Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for the ‘educatie’ Category

Ieudul fără ieşire(1)

Posted by daurel pe 1 Septembrie 2017

Mă grăbesc să spun că n-am fost niciodată in Maramureșul istoric, deci nici in satul Ieud.
Intentionez să postez  o mica serie sub titlul de mai sus, dar nu despre Ieud. Probabil voi comenta uneori  spusele poetilor Ioan Es. Pop si Ion Muresan
*
Imagini pentru ieudul fara iesireImagini pentru ieudul fara iesireImagini pentru ieudul fara iesire
*
Abia in această vară am citit câte ceva din/despre opera poetului Ioan Es. Pop. Doar pe internet. Sunt surprins de câte reeditări benefiază, cât este de cunoscut…
Iata cum am ajuns la poetul No exit-ului:
Dupa răsfoirea unei enciclopedii despre Maramures, am căutat informatii despre Ieud, Şieu, Vișeu… Internetul m-a condus, printre alte multe texte,  la un interviu cu titlu incitant:  Ion Muresan:”Poezia te poate ajuta să-ți trăiești propria-ți viață”.

Iată partea din interviu care m-a determinat să planific câteva postari in stil moromeţian:
[…]
Care a fost Ieudul tău?

Trei ani erai „legat de glie”, ca un iobag medieval. Trei ani nu aveai „ieșire”. Prietenul meu Ioan Es Pop a fost repartizat la Ieud, eu într-un sat (nici măcar comună!), din județul Cluj, Strâmbu. Strâmbu contrazicea până și versurile cântecului maramureșan:Drumu-i lung pe el mă duc / Capătul nu i-l ajung”, pentru că La Strâmbu drumul se termina, nu mai ducea nicăieri, era un „fund de sac”. Strâmbu era un sat sărac și foarte frumos, între niște dealuri abrupte, sau, cum zic basarabenii „dealuri spăriete”. Acolo m-am însurat cu o domnișoară învățătoare foarte frumoasă și am scris poezii, am citit mult și am făcut copil, și șapte ani între 1981 și 1988 am fost „dascăl de țară” și am predat isorie, geografie, constituție, educație fizică și ce se mai nimerea. Erau zile când în sat nu venea nici măcar autobuzul, iar poșta era adusă cu o căruță. Iarna copii mă chemau să văd cum trec lupii în șir indian prin spatele școlii. Și nu îndrăzneam nici să visez că aș putea ajunge profesor în Dej, care de la Strâmbu căpăta dimensiuni de metropolă.[…]
(http://pravaliaculturala.com/article/ion-muresan-zapada-are-pentru-mine-miros-de-cerneala-tipografica/)

După cum se vede, poetul se referă la ultimii ani ai comunismului; eu imi propun să povestesc despre cum i-am văzut/perceput pe intelectualii din satul meu natal  si din imprejurimi in anii ’60-’70. Nu pot să spun că i-am cunoscut, desi, cei mai multi mi-au fost dascăli. Ceilalti erau medici si preoti. Deoarece pe atunci se considera ca toti cei care au urmat o facultate sunt intelectuali, probabil voi aminti si despre  ofiteri, ingineri, contabili…
Trebuie să spun de pe acum că eu si colegii mei, majoritatea dintre noi copii de tărani, nu eram interesati sa devenim intelectuali.
Intelectualii acelui timp si loc nu puteau fi modele din mai multe motive: 1)nu foloseau biciclete sau motociclete, cum obisnuiau cei care lucrau la Baia Mare sau la Poiana Codrului; 2) desi aparuse Dacia 1100, niciun intelectual nu avea autoturism; 3) doar doi profesori aveau casa lor, restul intelectualilor locuiau cu chirie. Neavând casă si grădina, deci neavând prea multă treaba acasă, erau cam toată ziua pe ulițe sau in crâșme; 4) exceptând cei trei-patru preoti, majoritatea intelectualilor nu prea răspundeau la salutul elevilor. Ni s-a spus la scoală să nu salutăm cu expresia „lăudăm pe Isus Cristos”, ci cu „bună ziua”. Desi nu ne răspundeau la nici un salut, ne observau toate „mișcările” pentru a avea motiv să intre in vorbă cu părinții nostri…
Nu voi relata despre intelectualele acelor timpuri. Erau cazuri rare. In invățământ, la țară, era vremea suplinitoarelor…
*
*

Anunțuri

Posted in Blogareala, confidente, educatie, Ganduri | Etichetat: , , | 3 Comments »

Glume pentru copii

Posted by daurel pe 12 Martie 2017

Glumele pentru copii ii pot ajuta să socializeze, să-si facă prieteni.
Si mai ales, ii fac să râda !

