Posted by daurel pe 30 noiembrie 2011
…preluata de pe blogul lui Paul; am epuizat stocul; chiar imaginea de mai jos mi se pare prea intima…
Posted in Blogareala, Miercurea fara cuvinte | Etichetat: 1 Decembrie, Daurel, programul manifestarilor | 12 Comments »
Posted by daurel pe 30 noiembrie 2011
Repovestesc postari; sa vedem ce iese…
…de la sat nu se depozitau vechituri; deci, cu atât mai putin valori; din motive de incendiu.
Din aceste motive cei de la sat nu avem “documente” din copilãrie…Apoi a mai fost si implantarea obligatorie a copiilor naivi de la sate printre orãseni, printre “reactionari”, printre fosti legionari, printre unguri, printre evrei; cei mai norocosi au cunoscut si nemţi…
Plecarea era considerata fãra intoarcere; probabil asa si trebuie; doar unii au sansa fiului risipitor…
De altfel, la sat nu prea se adunau lucruri nefolositoare; toate aveau rostul lor, unele doar o zi pe an: cum ar fi pistonul de facut cârnaţi si caltabosi…
Nu mã refer la ultimii 30-40 de ani, când satele au devenit groapa de gunoi a oraselor, ci la satele clasice, care erau mai igenice decât orasele; in vremuri de molime orãsenii se refugiau in sate. Rufele se fierbeau cu lesie, paiele din saltele (strãjece, strujece) erau schimbate de doua ori pe an…; câti oraseni igenizeazã temeinic saltelele de douã ori pe an ?
Înțelegem ruinele atunci când ajungem și noi ruine.
Citatul este din Heinrich Heine(1797 – 1856) “Gedanken und Einfälle VI”, ne asigura Paul când a postat imaginea de mai sus…
Alte poze ingenioase gasiti in postarea arta-fotografica; merita !
M-am luat cu manipularea pentru viata la ţara, iata ce debitam acum vreo doi ani:
Podurile caselor sunt, pentru copii, un loc interzis. O usã interzisã, ar zice dl Liiceanu…
Podurile caselor ţãrãnesti conţin alimentele uscate necesare supravieţuirii, deci proiecteazã un viitor de foamete; ale celor de la oras sunt burdusite de trecut; poate si de secrete – cum ar fi carnetul de note a unchiului ajuns salvatorul clanului – sau cufarul unei rude ce-a dezonorat familia…
Indrãznesc sã spun cã podurile caselor pot influenţa viitorul adolescentilor.
Este posibil ca tãnarul de la ţara sã-si viseze acces nelimitat la cârnaţi, iar copilul urbanizat sã-si doreascã cariera de sef sau o viaţa aventuroasa; sau viceversa; oricum, notoritate . Desigur, aceste situatii sunt cazuri teoretice… Practic apar mixturi. Chiar caricaturi, cum ar fi: copilul de la tara ajunge, ca adult, un surogat de oraşan: consumator unsuros de mezeluri cu nume straine, icre negre si lichide colorate sintetic…; eventual, unii, se lasa consiliati temporar de câte o persoana urbanizata din nastere, care isi dã aere de prinţ(esa) in exil… ; probabil, in acest context au aparut zicerile: toti prostii au noroc/ la cioara chioara…
Despre copilãrie recomand ceva verificat; (http://calinhera.wordpress.com/dor-de-tati/)
Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: Cu Paul la taclale, Daurel | 1 Comment »
Posted by daurel pe 29 noiembrie 2011
Povesteam intr-o postare recenta ca am incredere intr-un tânãr reintors din strainatate pentru a-si face rostul acasa; in agricultura, ceea ce m-a impresionat.
Dupa 4 interviuri a fost angajat la o multinationala; ceruse 2500; a primit 33oo net, masina de serviciu, bonuri de masa, laptop, asigurare, telefon…; este adevarat ca nu are munca de birou…
Ideea este ca se poate !
Criza actuala nu este cauzata de multhulitele companii transnationale , ci de mânuitorii de bani, care nu mai sunt majoritari evrei…
Evreii nu omorau gãina care face oua de aur…Nu sunt/ nu erau toti precum Ştroţcan…
Localizand, este suficient sa-i vezi pe Adrian Vasilescu si Ilie Serbanescu, nostalgic comunistoid, si iti faci o idee de ce nu merge creditarea, deci economia româneasca…Despre nea Ilie n-am gasit date biografice relevante; poate la CNSAS…
Posted in confidente, criza | Etichetat: Daurel | 2 Comments »
Posted by daurel pe 29 noiembrie 2011
Le-am copiat de la Paul.
