10.000 de pași pe zi

Dupa ce am scris recent câteva cuvinte despre mersul pe jos, intr-o postare care avea ca subiect tusea, de cateva zile cineva din familie mi-a creat posibilitatea de a-mi monitoriza pasii, ritmul inimii si  consumul de calorii. Este vorba despre un ceas-pedometru.
Nu vreau sã fac reclama la pedometre, vreau doar sã relatez o experienta, o constatare. Au fost zile, mai ales acum, iarna, cand fãceam mai putin de 10.000 de pasi. Rezolvarea a venit fãrã să mă fi gândit: fiindu-mi frig in stațiile RATB, mă miscam de colo-colo; au fost situații cand  s-au inregistrat peste 500 de pasi in asteptarea unui autobuz. Uneori  „parcurg”  2 stații la dus si 3-4 la intors; in unele zile se insumeaza peste 1000 de pasi…
Dacã sunteți interesati de acest „sport” vã sugerez sã cãutați folosind cheia menționată in titlul prezentei postãri.
Succes !

Dupa cum …

…am promis, prezint si cealalta carte pe care o citesc in aceste zile: O făptură atât de minunată/Philip Yancey &dr.Paul Brand .

Cartea este scrisa pornind de la citatul:
„Oamenii merg in locuri straine pentru a se minuna de inaltimea muntilor , valurile uriase ale marilor , lungul parcurs al raurilor , nemarginita intindere a oceanelor , miscarea circulara a stelelor , dar trec pe langa ei insisi fara sa se minuneze deloc.”

Si aceasta carte m-a acaparat; desi nu vorbeste despre români, am reusit sa fac o legatura: la pag. 68 este lãudata Miscarea Emmaus;  se sustine cã, la un moment dat, miscarea  nu mai gasea cersetori in Vest, iar abatele Pierre, plecat in cautarea de oropsiti, a ajuns tocmai in India unde l-a intâlnit pe dr. Brand, conducatorul leprozeriei din Vellore…; eu apreciez ca era inainte de revolutia din  ’89…

Ultimele rânduri ale cãrtii povestesc despre  o statuie din Anglia distrusa de bombele germane si  reparata dupa Ultimul Razboi de cãtre studenti nemti; statuia originalã reprezenta pe Isus Cristos cu bratele larg deschise, iar pe soclu scria Veniti la mine.

Neputând reconstitui mâinile, studentii au gasit o solutie interesanta: au schimbat textul inscriptiei astfel: „Isus Cristos n-are alte maini decât pe ale noastre”

La o analiza inginereasca cele 240 de pagini s-ar imparti astfel: 1/4 despre o parte dintre celulele specializate ale organismului uman, 1/4 contin vreo 20 de intâmplari adevarate din India, SUA si Anglia; restul paginilor rãmane sã vedeti…

Va asigur ca nu veti gasi  psihiatrie, psihologie, magie, misticism, supranatural, senzational…Daca preferati asa ceva, va recomand televiziunile romanesti.

Oricum, este un atac nemilos la adresa risipei crestinilor din SUA, care construiesc clopotnite scumpe, conferinte pe teme minore, amenajari peisagistice pe lânga biserici nefrecventate…

Asadar, anti-americanii n-ar regreta ca au dat 50 de lei…

Revizorul

Incep cu un text scris profesional de cãtre Magdalena Boiangiu prin 2007.

Revizorii, adevăraţi sau falşi, vin şi pleacă. Corupţia rămîne: Revizorul de Gogol, în premieră la Teatrul de Comedie, a fost scris în 1836.

Pe vremea aceea nu fuseseră inventate lumina electrică şi conturile bancare. Mita se dădea pe întuneric şi cel mai greu era să numeri bancnotele la flacăra lumînărilor, dar transferul de bani dintr-un buzunar în altul se desfăşura nestingherit de starea înapoiată a tehnicii. Buna funcţionare a sistemului depindea de fluenţa acestui circuit, de reglementarea lui şi replica rostită la mînie de primar către un subaltern, „furi prea mult pentru gradul tău” exprimă dorinţa de ordine într-un univers care tindea să devină haotic.

Asadar, diagnosticul zonei noastre este dat de  peste 170 de ani;  Caragiale, la vreo treizeci de ani dupa Gogol, n-a fãcut decât sã foloseasca formatul…; cum bine vedem la televiziuni unde o multime de realizatoare o imita pe Oprah.

Nu stiu, deocamdata, daca la spitalul, unde vizitez un pacient, este coruptie, insã vestea cã va veni azi o televiziune sã filmeze, a dat peste cap toate procedurile pe care le stiam de o sãptãmânã.

