Asa ca plec iar la stapan.”

Reclame

Comentarii despre inteligenta

Incerc o postare concisa: „Omul este o inteligenta aservita organelor sale”, am citit in EVZ, ca a zis Aldous Huxley (1894-1963). Cred ca se potriveste cu marea sarbatoare crestina, Taierea Capului Sf. Proor. Ioan Botezatorul. Data viitoare voi fi , probabil, mai concis. Sa vedem daca am ales bine pluralul din  titlu.

Emotii, sentimente, convingeri

Am postat, in opt luni, peste 150 de articole. Si mie mi-e greu sa le (re)citesc. Am inceput sa  sterg, iar celor pastrate le  dau  o singura categorie; este mai bine asa…Tot ce am scris sub influenta emotiilor si sentimentelor ar trebui sters, deoarece mi-au trecut acele stari, vad altfel acele intamplari si personaje. Vor ramane articolele scrise pe baza de convingeri si principii. Ca sa nu le uit… Fiind putine o sa le revad mai des!

Amintiri despre sperante

Unii ar zice nostalgii…Mai putem spune reevaluari, revalorificari, revizuiri,  recuperari, resapari… Este si vorba cinica: ce-am avut si ce-am pierdut ? Sunt multe atitudini, dar in mod obiectiv: se rotunjesc 20 de ani de la caderea dictaturii. Dupa  unii prooroci ar fi cazul sa se vada schimbari de esenta in comportamentul cetatenilor. Probabil eu  nu le vad, deoarece  nu mi-am schimbat la timp ochelarii…Nici nu port ochelari pentru distanta; poate doar oglinzi retrovizoare. Am incercat de cateva ori, pe blog, sa scriu despre ce s-a dorit inainte de 1989,   ce-a iesit, ce s-a reusit. Acum avem  TOTI ocazia   sa publicam cum am trait  intamplarile de acum 20 de ani si ce am  devenit, dupa.  Ocazia este oferita de scriitoarea Lucia Verona: le va cuprinde intr-o carte. Textele trebuie trimise pana la data de 25 sept. pe e- mail  10zile1989@gmail.com. Eu n-o am pe blogroll, dar puteti ajunge la blogul d-nei Verona accesand, fara sa regretati, blogul Chat  Noir sau Oana -romanciera. Eu consider ca, prin cartea proiectata, ni se da o sansa sa ne aducem in actualitate  sperantele de acum 20 de ani; si mai mult: sa le conserve pentru viitor cineva de specialitate. Este mai mult decat un articol pe blog sau un interviu la TV! Parerea mea!

Carti nerecomandate

Am preluat cateva titluri, dintr-un top 10 publcat de  ziarul  „Romania libera”, (vineri, 21 aug.), care  citeaza listverse.com. Ziarul le numeste periculoase, si are dreptate.  Mi-a placut ca pe primele doua locuri figureaza  Adolf  Hitler, „Mein Kampf” (1925) si Marx si Engels, „Manifestul Partidului Comunist” (1848). Pe locul trei este o carte din 1486, care i-a ajutat pe inchizitori sa recunoasca vrajitoarele (au ars pe rug cca 40.000). Apare si cartea care l-a inspirat pe Hitler: Matvei Govinski, „Protocoalele inteleptilor din Zion” (aprox. 1900). Nu sunt de acord ca ar fi periculoasa cartea lui Machiavelli, „Principele” (1532), dar as fi inclus „Biblia hazlie”, pe care am citit-o in adolescenta si am suparat multa lume prin ideile ce le-am retinut; sunt sigur ca a fost interzisa in tarile necomuniste! Sunt carti clasice, dar in  fiecare generatie apar adepti dornici sa le (re)puna in practica. De obicei aderentii nu mai citesc nimic altceva…  Ma intreb daca si  alte arte  (cinematograful, muzica,…)  vor avea vreodata un impact atat de mare.