Nu fi de neinlocuit. Daca nu poti fi inlocuit, atunci nu o sa fii niciodata promovat.
&
Stii ca lumea s-a intors pe dos cand cel mai bun rapper este alb, cel mai bun jucator de golf este negru si cel mai inalt baschetbalist din NBA este chinez.
&
Un nou studiu guvernamental finantat prin fonduri europene si desfasurat pe o perioada de 10 ani a concluzionat ca trei sferturi din populatia Romaniei inseamna 75% din populatie.
&
PS.Recomand: imi-doresc=nu-pot
Updatarea de la ora 9.30. Desi am recomandat (si) ceva mai consistent, Ulise a strâmbat din nas; sunt nevoit sã plusez:
“La jumătatea drumului între credinţă şi critică se află popasul raţiunii.
Raţiunea înseamnă să crezi că poţi să înţelegi fără să crezi; dar tot credinţă rămâne, fiindcă a înţelege conţine şi presupunerea că există ceva de înţeles.”
Si inca:
„Un singur lucru mă uluieşte mai mult ca prostia cu care mai toţi oamenii îşi petrec viaţa: inteligenţa pusă în această prostie“
&
Comentariul meu: am explicat in postarea https://daurel.wordpress.com/2011/11/13/despre-ignoranta-sau/ de ce nu indic autorii citatelor.
Posted in Blogareala | Etichetat: Daurel | 7 Comments »
Posted by daurel pe 28 noiembrie 2011
Nu-i mai dau numele doamnei care ni le-a trimis, deoarece incearcã s-o momeasca pe sotia mea, deseara, la un concert al uneia Gheorghiu (parca…); ce conteaza ca nu-i cere banii pe bilet? Primele droguri se dau gratis !
O femeie în farmacie:
– Aveţi ceva ieftin pentru slăbit?
– Da, plasture!
– Şi unde se pune?
– Pe gură!
––––––––––
O secretara blonda la prima zi de lucru primeste sarcina sa faca
cafea la baieti.
Cum nu a facut niciodata cafea, se duce la
restaurantul de vis-a-vis cu un termos in mana:
– D-le chelner, intra in acest termos 6 cafele?
– Da, domnisoara, intra si mai mult. – zice chelnerul.
– Vai ce bine e!!! M-ati salvat! Faceti 6 cafele atunci. Doua cu
zahar, doua fara si doua cappuccino.
–––––––––––––––
Domnişoară, îşi întreabă şeful secretara, ce faceţi de obicei duminica?
− Mai nimic…, răspunse secretara.
− Atunci, aş vrea să vă amintesc că azi nu este duminică.
–––––––––––––
– Spuneti-ne doamna, sotul dvs. are ceva semne particulare? Altfel nu-l putem gasi.
– Inca nu, dar o sa aiba imediat ce-l aduceti acasa.
––––––––––––––-
– Ce mai fac ai tãi?
– Excelent, nevasta-mea a nãscut un bãietel, care seamana leit cu mine…
– Da? Si nu se mai poate face nimic?
–––––––––––-
O blonda persoana in troleibuz.
La un moment dat ii suna telefonul mobil.
Ea incepe sa-l caute: in buzunar, in geanta – nu-l gaseste. In cele
din urma spune:
– Fuck! Sigur l-am uitat la serviciu!
––––––––––––––––––
– Trebuie neapărat să-mi comand câteva rochii noi.
– Bine, zice soţul, dar toate dulapurile sunt pline de rochiile tale!
– Ştiu, dar pe toate mi le-au văzut vecinii.!
– În cazul acesta, ar fi mai bine să schimbăm cartierul, ar fi mult mai ieftin.
·
–––––––––––
– Când se gândeşte la mine, soţul meu capătă o putere de muncă extraordinară…
– Aşa e, tu! L-am văzut ieri bătând covoarele…
––––––––––––-
Aglomeratie in toate magazinele de ceasuri din Romania; blondele toate mondenele au auzit cã in aceasta zi se schimba ceasul
–––––––––––––––
EA: Dragul meu, stii ca ori de câte ori vãd florile astea imi
amintesc de ochii tai?
