Predica sãrbãtorii de azi…

…ar putea fi cu trimiteri la indatoririle liderilor.

Cam toti cei inzestrati cu un anumit talent vor sa fie lideri.

Citind la Cella versuri:

„Ţin locul unei pietre de pavaj

Am ajuns aici

Printr-o regretabilă confuzie.

Circulaţi numai pe partea carosabilă

A sufletului meu,

Barbarilor”

mi-am spus ca textul sintetizeaza neputinta noastra de-a sluji cu umilinta. In final, este vorba de orgolii, vanitati…Poate fi vorba si despre continua noastra nemultumire de locul unde am fost plasati…

Din generatia scriitorului citat, intentionat nenumit,mai traiesc (bine) N. Manolescu, Eugen Simion;Liiceanu si Plesu sunt din alta generatie.

Patapievici si gasca lui pãsesc pe urmele tuturor maestrilor amintiti …

Nu prea vãd cine ar mai fi dispus azi sa slujeasca cu umilinta crestineasca… Despre aroganta talentatilor nostri politicieni, nu zic azi nimic.

PS. In satul natal  mergeam la baluri;cã tot am adus vorba, mentionez cã de Sfintii Petru si Pavel nu se organizau baluri, este o sarbatoare sobra.

Asadar, balurile de acum 40 de ani.

Am mai povestit cã la baluri mergeau si unii pãrinti pentru a servi dansatorii cu bãutura si prajituri, pentru buna rânduiala.

Feciorii se simteau obligati sa improvizeze strigãturi; un flãcãu a zis cam asa:

„Cine-s io, de unde-s io?”

N-a reusit sa continue, ca i-a dat replica mama-sa de pe margine:

„Uite de unde esti !De aici, din c . r de la mine !”

Se intelege ca nu s-a sfiit sã-si arate partea respectiva a corpului…

Interesele sunt permanente…

…sentimentele sunt trecatoare; am parafrazat o cugetare celebra.

Mihai Gadea a marturisit cu tristete ca a fost refuzat de cateva zeci de personalitati culturale solicitate pentru a-i avea alaturi in dezbaterile sale de la televizor; temele propuse erau cele lansate de Traian Bãsescu: regionalizarea României, Istoria României; asadar dezbateri alternative privind viitorul acestei tari.

Cei care urmãriti Antena 3 ati putut vedea pe cei care au avut curajul sa ia o atitudine: in general oameni in varsta, oameni care se repeta, se autociteaza…; nu au un  discurs viguros, nu sunt destul de convingatori pentru a schimba prejudecatile.

Totusi, marti seara m-au emotionant confesiunile actorului Florin Zamfirescu; sper ca n-a jucat…In alta seara a fost convingator profesorul  Bogdan Teodorescu – a nu se confunda cu perversul Razvan Theodorescu…

Interesante mi s-au pãrut si motivele unora dintre cei care au evitat sã se exprime public: au copiii in functii bugetare !

Asadar, frica, lasitate, meschinarii…

PS1. In sfarsit, s-a exprimat dl. Plesu: http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/O_dezamagire_ireversibila_7_507619236.html;

bineinteles, autorul baleteaza; comentez cu … un comentariu din ziar:

banu2011-06-28 22:34:30Domnule ANDREI Plesu observ cu parere de rau ca si dvs. sunteti la fel ca dl.Basescu.Un smecher.Ati scris un articol in care critica la adresa presedintelui vi se potriveste.Daca tot v-ati concentrat pe un subiect trebuia sa folositi si o iesire la doua capete.Ce v-ati zis: hai sa nu fiu asa de partinitor,sa ma iau si de Ponta si Antonescu.Asa sa vada lumea ca sunt impartial.Pai tocmai acum ati gasit de cuviinta sa ne aratati ce pasi de balet pe ritm de manele stiti sa faceti?In realitate dvs.sunteti un sinecurist duplicitar.Daca asta este elita elitelor din tara noastra,apai noapte buna romani!

PS2. voiam de cateva zile sa postez ceva, pentru a nu iesi de pe agenda dlui Patriciu://www.fundatiadinupatriciu.ro/en/burse-fdp–assist.

Fiecare cu harta lui

Sper sa reusesc copierea, altfel: http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/06/haz-de-necaz.html

haz de necaz

 

 

Daca nu se vede harta, recomand:  postarile Roxanei Iordache; ultimele nici nu sunt politice…; apoi, o atitudine.

Zamfir si Ulise au publicat bancuri englezesti, deci seci…

Pe cine vrem sa impresionãm?