Trafic

Am discutat, amical, cu un inspector vamal despre traficul ilegal de frontiera din zona Satu Mare si Sighetul Marmatiei. Recunosc ca, am cam luat partea contrabandistilor. A haiducilor…Mi-am amintit si i- am relatat  povestile auzite  in copilarie despre traficanti de vite cu Polonia si Cehoslovacia. M-a contrazis: cica nu am avut granita cu Polonia, iar statul cehoslovac a fost numai sub comunisti; si nu am avut granita nici cu acesta…Nu l-am mai contrat, deoarece platea el consumatia. I-am sugerat sa scrie si sa publice cazurile mai interesante pe bloguri in romana, ucraineana si maghiara. Totodata, sa inventeze personaje simpatice din tarile respective. Pentru succesul proiectului i-am mai  spus sa fabuleze ca participa la cercetari, in anumite cazuri, inspectori speciali polonezi si slovaci, dar cad mereu de fazani. Pe la sfarsitul sindrofiei am cazut de acord ca va publica  o carte  in  Romania si traduceri in  Ucraina si Ungaria. Este sigur ca vamesii celor trei tari o vor cumpara; fiecare, in zeci de exemplare. Nu mai stiu daca i-am spus bancul urmator: cand a aparut celebra carte,  <Ce este  militienii?  si ce doreste ei?>, cadrele  au fost obligate  s-o cumpere; librarul ii spune unui militian ca este epuizata.  „O cumpar si epuizata!”  a insistat organul de ordine.

Anti- americanismul

Este vorba de un sentiment de dispret, uneori de ura. Pentru mine inexplicabil. Las la o parte pe cei cu aere de superioritate culturala. Americanii fondatori erau niste razvratiti fata de cultura europeana. Multi fusesera persecutati relgios in Europa. Majoritatea erau saraci, niste proletari, ar zice unii… Ma refer la cultura in intelesul larg…Deci americanii nu-si dau silinta sa copieze ceea ce au respins. Au cultura lor. O lunga perioada am crezut ca anti-americanismul romanilor a fost imprimat de rusi. Acum stiu ca anti-americanismul nostru este preluat de la francezi. Tot de la francezi si-au preluat  rusii si islamistii argumentele anti- SUA. Ce au francezii importiva SUA? Povestea este veche de peste 200 de ani. Constitutia americanilor are la baza ideile iluministilor francezi. Asta inainte de  macelul revolutionar inceput de francezi in 1789.  Franta a ajutat militar colonia engleza sa-si castige independenta, si spera sa-i tuteleze; ii considera, de atunci,  naivi. Franta avea colonii in sudul primelor state americane libere, cum ar fi  Mississippi, Louisiana…, pe care Napoleon le-a vandut americanilor cam pe nimic…SUA  si-au vazut de Declaratia lor si au devenit ceea ce se stie.. Nu gasesc la personaliti romanesti  bazate pe limbile germana si engleza rabufniri impotriva SUA. Francezii, rusii si musulmanii, nu pot accepta ca americanii, un amalgam de religii si rase au un standard tehnologic atat de avansat. Dar noi, romanii ce motive am avea sa-i dispretuim pe americani?

Bani din blogging

Am folosit expresia din „Evenimentul zilei” (joi, 20 aug.), unde a fost publicat un articol corect despre blogareala (expresia preferata de mine). Au facut declaratii Dragos Sebastian Bargau ( www.visurat.ro ) si Iulian Comanescu (www.comanescu.hotnews.media ) . Primul afirma ca a intrat in castig cu blogul, bloggingul (!)  i-a devenit meserie; in plus si-a gasit si sotie cu aceasta ocazie. Bineinteles, o bloggeritza! D-l Comanescu, pe care-l stiam de prin ziare, este mai retinut in dezvaluirea castigurilor, dar nu elimina aceasta posibilitate. Blogul VISURAT l-am ocolit sistematic deoarece nu-mi inspira incredere; de altfel il citeam VIRUSAT. Azi am incercat sa  accesez aceste adrese, dar mi se blocheaza calculatorul. Da, stiu ce am de facut: alt abonament si/sau alt calculator.  Dar eu vreau laptop!

Furt intelectual

Sub acest titlu atractiv urma sa postez ceva despre cum se castigau banii  in activitatea de proiectare –  cercetare  in comunism. Fiind vorba de inventii,  am ajuns la notiunea de proprietate intelectuala. Pentru azi  caut raspuns la o serie de intrebari. Daca un tinichigiu isi inregistreaza o inventie devine intelectual? Un inginer care n-a proiectat nimic este intelectual?  Dar un manelist care a castigat in instanta despagubiri de la cei care i-au comercializat ilegal  proprietatea intelectuala?  Devine manelistul intelectual?  Intelectualul este  un om cu o cultura relevanta sau orice licentiat devine intelectual, cum a sugerat d-l presedinte Basescu?

