Moto
<Si, tată, ai spus in scrisoarea aia că nu esti un om care să sacrifice lui Dumnezeu pe unicul său fiu. Si totusi, de când ai iesit din inchisoare, din ’68 până astazi, m-ai tot indemnat spre o cultură, desi stii că incă din copilarie intre noi era chiar o tensiune, căci te intrebam: “Ce este acela un filosof, că un potcovar face mai mult decat tine ca filosof?”. Si m-ai indemnat mereu către cultură, desi ai văzut că nu am nici tragere, nici menire.>
(Rafail Noica (n. Răzvan Noica, 1942)
Alte citate din Rafail Noica le-am selectat dintr-un interviu publicat de jurnalistul Victor Alexandru Roncea:
Inainte să ajung la călugărie mi-a vorbit un bun prieten al tatălui meu din Franta câteva ceasuri tocmai despre responsabilitatea față de Dumnezeu, față de neam, de societate etc. M-a interesat foarte mult ceea ce-mi spunea, dar la mine s-au imbinat toate in responsabilitatea față de Dumnezeu, fiindca n-am putut, n-am avut energia sa ma risipesc in impărțirea asta a elementelor vietii: Dumnezeu, om, familie, societate, țara etc. Eu am gândit ca daca imi fac datoria fața de Dumnezeu, automat toate celelalte dispar si găsesc acum, la bătranețe, că am avut dreptate.
Dar trebuie să precizez că nu este o reducere prin eliminarea celorlalte elemente, ci o integrare a lor, o viziune de sinteză, pe care o aveam intuitiv atunci si care s-a adeverit. Adica, Dumnezeu a creat si pe parinti si neamul si locul si in Dumnezeu trebuie găsite si prin Dumnezeu trebuie trecute toate relațiile cu aceste elemente si, atunci, intr-adevar, răspunderea ta este acolo unde trebuie.
….
Eu il cunosc foarte putin pe filosoful Noica, fiindcă nu am studiat filosofia si nu-i pot citi cărtile; nu pot citi decăt anumite pasaje, pe care le pot urmări in paralel cu teologia trăită de mine (căci eu nu am făcut studii teologice)
…
De când a iesit din inchisoare, din ’68, tata ne-a vizitat insă, in Anglia de trei ori si, in felul nostru, ne-am inteles din ce in ce mai bine până cand, in ’85 sau ’86 cred, când a venit ultima oară, ne-am despartit intr-o intelegere adancă, intr-o armonie adancă, pe care nu o puteam exprima in cuvinte, fiindcă altul era limbajul lui, altul al meu. Dar simteam pe dedesubt un alt curent care ne unea si, intr-un fel, simteam in chemarea mea o mostenire de la tata. Poate simtea si el, după cum s-a si exprimat, o implinire a lui prin fiul său, care a venit la altă filosopfie, la altă cultură.
(Părintele Rafail Noica despre relatia cu tatăl său…)
*
Particip la jocul bloggeristic de luni.
Detaliile si tabelul de inscriere se găsesc pe blogul https://zinnaida.blogspot.com/2018/07/citate-favorite-70.html
*
*