1.

– Bunico, mâine avem sedintă cu părintii. Poti să ajungi?
– De ce mă chemi intotdeauna pe mine la sedinta?
– Pentru că tu… nu auzi asa bine.

2.
– As vrea sa fiu milionar, ca taica-miu!
– Wow, taica-tu e milionar??
– Nu, si el vrea sa fie milionar!
3.
Un puşti de 5 ani către tatăl lui:
– Tată, să ştii că m-am decis: când o să fiu mare vreau să lucrez la Polul Nord. Dar până atunci trebuie să mă antrenezi!
– Bine, puiul
e, dar cum ar trebui eu să te antrenez?
– Cumpărându-mi o ingheţată in fiecare zi!

Sursa: http://www.haisaradem.ro
4.

Un om bate la poarta unei case. Un câine se ridică in două picioare si-i spune:
– Stapânul nu e acasă!
Omul lesină de spaimă. Când isi revine, il intreabă pe câine:
– Pai, dacă esti câine, de ce nu latri?
– N-am vrut să te sperii!
5.

Invătatoarea: Copii ce fapte bune ati făcut in vacantă?

Ionel: Eu, doamnă invatatoare am ajutat o bătranică să treacă strada.

Vasile: Eu, doamnă invătatoare, l-am ajutat pe Ionel să o treacă strada pe bătranica.

Mihai: Eu i-am ajutat pe Ionel si pe Vasile să treacă bătranica strada.

Invatatoarea: Păi, de ce a fost nevoie de 3 oameni să treacă o bătranica strada?

Mihai: Păi, dacă nu vroia să treacă !

Sursa:aici (http://www.desprecopii.com/info-id-3006.htm#_)
*
P.S.
Nu vreau să mă plang, dar mi-e dificil să găsesc glume 100% noi.
Mă mir, dar mă si bucur, că dl.Racolța din Seini  le găseste in fiecare duminică.
*
*

Posted in Blogareala, Cultura, educatie, glume crestine, glume reincalzite | Etichetat: , | 4 Comments »

Intr-o vreme, la o institutie de …

Posted by daurel pe 20 Iunie 2012

…invãtãmânt, lucrarea de diploma trebuia sa aiba minim 120 de pagini, insa nu mai mult de 150; se scria de mâna, era interzisa dactilografierea; in general  exista un singur exemplar.  Pentru economia de hârtie era obligatoriu sã se scrie pe fatã si pe verso.

Desigur, nici atunci, nu citea nimeni lucrarile cap-coada; se povestea ca un absolvent cu pile la bibliotecare a cãutat sã copieze sau sã complileze lucrari mai vechi. Intr-o lucrare, veche de vreo 10 ani, la pagina 113 a gãsit scris:

Cel care va citi pâna la aceasta pagina sã mã pupe in fund”

Posted in Cultura, educatie | Etichetat: , , , | 4 Comments »

Bucurii de o zi

Posted by daurel pe 22 Noiembrie 2011

Sper ca nu se supara dl prof. Oprea, nici de data  asta…

Redau cateva dintre cele peste 40 de comentarii ale unor copii bucurosi ca au mai rezolvat o problema. Este vorba despre legenda-lui-dragos-voda

  1. malina

    ianuarie 13, 2011

    vreu sa trag la imprimanta si nu merge

  2. imi palce

  3. iam dat nota EXCELENT sper sa dati si voi asa am primit 10 pe acest referat

Tare legenda si am luat o nota mare pe ea mam gandit sa o scriu pe jumatate dar am scrisope toata fiind ca mi-a placut mult

Comentariul meu: copiii de azi, prin inevitabila comparatie cu perioada de acum 30-40 de ani, sunt dezinhibati si eficienti; parca sunt mai increzator in viitor…

Un elev promite cã va mai citi !

