Metafizica, Londra, Plesu…

…. sau dl Plesu luat peste picior.

Am citit comentariile de la un  articol al d-lui Plesu si am gasit cateva lucruri interesante scrise de preopinenti:

(…)e foarte bun, insa lucrurile astea le-au mai spus multi, americani mai ales, inaintea lui. Nu inainte cu citeva zile, ci cu ani, sau zeci de ani.
(…)Cel mai puternic argument din articolul lui e un citat din cartea „Civilization” a lui Niall Ferguson care, la rindul lui, citeaza un membru al Academiei Sociale de Stiinte din China insarcinat sa afle ce anume a condus la dominatia Vestului, citat pe care ma invrednicesc sa il traduc pentru miile de fani ai dlui Plesu:
„Prima oara ne-am gindit ca era vorba de arme. Apoi ne-am gindit ca era sistemul vostru politic, democratia. Apoi am zis ca era sistemul vostru economic, capitalismul. Dar, in ultimii 20 de ani, am inteles ca era religia voastra.”

Chinezii au inteles lectia, zice Lordul Sacks. La 50 de ani dupa ce Mao a declarat China o zona libera de religie, exista mai multi chinezi crestini decit membri ai Partidului Comunist.

Deci n-am citat nimic din Plesu…

Azi am pierdut vreo ora cautandu-l pe Niall Ferguson; iata ce au conspectat unii din cartea acestuia:

„Asistăm la sfîrșitul a 500 de ani de ascendență a Vestului.
Poate că adevărata amenințare pentru noi nu este ascensiunea Chinei, a islamului sau creșterea emisiilor de dioxid de carbon, ci lipsa noastră de încredere în civilizația pe care am moștenit-o de la strămoșii noștri.”

Apoi se spune care sunt valorile Vestului:

concurenţa,

revoluţia ştiinţifică,

domnia legii şi guvernarea reprezentativă

 medicina modernă

 societatea de consum si etica muncii.
Aceste şase „killer applications” consideră Ferguson că ar fi cheia succesului Vestului în defavoarea Restului. Însă el a fost şi rămâne extrem de controversat …

Nu mã surprinde cã este controversat; insa ce conteaza câtiva cârcotasi in fata a milioane de chinezi increstinati de dragul progresului…(!)

Mi-a placut si:

„Odată ca niciodată, în Vestul Sălbatic a fost inventat un obiect de îmbrăcăminte universal. Jeanşii şi-au început existenţa ca pantaloni rezistenţi de lucru ai minerilor şi văcarilor. În anii 1970, erau cel mai popular articol de îmbrăcăminte din lume şi un puternic simbol politic a ceea ce nu funcţiona în sistemul economic sovietic. De ce? Cum de Sovietele nu puteau să copieze Levi 501, aşa cum copiaseră bomba atomică?”, se întreabă Ferguson.

PS. Dau, prin aceasta postare, finalul care-l asteptam de la Cristian Carstoiu, evocat de mine in postarea Am impresia ca inteleg …

Subliniez: religie crestina,  politica pe traditii crestine.

Miercurea cãutãrilor

Imaginea am gãsit-o la Paul; textul ii apartine; tot la Paul gasiti urmarea postarii mele de ieri si multe alte articole suculente…; am stabilit cu acest blog, cu ceva timp in urma, o rezonanta…

PS.Recomand sa cercetati ce au publicat azi cei peste 100 de bloggeri listati de d-na Carmen din Germania !

“Eu nu miros asa ceva!!!”

Am impresia ca inteleg …

… ce-i determina pe unii bloggeri românipreocupati de civilizatie sã abandoneze postãrile: nu-i contrazice nimeni, dar nici nu se intrevede nicio imbunatatire in societatea romaneasca…; in spiritul tolerantei, le este/ ne este ingãduit sã ne prezentam opiniile…

Daca nu este nominalizata vreo personalitate, cu atat mai bine; adica mai derutant pentru autor, care se vede vorbind la pereti…

Dupa cum stiti, eu dau numele unor manipulatori, deci mai primesc replici, comentarii;  chiar tãcerea unor vechi si dragi corespondenti este o replica…

De un timp „rasfoiesc” postãri de pe unele bloguri abandonate; mai precis, caut poze cu succes omologat pentru WW…

De pe blogul abandonat avut in vedere pentru poza de miine am copiat, pentru eventualii cititori de azi, urmãtoarele:

„Daca vei returna sau vei şterge acest e-mail, nu îţi va muri câinele sau pisica, nu te vor da afară de la serviciu şi nici măcar nu vei avea 7 ani îngrozitori.
Dar dacă îţi doreşti un alt viitor, mai bun, pentru tine şi copiii tăi, lasă fişierul acesta să hoinărească prin Internet, astfel încât mai mulţi oameni să se poată gândi în mod serios la aceste idei.”