Exista o povestioarã despre un copil care invãta sã cânte profesionist; la primul spectacol in sala erau, cum se obisnuieste, colegi si cunoscuti, deci a fost aplaudat cu drag.

Totusi copilul a rãmas crispat si temãtor pânã când un bãtrânel din primul rând a binevoit sã aplaude, dupa ce s-a linistit sala.

Bãtrânelul din primul rând era maestrul.

In general, nu cred ca românii sunt indiferenti; este suficient sa vedem ce masini, imbracaminte, ocheade si telefoane „poarta”…

Desigur, as vrea sa aduc discutia spre strãdania sincera de a acumula experienta, de-a deveni adult, apoi matur si in final intelept; cine mai apuca…; restul este manipulare pentru cariera…

Maestrii ar trebui sa ne preocupe  o perioada cat mai scurta din viata; cu cat mai devreme, cu atat mai bine…Ma gândesc la Brâncusi, care n-a prea suportat dãdãceala…

Maestri pot deveni tiranici; de data asta mã gândesc la Bãsescu, insa prototipul este Saul…

Este o vorba clasica: adevaratul ucenic vede mai departe decat maestrii, deoarece a fost urcat pe umerii acestora…

Unii-si construiesc cariere, altii sunt condusi de vocatie; cariera se termina cu pensia, vocatia se sfârseste odata cu viata.

Unele cariere, cum ar fi cele artistice si politice, impun seducerea publicului; publicul este capricios; asta o constatam si in blogareala…

PS. Nu ma pot abtine sã nu politizez; cu riscurile de rigoare zic: Patriciu si Ciorbea au vocatii; chiar si Tãriceanu…

Simplificand, ca de obicei,…

…zic: este  posibil  ca actualele democratii europene sa dureze mai mult de 150 de ani, socotiti din 1950; nu stiu daca-i valabil si pentru SUA, deoarece acolo mai exista pedeapsa cu moartea…

Voi abuza de trimiteri, deoarece, inca, ma mai citesc (si) elevi. In schimb, promit cã nu mã voi autocita…

Azi am aflat cate ceva despre originea notiunii de simpozion si despre condamnarea la moarte a lui Socrate, direct de cãtre cetãteni, in piata publica, in agora; se pare ca inca nu se simtise nevoia unei curti de apel…Pe atunci poporul era suveran; inafara de bozgorii spartani, care oricum, erau extra-muros, singurul pericol intern erau elitele consiliate nocturn, in simpozioane, de catre Socrate.

Democratia grecilor antici a durat vreo 150 de ani; nu stiu cat inainte si cat dupa Socrate, dar se pote afla.

Adevaratele elite actuale, se pare, cunosc ceva istorie, deoarece evita ca intrunirile, simpozioanele lor, considerate oculte, masonice, sa aiba consecinte tragice pentru participanti;  recomand: Cand secretul devine doar discret; este vorba de reactia unor compatrioti la intrunirea Grupului Bilderberg

Incerc sa copiez caseta cu Socrate de pe paginile blogului Istorii regasite; oricum, las link.

Intrebarea ar fi: trebuie pedepsiti formatorii de opinie, cum ar fi: istorici, profesori, consilierii, analisti,…?

Partium…

…este un cuvant nou pentru mine si pentru multi români; se pare ca nu si pentru unguri, care au invatat o istorie diferita.

In final va conta ce istorie vor accepta marile puteri, deoarece problema Transilvaniei a fost transata intotdeauna la „masa verde”: la Viena, la Paris…Ca la fotbal…

Acum ar putea fi transata in Consiliul de Securitate al ONU…

Deci, va castiga natiunea care va prezenta chestiunea in chipul cel mai apocaliptic…Desigur, depinde, ca intotdeauna, si de prieteni…

Am cautat pe internet cuvantul Partium: am gasit multi oameni speriati, deci injura, se bat cu pumnul in piept, isi rup imbracamintea; sunt Caiafe in ambele natiuni…

Redau o postare de pe un site studentesc; sper sa fie ceva echilibrat…Tema era despre primele lucrari literare in limba romana, insa apare si ceva istorie, cum e normal…

 