Bucurii de o zi…

Posted in Blogareala, educatie, istoria Romaniei | Etichetat: , , | 6 Comments »

O mãrturie a profesoarei de româna dintr-un sat…

Posted by daurel pe 2 Octombrie 2011

…este, pentru mine, mai credibilã decât toate documentele citate de dl Cristoiu…

La casa noastra e mãtura-n usã(…)

Primul care va veni va aprinde lampasul din tinda(…)

La mijlocul veacului trecut, intr-o primavara, un barbat in floarea varstei, cu sufletul rãscolit de durere, la marginea pietei bãimãrene, vindea sãmânta de trifoi rosu…

(…)Datoriile catre stat, cotele …pareau interminabile:

49 kg carne de vita

116 kg carne de porc

1600 litri de lapte cu grasime 3 %

3000 kg de grau

Pe parcursul anului mai apareau suplimentari, „alte boabe”…: valeriana, halduri de cânepa, tutun…

Baza de receptie a refuzat cele 3 tone de grâu; l-am adus in curte, l-am treierat si spalat; nepredarea cotelor la standardul cerut era sabotaj, caz penal….

(…)De pe tufele de cartofi culegeam zilnic gramezi de gândaci de Colorado

– unde sunt americanii?

……………………………………………………………………………………………………………

…cu mintea de pe urma, te culci devreme, stiind ca noaptea-i scurta, iar oamenii multi; si-o apuca…

Cine are urechi …

Scris de Maria (Dunca) Talos

-nascuta in comuna Pomi, la 2 octombrie 1945

-profesor de limba si literatura romana in Dorolt (23 de ani) si la scoala nr 3 din Satu Mare  -7  ani.

-in prezent pensionara, sotie, mamã, soacrã si bunicã

Adresa: Aleea Ipotesti nr. …, bloc …, sc. … ap….Cartirul Solidaritatii, Satu Mare, tel. o262-877...

&

PS. Am reprodus dintr-0 carte de memorii ale unor intelectuali cu rãdãcini sãtmãrene, carte aparuta in 2007 sub coordonarea unei alte renumite profesoare de românã:  Rozalia Cosma de la Colegiul National Mihai Eminescu din Satu Mare.

Nu stiu daca i-au trimis cineva scrisori cu comentarii; blog n-are…

Posted in confidente, educatie | Etichetat: , | 14 Comments »

Pe cand eram mai verde la minte…

Posted by daurel pe 25 August 2011

…eram inflexibil in concepte.  Consideram, ca orice taran, cã ne rupem suficient oasele cu munca, asadar nu trebuie sa facem sport; nici banalul sah...

Desigur, din frageda pruncie simteam nevoia sa justific orice actiune, dar mai ales inactiunile…; una cu alta, eram un copil ca majoritatea copiilor de ieri, de azi, dintotdeauna…

Revin la conceptiile despre lume si umanitate ce mi se fixau treptat in memorie: nu erau nici cele vehiculate in familie, nici cele venite dinspre dascali. Simteam ca exista o alta autoritate, cineva deasupra acestui nivel direct, insa, neavand bunici nu mi-am putut-o reprezenta decat târziu, in liceu, când un profesor din Banat, care avea acelasi nume de familie, m-a chestionat de unde sunt, de unde-mi sunt parintii. Aparuse in Magazin istoric un articol despre un Dunca erou cu statuie in SUA din vremea lui Lincoln.
A fost un moment important pentru orientarea lecturilor mele; am inceput sa citesc destul de sistematic revistele  Lumea si Magazin istoric
Despre eroul din SUA n-am lamurit mare lucru nici pana azi, insa am inteles ca nici profesorii nu stiu totul; mai grav: incercand sa discut cu ei despre cele citite in reviste, evitau discutiile; i-am considerat rãi, egoisti, dezinteresati…Desigur, greseam, pãcãtuiam; acele reviste si alte asemenea aveau si rol propagandistic; profesorii nu puteau risca sa discute despre aceste aspecte…Chiar si matematica era politizata; trebuiau rezolvate probleme de genul: ” câte piese a fãcut in plus muncitorul fruntas, stiind cã...?”

