Repovestesc postari; sa vedem ce iese…
In podurile caselor…
…de la sat nu se depozitau vechituri; deci, cu atât mai putin valori; din motive de incendiu.
Din aceste motive cei de la sat nu avem “documente” din copilãrie…Apoi a mai fost si implantarea obligatorie a copiilor naivi de la sate printre orãseni, printre “reactionari”, printre fosti legionari, printre unguri, printre evrei; cei mai norocosi au cunoscut si nemţi…
Plecarea era considerata fãra intoarcere; probabil asa si trebuie; doar unii au sansa fiului risipitor…
De altfel, la sat nu prea se adunau lucruri nefolositoare; toate aveau rostul lor, unele doar o zi pe an: cum ar fi pistonul de facut cârnaţi si caltabosi…
Nu mã refer la ultimii 30-40 de ani, când satele au devenit groapa de gunoi a oraselor, ci la satele clasice, care erau mai igenice decât orasele; in vremuri de molime orãsenii se refugiau in sate. Rufele se fierbeau cu lesie, paiele din saltele (strãjece, strujece) erau schimbate de doua ori pe an…; câti oraseni igenizeazã temeinic saltelele de douã ori pe an ?
Înțelegem ruinele atunci când ajungem și noi ruine.
Citatul este din Heinrich Heine(1797 – 1856) “Gedanken und Einfälle VI”, ne asigura Paul când a postat imaginea de mai sus…
Alte poze ingenioase gasiti in postarea arta-fotografica; merita !
M-am luat cu manipularea pentru viata la ţara, iata ce debitam acum vreo doi ani:
Podurile caselor sunt, pentru copii, un loc interzis. O usã interzisã, ar zice dl Liiceanu…
Podurile caselor ţãrãnesti conţin alimentele uscate necesare supravieţuirii, deci proiecteazã un viitor de foamete; ale celor de la oras sunt burdusite de trecut; poate si de secrete – cum ar fi carnetul de note a unchiului ajuns salvatorul clanului – sau cufarul unei rude ce-a dezonorat familia…
Indrãznesc sã spun cã podurile caselor pot influenţa viitorul adolescentilor.
Este posibil ca tãnarul de la ţara sã-si viseze acces nelimitat la cârnaţi, iar copilul urbanizat sã-si doreascã cariera de sef sau o viaţa aventuroasa; sau viceversa; oricum, notoritate . Desigur, aceste situatii sunt cazuri teoretice… Practic apar mixturi. Chiar caricaturi, cum ar fi: copilul de la tara ajunge, ca adult, un surogat de oraşan: consumator unsuros de mezeluri cu nume straine, icre negre si lichide colorate sintetic…; eventual, unii, se lasa consiliati temporar de câte o persoana urbanizata din nastere, care isi dã aere de prinţ(esa) in exil… ; probabil, in acest context au aparut zicerile: toti prostii au noroc/ la cioara chioara…
Despre copilãrie recomand ceva verificat; (http://calinhera.wordpress.com/dor-de-tati/)