	Extras din Document
	I.Scurt istoric Transilvania denumita si Ardeal este o provincie istorica romaneasca. In intelesul strict al cuvantului, Transilvania este tinutul inconjurat de Muntii Carpati, însă în sensul larg ea ţine de la Carpatii Orientali si pana la Tisa asa dupa cum se spune si Grigorie Ureche: „Ardealul se chiama Tara de peste Munte, carea coprinde o parte din Datiia si piste munte. Dreptu aceea-i zicu Tara de peste Munte caci ieste încunjurata de toate partile cu munti si cu paduri, cum ar fi ingradita. Zicu-i si tara de 7 orasa, din limba nemteasca, iara lacuitorii ţarii isi zicu ardeleni, carii se hotarascu (se învecineazaă) cu ungurimea dinspre apus, sau cumu-i zicu unii Panonia „. Numele de Transilvania provine din latina, fiind mentionat pentru prima oara intr-un document din 1075 ca Ultra Silvam (deosebit de impadurit) si este compus din termenii trans („peste”, „dincolo”) si silva („padure”) si inseamna ” (teritoriul) de dincolo de padure”.Notiunea Transilvania are, sub aspect geografico-politic, doua acceptiuni distincte: prima se refera, intr-un sens restrictiv, doar la regiunea intracarpatica, delimitata de Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali si, la vest, de Carpatii Occidentali (Muntii Apuseni). Al doilea sens al denumirii se refera, prin extensie, de asemeni la Maramures, Crisana, Satmar, tinut cunoscut si sub denumirea Partium, adica „partile” dinspre Ungaria, alaturate dupa mijlocul secolului al XVI-lea nucleului istoric de pe podisul transilvan, constituind impreuna Principatul Transilvaniei. Suprafata totala a Transilvaniei, impreuna cu Banat, Crisana, Satmar si Maramures, insumeaza 100.293 km², care repreprezinta 42,1% din totalul suprafetei Romaniei. Populatia ce traieste in acest spatiu numara 7.221.733 locuitori, cifra care reprezinta aproximativ o treime din cea a populatiei Romaniei. Transilvania: 1.Voievodatul Transilvaniei -Carpatii Meridionali – Carpatii Occidentali 2.Partium -Crisana – Sătmar II.Operele lui Filip Moldoveanul In Transilvania in anul 1544, Filip Moldoveanul, „scriitoriul” in limba romana al orasului Sibiu, editeaza Catehismul romanesc (1544), prima lucrare in limba romana cunoscuta astazi. La doi ani dupa editarea acestui catehism, Filip Moldoveanul va edita un Tetraevanghel slavon (1546), iar intre anii 1551-1553 o alta lucrare va iesi de sub teascurile tiparnitei sibiene, si anume Evangheliarul slavo-roman. Astfel, avem de-a face cu primele tiparituri romanesti si, totodata, cu primul tipograf in limba romana care nu mai poate fi considerat ca si pana nu demult Coresi, ci Filip Moldoveanul. El va tipări cele trei lucrari ale sale in atelierul tipografic al lui Lucas Trapoldner din Sibiu, care avea deci si o sectie romaneasca. Ca desenator şi turnător de litere, Filip Moldoveanul a realizat un alfabet chirilic simplu, practic. Tot el a realizat si gravurile, precum este aceea infatisandu-l pe Hristos, sau aceea a celor patru evanghelisti. Din pacate insa, dintre tipariturile lui Filip Moldoveanul nu ne sunt temeinic cunoscute decat exemplarele Tetraevanghelului slavon si Evangheliarul slavo-roman. Primul ne este astazi cunoscut in doua exemplare pastrate in Rusia, in timp ce al doilea ni s-a pastrat doar sub forma unui fragment de 117 file, aflat in fondul de carte rara al Bibliotecii Publice din Leningrad. Opere: 1.Catehismul românesc (1544)-este prima carte tiparita in limba romana. A fost tiparita in anul 1544, la Sibiu. 2.Tetraevanghel slavon (1546)-aparut in 1546, fiind o reeditare a Tetraevanghelierului lui Macarie. O importanta deosebita are aceasta carte a lui Filip pentru ca este prima carte tiparita la noi cu xilogravuri. La inceputul fiecarei evanghelii apare simbolul evanghelistului respectiv 3.Evangheliarul slavo-roman-tiparit prin anii 1551-1553. Este prima carte bilingva la noi si prima carte care s-a pastrat in limba romana.

Am intâlnit (si) români perseverenti

Perseverenti in bine !