Ca fapt divers, amintesc faptul cã pãrintii se amuzau cu zicala:

„Au iesit la rezultate

doi sãpãtori si jumãtate…”

Daca profesorii ar fi spus cã revistele induc ideologii puteau sã fie scosi din invatamant. eram in primii ani ceausesti: se depasise perioada cu inchisorile…

Din pãcate, a fost o perioada cand i-am crezut pe asa-zisii maestrii care scriau in reviste ceva de genul:  in anul 2000 nici un om nu va mai trebui sa dea cu sapa, munca va fi o bucurie, vom avea mult timp liber…

Perioada acestei naivitati a durat vreo zece ani: pâna am ajuns in fabrica…; cam tot de atâtia ani ma lupt, la propriu, cu buruienile din gradina de zarzavat…

Partial imi deschisesera orizontul spre alte realitati câtiva colegi unguri, inclusiv spre adevarul metafizicii…Eram la Cluj. Acei colegi se bazau pe morala crestina, insa eu mai trebuia sã fac un ocol pentru a-i intelege…Regret cã nu am invãtat, nici atunci, ungureste.

Am descoperit o ierarhie a autoritatii stiintifice (nu-i cuvantul cel mai potrivit…); din fericire nu m-am dus spre filozofi, ci spre istorici si inovatii in tehnica si economie;  din pacate, nu aveam acces la original, iar interpretii nu erau de buna credinta…Sau sunt si ei niste victime?

Dau un singur exemplu.

Intr-o revista,  M. Malița, probabil la origine era Melița, sustinea, prin anii ’70, ca civilizatie inseamna sa poti renunta fãra nostalgii la natura; omul viitorului va cãlãtori in spatiu, se va hrani cu pastile, va respira aer sintetic…

Nu vreau sa reamintesc cât au manipulat, in acei ani, Pãunescu, Paler, Mironov…

Ce tânãr n-ar vrea sã fie omul viitorului?

Sper cã am acoperit promisiunea facuta Mirelei; alte amintiri inspirate de verde au postat: lunapatrata, parfum uitat de verde crud, Carmen si inca odata Mirela, profesoara noastra de arte:

aqua-allegoria-herbe-fresca-guerlain

Au mai fost inspirati de tema lansata de Mirela:Lolita, Cati Lupascu, Dictatura Justitiei, Gabi pe blogul de arta

Posted in Blogareala, educatie, Ganduri | Etichetat: , , | 17 Comments »

Profesionistii

Posted by daurel pe 14 Decembrie 2010

O perioada de peste 10 ani, consecutivi,  cãlãtoream cu trenul 7 ore pentru a fi prezent la tãiatul porcului; desigur, se cãlãtorea mai civilizat decât acum…Relatez despre fapte de acum 15-20 de ani.

Programul meu la locurile de munca din acele timpuri era destul de flexibil.  Uneori ajungeam cu o zi inainte, insã de cele mai multe ori mai rãmâneam una, doua  zile si dupã eveniment,  cu scopul declarat si acceptat: sã-mi tihneasca…Parca si vinul era mai nobil…Palinca nu aveau, era un fel de bãutura din prima distilare; la noi, in Nord-Vest se numeste vodca si nu se recomanda; atacã ochii…

Dãnilã venea din oras, vreo 6 km, cu bicicleta si servieta cu cele necesare unui mãcelar; inclusiv masina de tocat si condimentele pentru preparatele stiute; nu le mai zic deoarece,  cei mai multi, veti citi miercuri si nu-i crestineste sã ispitesc…

La ultimele sacrificãri n-a mai pârlit porcii cu foc de paie; parcã nici gustul soricului n-a fost cel asteptat…Dãnilã ne avertizase…

Deja lui Danila ii sporeste legenda, spre o palida consolare a urmasilor.

Si azi il consider cel mai bun bucãtar- sef.

Concitadinii lui il stiau cel mai bun si mai cinstit in alta profesie…

Povesteste un intreprinzator cã l-a insotit pe Dãnila, cu câteva luni inainte de deces, la un bobinator de motoare electrice pentru a schimba/ procura, o anumita calitate de sârma de cupru; nu stiau adresa exactã si au intrebat trecãtorii; nu unul, ci mai multi localnici intrati in vorba, cum se obisnuieste la români, le-au spus:

– Cãutati bobinator? sã nu mergeti la escrocul ãsta; mergeti la Dãnila, mai jos de Cetate, spre Drâmbaru…

Posted in educatie | Etichetat: , | 3 Comments »

Ai nostri tineri…

Posted by daurel pe 28 Noiembrie 2010

…au un mare atu: se formeaza intr-un mediu impregnat de mândria cã suntem un popor vechi cu traditii bine implementate si verificate, oameni descurcãreti, deci inteligenti…N-au nici o emotie sa concureze cu strainii ! Ca la meci: „…pe ei si pe mama mamii lor !