Inafara de ce am copiat mai sus, mi-am regasit cateva idei nepostate niciodata atat de clar:

(…)Diferenţa între ţările sărace şi ţările bogate nu constă în vechimea lor.

Diferenţa între ţările bogate şi cele sărace nu este legată de resursele naturale pe care acestea le posedă.
De exemplu, Japonia, care are un teritoriu mic şi muntos, care nu este deloc potrivit nici agriculturii şi nici creşterii vitelor, şi nici nu are petrol sau minereuri, dar este a doua putere economică mondială.
Teritoriul său este ca o mare fabrică plutitoare care importă materie primă din toată lumea, o prelucrează, iar produsul rezultat este exportat apoi în toată lumea, şi uite aşa, se acumulează bogăţia…
Mai avem şi exemplul Elveţiei, tară fără acces la mare, dar care deţine una din cele mai mari flote maritime din lume. Care nu are cacao, dar are ciocolata cea mai bună din lume. Care în puţinii ei kilometri pătraţi creşte vite şi permite cultura doar 4 luni pe an, deoarece în restul timpului este foarte frig. Care are cele mai bune produse lactate din Europa. Si care, ca şi Japonia, nu are materii prime, dar exportă produse de o calitate greu de întrecut.
O ţară pe care siguranţa, ordinea şi munca au transformat-o în „casa de bani” a lumii(…)

O ţară pe care siguranţa, ordinea şi munca au transformat-o în „casa de bani” a lumii…
…şi nu este nici inteligenţa oamenilor cea care face diferenţa între bogăţie şi sărăcie…
Aceast fapt este demonstrat de studenţii din ţările sărace care studiază în ţările bogate şi obţin rezultate excelente în educaţia lor.
Un alt exemplu poate fi văzut la managerii din ţările occidentale care ne vizitează ţara. Vorbind cu ei ne putem da seama că nu există nici o diferenţă intelectuală notabilă.
În sfârşit, putem spune că nici rasa nu face diferenţa între bogaţi şi săraci…
În ţările Europei Occidentale putem vedea cum „leneşii” (hispanici sau africani) demonstrează că ei sunt forţa productivă în aceste ţări.
Şi atunci? Ce face diferenţa?”

PS. Intrebarea face parte din textul din care am copiat pe larg. Din pãcate autorul (Cristian Carstoiu) da si solutii…: soluti de forma: ca sa nu fie rãu, ar trebui sa fie bine…Adica daca am avea alta populatie…

Oricum, se fereste de politica…

Si de religie…

Pe mâine!

Prin nu mai stiu ce asocieri…

…mi-am amitit, in zi de mare si sobra sarbatoare, despre posibile afaceri imobiliare; oricum, spun de cate ori am ocazia, ca romanii suntem amatori de spatiu locativ excesiv, deci  consumatori de multa energie, utilitati…;  suntem, pe ansamblu, risipitori.

Nici n-as duce discutia spre vilele celor bogati,  imbogatiti…, ci spre numeroasele apartamente cu 2-3 camere locuite de 1-2 persoane rãmase  dupa plecarea copiilor; mai existã o multime de case goale prin sate…Chiar dacã nu consuma energie, si pentru casele nelocuite se plãteste impozit, asigurare, paza, …

Am postat cândva despre cum vãd tinerii aceasta problemã: O faza /Posted by daurel pe 3 martie 2010

Uneori am bucuria sã ascult povestile tinerilor; a bãietilor de bãieti…Orãseni formati dupã Revolutie.  Costi  n-a reusit sã facã echipã cu taicã-sãu; ia lucrãri de unul singur. Nu-si mai deranjeaza familia;  el si prietena lui platesc chirie pentru la o  casã la curte mai la periferie. Spune cã a fãcut miscarea deoarece nu se intelegea sorã-sa cu prietena lui;  mai spune  el cã pe banii lui se bazau toti din familie…; totusi, nu-si prea criticã pãrintii;  parca-i compatimeste cã se zbat si nu reusesc sã dea o lovitura…

La gazdã, Dan foloseste aceeasi bucãtarie si baie cu Dan si prietena acestuia. Deocamdata are toata admiratia pentru Dan, singur la pãrinti, proprietar a unei garsoniere inchiriata unor „tarani” cu 300 de euro…De aici le-a venit o idee de afacere…

Cele doua cupluri plãtesc chirie 4oo de lei; un milion de persoana.  Dacã pãrintii lui Dan ar elibera apartamentul de trei camere in care se lãfãiesc, s-ar putea inchiria cu minim 500 de euro…Pãrintii lui Dan mai au o casa la tarã, sunt pensionari, spre deosebire de parintii lui Costi, care inca lucreaza.