De vreun an nu mai urmãrisem primele pozitii din Zelist; mai exact de când nu mai conduce neastâmpãratul Cabral…Azi am „studiat” controversatul clasament si am avut bucuria sa gasesc bine plasati pe câtiva dintre corespondentii mei; cea mai spectaculoasa evolutie o are Carmen,  inginera in Germania; pãcat cã nu am putut capta reprezentarea de tip exponential, deci exploziva…

Voiam sa adaug si statistica blogului meu, in dinti de ferastrau, insa n-ar fi mobilizatoare…

Grafic pentru
vis-si-realitate-2.blogspot.com

Evolutia Rankului

Pozitii in clasament

Data	Pozitia
14 iunie 2011	23
7 iunie 2011	27
31 mai 2011	30
24 mai 2011	32
17 mai 2011	37
10 mai 2011	38
3 mai 2011	58
26 aprilie 2011	72
19 aprilie 2011	83
12 aprilie 2011	97
5 aprilie 2011	110
29 martie 2011	139

Deocamdata…

…stau si cuget, cum bine  zice cineva de prin Poplaca…

Ar trebui sa iau ceva masuri in privinta disparitiei imaginilor de pe unele postari, insa nu prea am timp sa ma documentez.

Carmen sugereaza sa postez imagini din productia proprie… N-am in plan asa ceva…

Prin Miercurea fara cuvinte m-au gãsit inca doi  bloggeri: Tudor Enea si Sorin; ar mai fi Abbilbal, care a mai comentat, insa nu-i mai gãsesc blogul…

In pauzele din procesul de cugetare am citit cu interes blogul lui Sorin; m-am bucurat cã am (re)gãsit urmãtoarea poveste:

O tanara doamna astepta avionul in camera de imbarcare a unui mare aeroport.Pentru ca trebuia sa astepte multe ore, isi cumpara o carte pentru a-i trece timpul, si un pachet de fursecuri. S-a asezat in fotoliu in camera VIP a aeroportului sa se poata odihni si citi linistita.Langa fotoliul unde era pachetul de fursecuri, s-a asezat un domn, si-a deschis o revista si a inceput sa citeasca.Cand a luat prima prajitura, barbatul a luat si el una. S-a simtit iritata, dar nu i-a spus nimic. S-a gandit numai:” Ce tupeu! Daca as fi fost nervoasa , l-as fi lovit pentru indrazneala.”
Pentru fiecare prajitura pe care o lua, barbatul lua si el una. Asta o infuria, dar nu vroia sa provoace o scena.
Cand a mai ramas numai o prajitura , s-a gandit: „Ce o sa faca nesimtitul asta acum?” Apoi, barbatul , luand ultima prajitura, o imparti in doua si ii dadu ei jumatate.
Ah! Era prea mult! Era foarte nervoasa acum! Si-a luat rapid cartea, lucrurile si s-a indreptat ca o furtuna spre locul de imbarcare.Cand s-a asezat la locul ei in avion, si-a luat poseta sa-si caute ochelarii si, spre surpriza ei, pachetul de prajituri era acolo, neatins si nedeschis….

I-a fost foarte rusine! Si-a dat seama ca a gresit! A uitat ca prajiturile ei erau in poseta.
Barbatul a impartit prajiturile cu ea fara ura sau rautate…in timp ce ea era nervoasa , gandind ca ea si-a impartit prajiturile cu el. Si acum nu mai era nici o sansa de a explica sau de a-si cere scuze.

MORALA POVESTII:
Exista patru lucruri pe care nu le poti recupera:
–  Piatra…dupa ce a fost aruncata!
–  Cuvantul…dupa ce a fost spus!
–  Ocazia…dupa ce ai pierdut-o!
–  Timpul…dupa trecerea lui!

PS. La anumite ore reapar imaginile postarii de ieri !

Miercurea fara cuvinte

Incerc cateva poze; daca nu devin vizibile, aveti alte zeci de positati aici (http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/06/miercurea-fara-cuvinte-23-pete-de.html); sau o excursie culturala…

ASA ARATA
curajul

%

ASA ARATA
o mana de ajutor

%

ASA ARATA
o zi proasta

%

ASA ARATA
masina unei blonde

De ce nu…(?)

Am primit pe e-mail de la Sandu din Sighisoara urmatoarea poveste englezeasca:

Numele lui era Fleming si era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare.

A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase.
„Vreau sa te platesc”, a spus nobilul. „Ai salvat viata fiului meu”.
„Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut,”  i-a raspuns fermierul refuzand oferta. In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.
„Acesta este fiul tau ?” l-a intrebat nobilul .
„Da”, a raspuns mandru fermierul .
„Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti.” Si asta a facut.  And that he did.

Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary’s Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.

Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie. .

Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina.

Numele nobilului ? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau ? Sir Winston Churchill.

******************************************************************************************************************************