Pânã acum câteva zile eram convins cã tineretul român, atât de avansat in informatica, este bine documentat in privinta nivelului de cunostinte ale tinerilor din Vest.  Mentionez cã mã refer strict la cunostinte tehnice si financiar economice.

Ceva semnale aveam de la fiicele mele, plecate de peste trei ani, insa ele au pregãtire umanista, care, se pare, poate fi mai usor armonizata cu alte culturi…Mai stiam de la un muncitor intors din Italia urmãtoarea cugetare: „Daca am fi noi cei destepti, ar munci italienii pentru noi…”

De câteva luni bãiatul unor vecini este student bursier in Anglia, la Notingham; numele orasului mi-e cunoscut; nu numai din filmele cu haiduci, ci si prin faptul cã cineva apropiat urmeaza acolo un masterat in stiinte juridice.

I-am fãcut o bucurie vecinului  lãsandu-l sã-mi povesteasca. Unde gãsesti pe cineva dispus sã te asculte ? Mai ales cã omul prezenta totul ca un succes a  familiei lui…Cam ca o laudã…Recunosc, au o realizare deosebita. Oricum, n-aveam cine stie ce graba; tineam parcarea libera pentru o conostinta ce se anuntase in vizita…

Bursa anuala este de 3462,oo lire/ an, bani pe care absolventul ii va restitui incepând cu momentul când va câstiga peste 16.000 de lire anual; atunci se va aplica 10 % la suma care depaseste 16.000…E simplu si motivant.

Altceva voiam sã spun, vorba unor povestitori de la tv…

Am aflat ce se pretinde absolventilor de liceu.

Studentul a urmat cele mai bune licee din Capitala; mamã-sa este medic, cu masterat in Anglia; taicã-sãu este inginer chimist, ca orice inginer de stil vechi, privatizat in prepararea vopselelor speciale pentru artisti. Ca orice parinti, erau convinsi ca odrasla lor, bãiat de capitala, ii va uimi pe provincialii din Nottingham. Deocamdata, uimirea universitarilor englezi este mai mult o perplexitate.

Aproape in fiecare zi vecinii il ajuta pe baiat, prin internet,  la pregatirea pentru laboratoare si la redactarea referatelor.

Studentul a constatat cã si sud-americanii au fost mai bine pregatiti in licee decât el; nici nu cautã sã se compare cu indienii sau cu studenti din alte foste colonii britanice… A spus cã regreta cã n-am fost o colonie a unei puteri civilizatoare…

Facultatea nu are asistenti decât in laboratoare; profesorul merge cu studentii pe câmp, improvizeazã baraje pe râu, monteaza pompe  pentru simularea alimentarii cu apa a unor obiective; unele mai sus decât barajul, altele in aval…Nici alimentarea unui consumator la nivel cu apa din acumulare nu-i simpla…Lucreaza in grupe mici, profesorii acorda cu bucurie consultatii ; cumva, n-am prea inteles cum, sunt si ei cotati dupa cum vor reusii in viata actualii studenti…

Profesorii si laborantii descopera mereu noi lacune in pregatirea românasului:

– nu v-a invãtat in liceu cum se determina titlul unui aliaj? nici pentru argint ? ce fãceati voi la chimie?

– cum alegeati voi pompele in laboratorul de hidraulicã ?

– chiar nu reusesti sa faci diferenta dintre volt si watt ?

– la voi nu se da timpul probabil? n-ai auzit de presiunea atmosferica ? Torrul nu-i ceva asemanator colacului de salvare…

Bãiatul vecinilor are toate atuurile sã depãseasca, inclusiv  cu ajutorul pãrintilor, toate aceste aspecte practice; la teorie merge bine, ca orice român…

Am un fel de nepot, inginer constructor de locomotive, ajuns cu o bursã in SUA; n-a rezistat la ironiile conducatorului de doctorat si a renuntat la bursã; s-a angajat intr-o uzina pentru a invãta practica vestului…Nici la doctorat nu te poti baza pe teorie…

PS. Am pus si eticheta  „burse in strainatate”; fac si eu cercetare…

Posted in educatie, Faliment | Etichetat: , , , , , | 9 Comments »

Am toata admiratia…

Posted by daurel pe 16 Noiembrie 2010

…pentru  bunul simt cu care elevii povestesc textele  literaturii române.