EL: Cum asa draga, asa ochi
frumosi am?
EA: Nu, se cheama Ochiul- boului!
&
PS. Pentru Zamfir: stiu ca ora s-a schimbat mai demult, doar am aflat de pe blogul lui Ulise;…
Ulise, cel cu aforismele secolului XXI si cu cadourile bloggeristice…
Updatarea de la ora 18.30: mi-a placut postarea http://drumuricatretine.wordpress.com/2011/11/25/stii-cat-valorezi ?/
Posted in Am primit de la... | Etichetat: Daurel | 2 Comments »
Posted by daurel pe 27 noiembrie 2011
Am primit pe e-mail o poveste perfecta de succes.
Desigur, este o poveste americanã, scrisa de americani pentru americanii complexati de cultura(?) europenilor; totusi, pentru mine, povestea este incurajatoare; inclusiv in blogging…
Un comis voiajor recent angajat a trimis companiei primul raport cu privire la vînzările făcute. Superiorii lui au rămas împietriti. El scrisese:
„Am dus l-a omul acesta care nu cumprat nimic niciodată de la noi si iam vîndut multi produse. Acuma mă duc la Cicago.”
Înainte ca directorul departamentului de vânzări să-l concedieze a sosit al doilea raport:
„Am ajuns la Cicago si a-m vândut peste un milon de produse.”
Temându-se să-l concedieze si fiindu-i si mai frică să-l păstreze, directorul a plasat problema în bratele directorului general. În dimineata următoare, personalul departamentului de vînzări a observat cu stupoare pe afisier, alături de cele două rapoarte ale comis-voiajorului, o notă din partea directorului general:
„An petrecut prea mult tinp încercînd să scriem coret si prea putin timp încercat să ne vindem produsele. Să ne uităm atent la aceste vînzări. Vreau fiecare să citeste cele două rapoarte de la Gooch care unblă din casă în casă si face o trabă foarte bună penru noi. Fiecare ar trebi să merget si să facetja fel.”
Comentariul meu:-vesti-bune-pentru-oameni-imperfecti
Posted in Am primit de la..., religie | Etichetat: Daurel, incultura, perfectiunea, succesul | 6 Comments »
Posted by daurel pe 26 noiembrie 2011
…dintre cei care mã cunosc ar avea blog, si-ar simplifica viata (sper cã se observa cã-mi pasã de semeni…; si nici n-am inceput cu „eu”…)
Proprietarii de bloguri au multe avantaje; nici nu stiu cu care sa incep; ma ghidez dupa blogroll.
Abbilbal semnalizeaza ca se schimba mersul si denumirea trenurilor; altfel, zilnic, ne incânta cu imagini din judetul Alba, care este, in topul personal, pe locul trei; primele fiind Maramuresul si Sãtmarul…Acumulatorii si incarcatoarele expediate la domiciliu imi sunt la indemana…
Nu lipsesc nici ideile culinare inserate cu dichis intre doua sugestii de Cultura fãra frontiere.
Cineva ne convinge cã scoala româneasca nu trebuie pusã la stâlpul infamiei, altcineva ne argumentaza, cu imagini reale cã trebuie sa fim implicati zilnic in viata cetatii…
Exemplele sunt cu zecile…; va trebui sa revin….
Teza prezentei postari este: circula pãreri neconforme despre blogging: lãsând la o parte politicienii, vedetele si alte persoane si personaje notorii, care ar utiliza negrisori, se considera ca scriu cei care: au prea mult timp liber/n-au cu cine vorbi/ altfel, nu-i asculta nimeni…
Cel mai mult ma intristeaza insinuarea cu prea mult timp liber; vezi Doamne, unii suntem neproductivi, dar avem bani pentru aparatura si internet, insa nu binevoim sa ne intalnim cu fostii colegi de munca niciodata in ultimii 20 de ani…
Isi fac pãcate…
„Ce n-ai 50 de lei? Pun eu…”
„2-3 ore, acolo…; seara, de la 5 la 5; la 5 a doua zi , ha, ha, ha…”
Desigur, este vina mea; trebuia sã scriu pe blog ca animalutului bolnav i se fac injectii de mai multe ori pe zi; daca chem/cheama o cunostinta vecini sã o ajute pe sotie, nu-mi convine sa mint, sa inventez evenimente urgente…
Alteori am drumuri la aeroport, cum ar fi azi…
Dar ei n-au blog, deci …
In final, ar trebui sa am curajul sa le spun ca discutiile despre trecut sunt obligatorii doar la priveghi…; poate nici acolo…
PS. Reamintesc etalonul blogãrelii transparente, ca urmare eficienta: Carmen din Germania; este cel mai cunoscut blog din coltul de blogolume care m-a legitimat.