Parintii lui Dan tot modernizeaza de capul lor apartamentul de la bloc. Costi m-a asigurat cã,  a fost o faza tare când  l-a invitat  Dan  sã vadã zona si apartamentul ce trebuia sã aducã venit.  A  fost avertizat cã  ar putea sã-i intâlneascã pe  vecinii  din apartamentul alãturat, care, in lipsa parintilor, au grija de flori, facturi si aerisire.

Iata relatarea lui Costi:

“Fii atent, zise Dan, ai mei nu-s acasa, vor deschide vecinii, ei au cheile…; e posibil sa-i gasim in apartamentul nostru; sunt din ãia cu fasoane, chiciosi; te vor privi de sus, se vor uita la pantofi tãi sã nu cari noroi prin camere; sa nu-ti pese. Eu voi vorbi cu ei, iar tu te servesti cu ceva din bar, faci un dus, cã vii de la lucru….Sã fii atent ce parchet maro au pus ai mei luându-se dupã acesti vecini; au luat si un laptop, odata cu ei, prãduind 30 de milioane…” 

Am ajuns in zona…stiti, domnu’ Aurel, blocuri de stabi, cu doua nivele, loc de parcare, garaje, garduri vii…Am intrat in apartament dupa ce Dan a sunat la interfon. Era o doamna pensionarã  cum sunt si la noi in bloc; mi-am fãcut numãrul…Am zis: ” Parchetul asta nu-l cumpara nimeni, acum este la jumatate pretul; laptopul este chinezesc…maxim 15 milioane…” Am desfacut o sticla de coniac, am fãcut un dus si am iesit fara sa multumesc, doar eram invitatul lui Dan….

, Ajungand in strada, ma intreaba Dan: ” Ei, ai vãzut, asa-i si sotul vecinei; ei m-au despãrtit de doua prietene…Noroc cu Pusi, care mi-a zis sã plecãm in gazdã. Ai mei cad in freza la sfaturile acestor vecini!  Este cã-i o zonã unde luãm, de la fraierii de la multinationale,  minim  500 de euro?” 

Eu zic: ” Da’ parchetul ãla oribil? “.

  Acum este poanta,  fiti atent domnu’ Aurel, ce fazã urmeazã; zice Dan: ” Parchetul la noi este mai deschis, l-am ales eu…; ai fost in apartamentul vecinilor; ti-ai facut o idee…; la fel este si apartamentul parintilor mei”  

Citind ziarele…

…am aflat cã se mai organizeaza intalniri intre fostii colegi; eu nu domiciliez in nici una dintre localitatile unde am absolvit, deci nu ma simt dator sa organizez…Sunt vreo 20 de ani de la ultima intalnire.

Mi se pare cã se revad cu mai mult drag, deci  mai des, promotiile din rândul cãrora unele persoane s-au ajuns…

Iatã ce scriam candva:

Statistic se explica,...

…insa eu tot speram, de peste 20 de ani, sa ajunga la demnitati si cineva dintre cele cateva sute de oameni cu care am studiat, am muncit, si am conversat sincer despre durerile comune…

M-as fi bucurat ca unii dintre fostii colegi de facultate ( vreo 80) mai ales cei lansati ca  directori inca din fostul regim, sa fie printre alesi…Chiar daca imi reproseau mereu ca  stau degeaba in Capitala, daca n-am influenta…

A fost tonic  când o cunostinta a ajuns deputat si ceva sef prin  Parlament. Am incercat câteva combinatii, insa nu aveai cu cine vorbi; era un legalist, deci fricos…. Nu-i cerusem decât sã mã angajeze consilier personal si-i voi restitui jumatate din indemnizatie…Sau sa stea in chirie la mine…  Asta era in vremea lui Constantinescu…Persoana era de la celebrul PNT-CD, partid de care eram atasat fara sa stiu de cariera in teritoriu a  acesteia…

La terminarea mandatului l-am intrebat cu cât se poate cumpara un loc eligibil pe lista de cãtre unul ca mine, care nu sunt activist; mi-a confirmat cumva ca este vorba de peste 30. 000 de dolari; atunci erau bani de o garsoniera…Nu m-am incurcat cu nici un partid, am cumpãrat o garsoniera…

Inca nu sunt sigur cã am facut cea mai buna afacere…

Asadar, de peste  10 ani, n-am pe nimeni de incredere in politica…

Pe cand eram mai verde la minte…

…eram inflexibil in concepte.  Consideram, ca orice taran, cã ne rupem suficient oasele cu munca, asadar nu trebuie sa facem sport; nici banalul sah...