Cand le-au impuscat caii,…

…taranii instariti au inteles ca nu mai este cale de intoarcere.
Privite istoric, lucrurile s-au desfasurat rapid si previzibil, dar pentru acei ultimi tarani ai Romaniei, intamplarile nu aveau nici o ratiune economica.
Nu erau „niste tarani”, erau o categorie sociala constienta de forta lor economica si politica. Erau cei ce livrau primarii si consilierii locali de circa 100 de ani. Aveau relatii  pana in capitale, indiferent ca se numeau Viena, Bucuresti sau Budapesta…Pentru acesti  tarani nu existau inlocuitori; obiceiul era ca unul sa mosteneasca totul, restul fratilor si surorilor plecau la studii. Da, studii : avocati, invatatori, preoti…Desigur , nu erau majoritari cei cu stare, dar erau cei ce asigurau mancarea pentru oraseni. Restul taranilor, cei fara cai sau boi, dar cu una sau doua vacute, practicau agricultura de subzistenta, iar copiii lor asigurau necesarul de muncitori calificati, functionari si salahori.
In satul cunoscut de mine erau vreo 50, dintr-o comunitate de 500 de familii (de fumuri, cum inspirat era definita familia!). Deci, taranii  bogati erau cca 10 % dintre sateni. Nu trecusera 20 de ani de la instalarea comunistilor. Teroarea parea domolita. Acesti tarani au asistat pasivi, poate si cu ceva avantaje, dupa bunul obicei romanesc, la alungarea mosierului local, la arestarea unor preoti, la arestarea unora dintre ei. Unii au fost dusi sa sape la Canal alaturi de intelectuali. Asteptau o minune:  sa-si mai trimita inca odata americanii tinerii sa moara in Europa. Ar fi fost a treia oara intr-un secol. N-a fost sa fie!  Era prin 1962-1963, cand comunistii i-au obligat pe tarani sa predea utilajele agricole, caii, boii  in totalitate; oile si vacile trebuiau predate cele care erau peste  un anumit numar. Nu a fost cazul sa fie preluate oi, boi sau vaci, deoarece taranii le taiasera din timp. Au fost dusi la abatoare jumatate dintre caii preluati la colectiva agricola.
Din satul despre care am informatii au fost omorati  vreo 50 de cai.
Erau cai frumosi, perechi asortate, erau ceea ce ar fi acum autoturismul de lux.
Se povestea ca i-au impuscat si carnea a fost exportata la italieni. Alta varianta era ca au fost dati ca hrana porcilor. Oricum, familiile pagubitilor au fost ingrozite. Restul familiilor, peste 90 % din sat, o fi zis:  „Stie guvernul ce face”.
Revin la cai.
Mi-i mai amintesc pe pasunea lor, separata  de a altor dobitoace,  la „stava ” satului, in prundul Somesului. Caii nu se culca niciodata; dorm in picioare. Sunt mereu gata de drum.  Un cal culcat inseamna boala…  Ca regula, proprietarii de cai, deci fostii  tarani instariti, nu au lucrat in colectiva agricola. Avand relatii la oras,  s-au angajat ca paznici sau au fost calificati la locul de munca, in nenumaratele industrii si cooperative ce au aparut.
Prin anii ’70 ai veacului trecut, mai cantau: „Ce-mi doresc mai mult pe lume? Doi cai murgi si hamuri bune/”.  Nu erau  nostalgici. Copiii lor, avand ceva gene mai orgolioase, au devenit oraseni, proprietari de case inca din vremea comunistilor.   Nu prea aveau acces la functii de conducere, dar erau si sunt respectati. Eu ii recunosc dupa vorba, dupa port.  Nici azi, la 20 de ani de la rasturnarea regimului colectivizant, nu au ajuns la putere urmasii taranilor instariti; nici nu ar avea timp de asa ceva: sunt in procese interminabile de recuperare a proprietatilor pustiite de ciocoi…