Doamna Carmen descrie cu talent si sinceritate viata proprie de zi cu zi, viata de angajat obisnuit intr-o tara normala; nu cred cã indrazneste cineva sa-i ceara frivolitati mondene; eu nu intraznesc sa-i cer sa verifice motivul inutilitatii pingurilor spre blogul meu…
Posted in Blogareala | Etichetat: Daurel | 8 Comments »
Posted by daurel pe 25 noiembrie 2011
…detestã cu argumente valabile Capitala, mã solicita frecvent sã-l astept in Gara de Nord si sã-l conduc pe unde se ingrijeste de sãnãtate. Se pare ca i-a povestit sotiei cu admiratie despre indiferenta cu care imi risipesc eu timpul, deci aceasta nu ma agreaza; mi-am dat seama dupa niste rare si sumare convorbiri telefonice.
Clujeanul acesta zice ca sunt o fiinta recunoscatoare; in timp ce eu insist sã remarce flerul meu privind mersul politicii, el aduce mereu vorba cã, dintre toti care au invãtat cândva in Cluj si i-au trecut prin casa, sunt singurul care-l mai suna de sãrbatori; chiar mai mult: eu il astept si acum la tren, desi nu-mi mai aduce, ca altãdata, pachete si damigene cu bunãtãti traditionale…
Povestea mea este altfel; prima parte i-am spus-o de mai multe ori: nu pe mine, ci pe frate-meu mai mic l-o fi ajutat la Cluj in studentie…
In ce priveste atentiile traditionale, este adevarat: timp de câtiva ani venea lunar cu pachete pentru autoritãti; insa mie mi-a dat o singura data niste caltabosi expirati si de trei ori palinca; o sticla mi-a cerut-o inapoi deoarece a aparut pe filiera ceva neprevãzut, iar celelalte doua erau cu palinca contrafacuta !
Nu mai insist…
Imi vine in minte un banc; un banc vechi, bineinteles:
Doua babe se duc in vizita la o a treia. Gazda le spune:
– Daca tot ati venit la mine sa va servesc cu o cafeluta.
…Dupa un timp le zice iar:
– Ei, am vorbit noi ce am vorbit, dar nu v-am servit cu nici o cafeluta…sã vã aduc una imediat.
Si tot asa din uitare in uitare le aduce vreo 7 cafelute.
Dupa ce pleaca, o baba ii zice pe drum celeilalte:
– Ai vazut ce s-a sclerozat saraca? Am fost la ea si nu ne-a servit cu nicio cafeluta.
– Cum….ai fost la ea si nu m-ai chemat si pe mine?
Comentariul meu: asa se scrie istoria !
Updatare: Ulise m-a surprins cu o sumedenie de aforisme inedite; iata o mostra din domeniul meu de interes:
Omul, care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani, n-a avut niciodată câine în casă.
Posted in confidente, glume reincalzite, istoria Romaniei | Etichetat: bancuri, Daurel, glume reincalzite, produse traditionale | 11 Comments »
Posted by daurel pe 24 noiembrie 2011
Am primit pe e-mail nenumarate glume, bancuri; postez câteva pentru a nu râde singur…
Un medic isi aduce studentii in vizita la un ospiciu. Se opresc la un salon unde era un barbat cu privirile ratacite.
Posted in Glume noi, glume reincalzite | Etichetat: bancuri, Daurel, Glume | 4 Comments »
Posted by daurel pe 23 noiembrie 2011
Civilizatia europeana actuala a inceput in spatiul schitat in harta de mai jos; daca cineva se indoieste, sa consulte harta Asiei redata in aceeasi imagine.
Sursa: http://istoriiregasite.wordpress.com/2011/11/22/harta-orientul-antic/002-orientul-antic/
Inceputul WW este datorat Doamnei Carmen din Germania, care azi a postat ceva de sezon: despre spãrgãtorul de nuci.
Posted in Blogareala | Etichetat: Daurel, miercurea fara cuvinte | 7 Comments »