Desigur, din frageda pruncie simteam nevoia sa justific orice actiune, dar mai ales inactiunile…; una cu alta, eram un copil ca majoritatea copiilor de ieri, de azi, dintotdeauna…

Revin la conceptiile despre lume si umanitate ce mi se fixau treptat in memorie: nu erau nici cele vehiculate in familie, nici cele venite dinspre dascali. Simteam ca exista o alta autoritate, cineva deasupra acestui nivel direct, insa, neavand bunici nu mi-am putut-o reprezenta decat târziu, in liceu, când un profesor din Banat, care avea acelasi nume de familie, m-a chestionat de unde sunt, de unde-mi sunt parintii. Aparuse in Magazin istoric un articol despre un Dunca erou cu statuie in SUA din vremea lui Lincoln.
A fost un moment important pentru orientarea lecturilor mele; am inceput sa citesc destul de sistematic revistele  Lumea si Magazin istoric
Despre eroul din SUA n-am lamurit mare lucru nici pana azi, insa am inteles ca nici profesorii nu stiu totul; mai grav: incercand sa discut cu ei despre cele citite in reviste, evitau discutiile; i-am considerat rãi, egoisti, dezinteresati…Desigur, greseam, pãcãtuiam; acele reviste si alte asemenea aveau si rol propagandistic; profesorii nu puteau risca sa discute despre aceste aspecte…Chiar si matematica era politizata; trebuiau rezolvate probleme de genul: ” câte piese a fãcut in plus muncitorul fruntas, stiind cã...?”

Ca fapt divers, amintesc faptul cã pãrintii se amuzau cu zicala:

„Au iesit la rezultate

doi sãpãtori si jumãtate…”

Daca profesorii ar fi spus cã revistele induc ideologii puteau sã fie scosi din invatamant. eram in primii ani ceausesti: se depasise perioada cu inchisorile…

Din pãcate, a fost o perioada cand i-am crezut pe asa-zisii maestrii care scriau in reviste ceva de genul:  in anul 2000 nici un om nu va mai trebui sa dea cu sapa, munca va fi o bucurie, vom avea mult timp liber…

Perioada acestei naivitati a durat vreo zece ani: pâna am ajuns in fabrica…; cam tot de atâtia ani ma lupt, la propriu, cu buruienile din gradina de zarzavat…

Partial imi deschisesera orizontul spre alte realitati câtiva colegi unguri, inclusiv spre adevarul metafizicii…Eram la Cluj. Acei colegi se bazau pe morala crestina, insa eu mai trebuia sã fac un ocol pentru a-i intelege…Regret cã nu am invãtat, nici atunci, ungureste.

Am descoperit o ierarhie a autoritatii stiintifice (nu-i cuvantul cel mai potrivit…); din fericire nu m-am dus spre filozofi, ci spre istorici si inovatii in tehnica si economie;  din pacate, nu aveam acces la original, iar interpretii nu erau de buna credinta…Sau sunt si ei niste victime?

Dau un singur exemplu.

Intr-o revista,  M. Malița, probabil la origine era Melița, sustinea, prin anii ’70, ca civilizatie inseamna sa poti renunta fãra nostalgii la natura; omul viitorului va cãlãtori in spatiu, se va hrani cu pastile, va respira aer sintetic…

Nu vreau sa reamintesc cât au manipulat, in acei ani, Pãunescu, Paler, Mironov…

Ce tânãr n-ar vrea sã fie omul viitorului?

Sper cã am acoperit promisiunea facuta Mirelei; alte amintiri inspirate de verde au postat: lunapatrata, parfum uitat de verde crud, Carmen si inca odata Mirela, profesoara noastra de arte:

Au mai fost inspirati de tema lansata de Mirela:Lolita, Cati Lupascu, Dictatura Justitiei, Gabi pe blogul de arta

Miercurea aceasta…

…preiau poze de pe un blog din Gibraltar:

CE MI-AR PLACEA SA-MI ADUCA MOS CRACIUN

PS. Dacã-i prea târziu sã aparã azi pe lista d-nei Carmen din Germania , nu-i nici un bai; mai e …

£

€

$

%

Voi incepe si postarea de azi…

…cu cateva variante ale unei cimilituri, cum bine s-a exprimat cineva intr-un comentariu la postarea anterioara.