Acum, cã veni vorba, daca o operã se poate povesti, nu prea este artistica…Ceea ce multa lume, din patriotism, evita s-o spunã. Mai precis, n-are cine spune, deoarece multi dascali nici n-au gustat din marea artã…Nu-i vina lor; am pãtit-o si eu,  n-am avut acces la noutãtile din  tehnicã; am ajuns un simplu admirator constient de geniul creatiei ingineresti din ultimii 50 de ani, fãrã a  putea  explica cuiva subtilele tehnologii folosite  …

Revin la elevi. Apreciez strãdania lor de-a gãsi in literatura o logica, un sens, sã tragã o concluzie  practica. Nu le-a spus nimeni ca arta este acea creatie umana care n-are nici o utilitate practicã…Desi, nici asta nu-i valabil; criticii mai scot un ban…

Despre emotia artistica n-am auzit reactii decât la povestirea Puiul de Brãtescu-Voinesti…

Am posibilitatea sa exemplific cu câteva „perle” din lucrãrile scrise ale scolarilor, selectate de pe blogul unei doamne profesoare, care recunoaste limitele sistemului educational si ale slujitorilor lui…

Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea .

Zaharia Stancu a scris un roman desculț. A fost și șef de birou la scriitori.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmărit ca să-i ghicească filozofia si ca să-i caute nod în papură.

Si bietul Eminescu, scârbit de bișnita societății sale și ca Veronica Micle îi făcea fițe, intra într-o etapa nouă pe care mi-e rușine s-o spun.

Răscoala începu spre seară și țăranii își aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi.

În cunoscuta balada „Miorița”, sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare, si un cioban ce șochează prin prostia lui.

Si incã de trei ori pe atâtea „perle” gãsiti pe blogul linkuit mai sus

PS.Unii ar putea spune cã perlele nu sunt scrise de elevi, ci de profesori; tot respectul !



Posted in educatie, Mari romani | Etichetat: , , , | 13 Comments »

Liderii nostri…

Posted by daurel pe 17 Octombrie 2010

…sunt dupã moda valabila in  anii ’50 ai veacului  trecut; calendaristic trecut…Citez , in prima parte a postarii, din http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/LIDERUL-POLITIC-ACTIUNE-SPECIF75785.php, cã:

Liderii moderni sunt  „fãcuti”: (ceea ce mie imi convine, deoarece la fel sunt si monarhii…; accentul nu cade pe carisma, ci pe pregatirea specifica…)

Conceptul de lider:  in prima jumătate a secolului al XX-lea se considera că liderii sunt persoane care se nasc cu anumite calităţi, specifice marilor personalităţi ale istoriei. Concluzia era descurajatoare: cine nu se naşte cu calităţi specifice, nu va deveni niciodată lider! După 1950 această concepţie s-a modificat substanţial şi se consideră că printr-o pregătire adecvată orice persoană, care posedă un set de calităţi dobândite pe parcursul vieţii, poate deveni lider. În acest sens, este edificatoare afirmaţia renumitului profesor american Warren Bennis, care spune: “Liderii se fac, nu se nasc!”

Iata câteva insusiri ale liderilor moderni:

Dintre aceste însuşiri se disting următoarele: aptitudinea, atitudinea, spiritul penetrant, viziunea, competenţa, intuiţia, motivaţia şi reputaţia.

Citez numai atat: Atitudinea este în cazul liderului însuşirea prin care exprimă o concepţie constructivă în toate împrejurările, manifestând toleranţă şi înţelegere faţă de toţi interlocutorii.

Am mai cautat; in publicatiile SEER Romania am gasit  capcanele  in care cad liderii:

– autoritate fãrã competenta

– ascunderea neperformantelor, nepriceperii

– stradania de-a demonstra ca sunt  competenti

– delegarea de competente prin numirea de oameni stersi, anonimi, pentru a nu fi eclipsati; astfel confisca si viitorul organizatiei, institutiei…

Am in vedere si liderii sindicatelor…Stie cineva care sunt adjunctii?

Merita citit despre lideri, dar si despre istoria noastra tupilata, pitulata,  la Pro Atitudine.

Se incadreaza in tema si postarea gãsita la Paul.

Posted in Blogareala, educatie | Etichetat: , , , , | 6 Comments »