Cred că am mai scris despre posturile de peste an. Adevãrul este că incă nu-mi este foarte clar, deci, dupa cum vedeti, mă documentez destul de des. Joia trecută am văzut un alai de nuntă; eu stiam că majoritatea romanilor sunt in postul Sf. Ap.Petru si Pavel…
Căutånd pe internet, am găsit si articolul de mai jos. Mi se pare interesant.
In mod normal un copil între 0 şi 12 ani nu ţine postul, în sensul tradiţional, dar el trebuie educat în spiritul postului, adică al ascezei liber consimţite ca măsură a sănătăţii sufletesc-spirituale.
Pentru cei mici între 2 şi 10 ani aş recomanda o disciplină sufletesc-spirituală care ar consta în trei lucruri: lecturi potrivite din Biblia pentru copii, povestiri sfinte zilnice şi un arbore al cuminţeniei.
A. Voi începe cu ultimul. Se ia o foaie mare de bloc de desen şi în funcţie de vârsta copilului se desenează împreună cu copilul un copac, de preferinţă măr (are coroana rotundă) aşa cum este el primăvara fără frunze. Desenul se fixează în perete fie în living, fie în camera copiilor. Apoi dintr-o foaie roz pal se decupează flori mici, cu cinci petale, 40 la număr, care se ţin într-un pliculeţ, ori cutie de lemn frumoasă. Florile pot fi făcute din mătase sau fetru dacă avem talent şi iniţiativă. Le propunem copiilor să facem lui Cristos în fiecare zi de post ca dar o faptă frumoasă sau cuminţenia noastră (strădania de a fi cuminte). În fiecare seară punem în pom darul copilului pentru Cristos, o floare de măr…La Înviere vom avea un minunat pom sufletesc înflorit.
B. La culcare sau în alt moment al zilei spunem o poveste despre micul Iisus ori despre faptele lui Cristos folosind poveşti adunate în acest scop. Ar trebui să fie 40 la număr. Se pot adăuga poveşti cu tâlc despre generozitate, iertare, dar, ajutor, dragostea de aproape, fapta bună.
C. Citirea din biblie cere multă diplomaţie atât în crearea atmosferei cât şi în alegerea pasajelor. Asta presupune ca citim mai întâi noi înşine şi să alegem. Acum putem vorbi altfel despre rugăciune. Copilului îi face bine să ştie rugăciuni, să spună rugăciuni. Acum se pot învăţa rugăciuni ori cântece religioase frumoase.
Educaţia spirituală este un act de respect al libertăţii individului. Ştiu că în ziua de azi mulţi sunt atei. Din discuţiile mele cu ateii am constatat că şi ei cred în ceva sau cineva: un architect, un principiu, o raţiune supremă.
A confunda defectele preoţilor ca oameni şi ale bisericii ca instituţie cu credinţa în Dumnezeu şi a refuza copiului accesul la spiritual este o decizie de mare importanţă şi cu consecinţe imediate şi de perspectivă în educaţie.
pe de altă parte copilul dar şi adolescentul şi tânărul au nevoie să vadă că şi noi ca adulţi recunoaştem şi respectăm o autoritate.
Singura autoritate autentică este Dumnezeu.
Dorul după spiritual şi absolut nedecodificat duce la paleative ca: drogul, alcoolul, sexul, alte patimi.
Sursa:prof. Ileana Vasilescu
*
Imgine Micsorata
Daurel's Blog 