1. Cine nu-si cunoaste istoria este condamnat s-o repete

2. Cine nu-si cunoaste istoria risca s-o repete

Mai pun de la mine una:

3. Cei care nu-si inteleg trecutul sunt condamnati sã-l repete

Var. 1 nu-mi spune nimic.

Var 2 ar putea fi tentanta pentru multi dintre cei care au trait sub comunisti; n-ar risca mare lucru daca s-ar trezi mai tineri cu 21-22 de ani…Desi am trait aproape 40 de ani in acel regim, n-am nici un chef sa traiesc previzibil…

In varianta 3 mã gãsesc eu de câtiva ani;  in tinerete n-am inteles din ce cauze pãrintii nu rãzbeau sã stârpeasca toate buruienile din bãtãtura si din imensa gradina, nu-si modernizau casa, n-au pus pompa in fântana cu cumpãna putreda…

Acum, dupa zeci de ani de cand parintii nu mai sunt, iar eu n-am reusit decat sã pun o amãrâtã de pompã in putul unei gospodarii de sapte ori mai mica, inteleg ca voi avea de luptat tot restul vietii cu buruienile de pe lânga garduri…Si cu reparatiile din gospodarie…

In ce priveste iarba, am cercetat: creste 10cm pe saptamana, deci o cosesc de doua ori pe luna in cele 4-5 luni de vegetatie.

Am zis la plural in varianta 3, deoarece am inteles cã au aceleasi probleme si fratii mei; si sora-mea…

S-ar putea sa fie si alta varianta: unii sunt condamnati sã inteleaga; sau binecuvantati …

Am promis recent ca voi recomanda blogurile unde comentez in ziua respectiva; azi introduc un amendament: sunt bloguri care aduc informatii valabile din diferite domenii; solului nu i se taie capul, deci nu e de comentat;  recomand un blog bun unde n-am ce comenta: http://istoriiregasite.wordpress.com/2011/08/23/carol-i-vazut-de-i-g-duca/#respond

PS. Simt nevoia sa completez:  daca suntem interesati de genealogia familiei si apreciem bunele intentii ale acesteia,  sunt sanse sa ne intereseze istoria poporului cãruia-i apartinem; cu impliniri si esecuri…Pare banal…Incercati sa gasiti ce faceau strabunii familiei pe vremea lui Garibaldi

I se atribuie lui Einstein…

…urmãtoarea cugetare: când se desluseste câte ceva din modul de functionare a lumii, a comunitatilor umane, Bunul Dumnezeu intârzie „omologarea ” descoperirii;  aceasta perioada  poate dura si dincolo de viata cercetatorilor implicati…Daca am inteles corect, Einstein sugereaza cã Domnul ne pune, inca odata, oglinda in fata pentru a ne demonstra lipsa noastra de incredere, nerecunostinta…Este vesnica poveste: ii consideram pe toti semenii nostri mânati de egoism… Chiar daca-i vorba despre o reteta pentru sãnãtatea psihicului…

Am comentat mai vast despre un roman al lui George Calinescu povestit de  Zina. Cândva am postat despre istoria acestei carti.

PS. Dupa cum se vede nu-mi mai alãtur (re)numele de Patriciu, ci de Einstein…Este o noua abordare

Marile inventii…

…le-au facut oamenii comozi; nu zic lenesi…

Insusi Edison a fost considerat irecuperabil atat in pruncie;  si mai tarziu, de catre sârbul  Tesla, pe care unii-l considera cu rãdacini românesti…

Sora-mea isi aminteste despre cum inventam pretexte pentru a nu munci in gospodarie; daca eram trimis in gradina sã aduc pãtrunjel, spuneam ca nu-l deosebesc de mãrar…Acum stiu cã aveam dreptate: poate fi confundat cu o alta planta; mereu m-au deranjat amãnuntele…

Inventatorii se apleaca asupra amãnuntelor; sunt din ce in ce mai convins:  doua dintre cele mai folositoare inventii sunt pantofii cu elastic si lingura pentru pantofi cu coada lunga.

Odata aceste stabilite, consider cã as (mai) putea incerca ceva inventii. Sau simula cã am astfel de preocupari…

Azi, pe drumul de intoarcere de la piata, mi-a venit o idee bloggeristica: sã postez numai linkuri spre blogurile unde am comentat;  mai precis spre unele…; mã refer la acele bloguri unde proprietarii ingãduie, incurajeaza, comentarii consistente. Oricum, de obicei nu comentez la tema…

Asadar, acest articol ar fi printre ultimele cu multe vorbe…

Restul vorbelor sunt in comentariul de pe un blog foarte vizibil; daca  mai comentez  pe undeva, updatez colea mai jos…E simplu !