Această postare participă la jocul bloggeristic de luni. Detaliile si tabelul de inscriere se găsesc pe blogul https://zinnaida.blogspot.ro/2017/10/citate-favorite-33.html#more
Dupa cum am mai spus, recent am aflat că Ioan Es. Pop este un poet renumit, medaliat si tradus in multe limbi.
Iată cateva idei din două interviuri cu poetul mentionat:
Reporter: De la debutul în revistă, în jurul vârstei de 21 de ani, la debutul editorial, la Cartea Românească, cu volumul „Ieudul fără ieşire”, în 1994, aţi parcurs un drum întortocheat. Cum v-aţi simţit la debut?
Aveam 36 de ani la debut şi mi-era jenă că sunt aşa de bătrân. În plus, mi-era groază să apar în public la propria lansare, aşa încât pur şi simplu am anunţat că trebuie să plec nevoie-mare în Maramureş şi m-am ascuns într-una dintre nenumăratele taverne din Bucureşti până la trecerea taifunului. A fost încă un motiv pentru care Magdalena Popescu-Bedrosian, directoarea de atunci a Editurii Cartea Românească, a continuat să creadă că Ioan Es. Pop nu există în realitate, că este o născocire a lui Laurenţiu Ulici. Ne-am cunoscut abia dup un an de la lansare.
…
Reporter:Care este rolul fericirii şi ce legătură are ea cu inspiraţia? Dar a nefericirii?
Ioan Es. Pop:Despre nefericire am tot vorbit şi, într-un fel sau altul, am reuşit s-o aproximez suficient de bine pentru a o socoti, după o vreme, un soi de ecuaţie prenumerică, prematematică relativ simplă, cu o singură necunoscută. Despre fericire, în schimb, nu prea am amintiri.
Nefericirea poate fi rememorată pentru că te agaţă de istorie şi se petrece în istorie.
Fericirea e ceva supraistoric.
(Revista Luceafarul / Numarul 8 / 2009 /).
Alt interviu:
Reporter: Aţi scris şi „Mă întorc acasă după ani şi ani”, poezie în care spuneţi că nu aţi câştigat nimic.
Ioan Es. Pop:“
„Mă intorc acasă după ani si ani de umblat prin Bucuresti/
si mă intorc cu o plasă goală in mână/
si iese ea la poartă si imi zice, păi, dragul nostru, parcă ai zis că mergi la câstig/
parcă ziceai că tu, in doi ani, o să câstigi cât altii in patru/
si uite că acum nu aduci nimic/
ba uite dragilor, chiar nimic nu am câstigat/
si aduc atâta nimic acasă cât n-a putut aduna nimeni in ăstia doi ani/
nici n-am putut căra de unul singur atâta nimic cât am câstigat/”
…
Reporter: Şi ce lasă până la urmă poezia? Învingători sau învinşi?
Ioan Es. Pop: „Istoria este poezia învingătorilor, iar poezia istoria celor învinşi”. Învingătorii şi învinşii, la modul fizic, au acelaşi drum. Se ştie. Sfârşim toţi acolo, dar destinul merge înainte şi povestea merge chiar şi fără noi, dar cu ceva din noi dacă am lăsat acea urmă scrijelită pe hârtie sau pe realitate.http://www.mediafax.ro/cultura-media/interviu-ioan-es-pop-vocatia-mea-este-de-calator-pe-dinauntru-un-om-care-umbla-mai-mult-in-genunchi-13399371/HomeCultură-MediaBUCUREŞTI, (16 Oct 2014)Diana Parvulesc
…
…
…
Daurel's Blog 