Au pus in functiune inca doua lifturi, portarii mi-au atras atentia sã ma incadrez in programul de vizite si sã nu spun cu glas tare cã duc medicamente; un pacient a iesit pe hol cu stativul de perfuzii in cautarea asistentei…

Am aflat cã personalul este la un instructaj…

Alte amãnunte sunt in piesa mentionata la inceput; daca cineva doreste sã-si reaminteasca, am gasit o inregistrare audio; cu putina imaginatie se poate reconstitui atmosfera de atunci, de acum…

Marile familii

Mi-a citit  Brudi un  e-mail primit de familia lui si de inca  cel putin cincizeci de verisori si veri din aceasta familie; eu si Brudi suntem colaterali, nu suntem veri, insa nu suntem considerati chiar pierduti…

Este vorba de o cerere de ajutor; ajutor  prin rugaciuni simultane, solicitat de  fiicã pentru sanatatea  tatalui ei; n-a uitat sa adauge si alte rude aflate in suferinta. Voi reproduce finalul scrisorii.

Puteti citi fara spaime: nu se sugereaza trimiterea de bani, nu se cere sa fie dat urgent mai departe, nu contine nici o amenintare daca cineva nu consimte.

Dupa cate-mi amintesc, in textul integral nu este dat numele de botez al tatalui; din fericire eu mi l-am amintit când am aflat ca este unul dintre gemeni, „cel din Oradea”. Iata cat de  matur scrie Carmen, pe care n-o cunosc, nu stiu  ce varsta are.

(…)Ma intrebam oare ce se intampla cu familia noastra  in ultima vreme  de sunt atatea probleme de sanatate, si nu dintre cele usoare… Eu cred ca Dumnezeu ne iubeste prea mult ca sa ne lase sa stam cu ochii indreptati atata spre pamantul acesta si doreste sa luam mai in serios vesnicia si lucrurile care conteaza cu adevarat. Iar viata asta, chiar si plina de durere daca ar fi, nu poate fi pusa alaturi cu vesnicia.

Pentru toti cei ce ar dori sa ne sprijine in rugaciune si in post – mami ar prefera ziua de joi ca zi de post pentru tati. Astazi doar acum, tarziu am reusit sa scriu emailul asa ca nu stiu cati il vor fi citit pana dimineata. Cine poate si doreste sa ni se alaturi o poate face insa si in urmatoarele zile de joi. Cateva din motivele de rugaciune:

– sa nu-l doboare pe tati vestile ce le va primi, sa ramana tare in credinta si nadejde

– Domnul sa ne arate voia cu privire la spitalul unde sa ne ducem si sa ne indrepte spre doctori competenti si cu inima pentu bolnavi

– Domnul sa nu ingaduie prea multa suferinta trupeasca

– Vindecare trupeasca astfel ca tati sa poata marturisi ce i-a facut Domnul si o apropiere adanca de Domnul pentru el si pentru noi

– credinta puternica

Domnul sa ne asculte rugile. Si alaturi de tati sa nu uitam de ceilalti dragi ai nostri: tusa Fleur, tusa Cornelia, unchiu Florin si unchiu Mitica.

Multumim frumos in Numele Domnului Isus.

Carmen

Dupa 20 de ani (III)

Cam atat se admite ca ar fi o generatie activa, creatoare si in stare sa lase o amprenta specifica in societate, iar cu putin noroc, in istorie. Ca or fi 16 sau 24,  n-o sa ne suparam pentru cativa ani! Era o gluma despre o doamna centenara. Daca cineva se mira de performanta ei, ea spunea cu modestie: ” Da’ ce-i, maica,  100  in ziua de azi?” Am mai scris, sub acest titlu pe blog (martie 2009); aici doar reamintesc faptul ca in vremurile biblice generatiile erau de 40 de ani. Oricum, sunt convins ca Romaniei i se aplica ciclurile de cca 20 de ani, intre doua schimbari majore. Simt o anumita nerabdare, poate chiar disperare, la generatiile sub varsta de 50 de ani. Intamplarea face, ca este din nou o agitatie in jurul personalitatii disperate a lui Emil Cioran. Se joaca o piesa, ceva cu balconul cu vedere spre moarte(!), unde este vorba de Cioran. S-a tradus in franceza un text de Cioran ( din 1941), unde autorul era dezamagit de esecul francezilor in fata nemtilor si avea indoieli privind maretia Frantei. Ei si? Cioran plecase in Franta scarbit de Romania! Legatura este ca trecusera peste 20 de ani de la primul razboi mondial! O generatie daduse maximul ce-l putea da, trebuia sa se produca schimbarea…Cioran alesese in Romania varianta Garzii de Fier si o sustinuse cativa ani cu articole incendiare. A castigat varianta dictaturii militare a lui Antonescu. Revin in anii nostri. Disperarea  generatiei amintite, cauzata de neincrederea in partide, cuplata cu amorteala traditionala a  generatiilor cu varsta peste 50 de ani, lasa impresia ca  Romania  are o singura sansa: dictatura! .

Banuielile mele …

… despre sforait s-au adeverit stiintific! Revista „Asul verde” nr. 60, 2009, pe ultima coperta titreaza: „Cine sforaie traieste mai mult”. Am locuit cca. 10 ani in comunitati mari ( scoli, santiere, stagiu militar) si am constatat, empiric, faptul ca cei ce sforaie adorm primii, nu pot fi treziti usor, nu au complexe, nu sunt mofturosi la mancare…; sunt supravietuitori! Bravo lor!