Noțiuni.Principiul wittgensteinian

Am avut de ales intre doua titluri. Celalalt titlu avut in vedere era ceva de forma Cu BAC-ul la DNA. Cititorii mei si-au dat deja seama ca ma refer la  initiativa a d-nei Alina Mungiu  de a sesiza procuratura in cazul subiectelor de bacalaureat.
Inainte de a da o legatura spre denuntul penal menționat, reproduc principiul promis:
Tot ceea ce merită a fi exprimat poate fi exprimat clar.
Sursa postarii si a citatului: Subiectele la Limba Română pentru BACUL 2015, denunțate la DNA 
&
Am gasit si un link spre Ludwig Josef Johann Wittgenstein (n. 26 aprilie 1889, Viena – d. 29 aprilie 1951, Cambridge/Anglia).
(O confidență: e prima dată când citesc ceva de/despre Wittgestein…)
*

Mfc. Bookfest la Târgu Mures

Particip la Miercurea fără cuvinte (22).

*

*
Surse:aici si aici
*

Bookfest 2015

Am tot amânat aceasta postare, in speranta că vor fi publicate imagini de la evenimentul la care am participat. Azi am găsit o posibilă explicatie pentru lipsa pozelor: Bookfest-ul 2015 va continua la Targu Mures. Patricipantii de la Bucuresti sunt ocupati cu mutarea, nu au inca ragazul sa-si savureze succesul. Iată cateva date cantitative:
A zecea ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest s-a încheiat după cinci zile cu peste 300 de evenimente –  lansări, dezbateri și colocvii, proiecții cinematografice și evenimente interactive. Peste 1.000.000 de volume și 200 de edituri au participat la ediția jubiliară Bookfest, care a avut loc în perioada 20-24 mai la Romexpo; Bookfest pleacă în caravană la Târgu-Mureș… […]
Sursa: Preferații publicului la Bookfest 2015
*
Cred că deja au fost spuse/scrise in media si pe net  cam tot ce conteaza despre târgul de carte . Totusi, adaug acestora  scopul  si rostul subsemnatului timp de o ora prin pavilioanele C2 si C4: lansarea unei cărti cu poezioare. Am reusit să o cumpăr, am primit bon fiscal, am participat la lansare. Apoi m-am rătăcit, si n-am ajuns la sesiunea de autografe organizată in alt loc.
Ceea ce mai vreau eu să notez aici este faptul că ciresele vândute pe traseul inadins intortocheat până la pavilioane, erau mai ieftine si mai frumoase decât cele cumpărate de mine in aceeasi zi de sâmbată, cu o ora inainte, din Piata Domenii – 20 lei, fată de 25.
*

Ce intelegem astãzi prin „Pastele Cailor”?

Redau, din prima, citatul:

„Astãzi, prin expresia „la Pastele cailor”, omul de rând intelege „niciodatã”, insã aceasta este o gresealã, pentru ca vorba se referã mai degraba la ceva instabil, la ceva ce se va petrece cu siguranta, insã nu se stie inca in ce moment. De asemenea, cuvantul mai poate insemna si ca fãcand referinta la ceva ce se petrece foarte rar.”
Sursa:aici
Ca om de rând, subsemnatul eram convins ca ‘la pastele cailor” inseamna niciodata. Iata doua explicatii din care rezulta ca expresia, la origine, insemna altceva.
1.În Ardeal, sărbătoarea Învierii Domnului are loc la date diferite pentru etniile conlocuitoare. Mai exact, când ungurii îşi  Paştele, românii cereau de la ei caii, ca să-şi lucreze pământul, iar când venea rândul românilor să-şi serbeze Paştele, aceştia îşi împrumutau caii ungurilor. 
 O dată la 4 sau 7 ani sărbătorirea Paştilor  cadă în aceeaşi zi. De aici a venit şi vorba „la Paştele Cailor”; se serbatorea LA ISPAS în anii in care coincideau Paştele ortodox cu cel catolic; erau anii în care toti caii ardelenilor se odihneau. Sărbatoarea este prilej pentru organizarea de târguri şi pentru încheierea unor afaceri. De Paştele lor, caii nu sunt puşi la căruţă, iar în trecut, în unele zone, se faceau slujbe religioase pentru sănătatea animalelor.
*
2.Comunitatea bulgara din Targoviste sarbatoreste Pastele Cailor, numit de ei si „Tudorita”, un obicei care, pe langa elementul religios, simbolizeaza inceputul muncilor agricole de primavara. „Konski Veligden” sau Pastele Cailor are loc in fiecare an, in prima sambata din Postul Pastelui, de Sfantul Toader, diferit de randuiala amintita mai sus.
Sursa:aici
&
In loc de concluzie, un citat: Învăţatul este singurul lucru pe care mintea nu îl epuizează niciodată, de care nu se teme niciodată şi pe care nu îl regretă niciodată.(Leonardo da Vinci)

*

LA MULTI ANI SĂRBĂTORITILOR DE AZI !

*

Apreciez din ce in ce mai mult…

…povestile cu morala/tâlc. Inainte, in vremea când nu eram bunic, aceste povesti mi se pãreau depãsite, siropoase si enervante.
Azi mai colportez una.
*
Ce semeni, aceea culegi!
Un tânăr i-a promis viitoarei sale soţii (la dorinţa ei) să alunge din casă pe bătrânul  său tată.
Într-o zi l-a condus deci pe bătrân afară din localitate, spunându-i să se ducă unde vrea, la el nu mai are ce căuta.
Atunci ochii bătrânului s-au umplut de lacrimi şi i-a spus fiului:
– „Vezi acolo sus, pe deal, piatra aceea mare? Până acolo l-am condus şi eu pe tatăl meu lăsându-l în voia sorţii. Condu-mă deci şi tu până acolo!”
– „Doamne!”, a strigat fiul,  „ce greseala era să fac!
 Tu, tată, ai făcut părinţilor tăi aceeaşi nedreptate, pe care voiam să ţi-o fac şi eu acum? Oare şi copiii mei vor face la fel cu mine?
Vino înapoi şi de acum înainte te voi îngriji ” 

Sursa: aici
*
P.S. Am editat destul de relaxat, deoarece eu am fiice…
Apoi, nepotii sunt departe, isi citesc singuri povestile…
Recomand: Bookfest
:

Spre bucuria cui crede că…

… scopul scuză mijloacele, am copiat  o poveste cu tâlc.
Regele Pedro al Braziliei, a vrut să ridice un mare spital public în ţara sa, dar n‑a găsit banii necesari, cu nici un chip. Atunci a dat sfară în ţară, că oricine va dărui pentru spital un milion de pesos, va deveni duce, cine va da o jumătate de milion, conte, iar pentru o sută de mii de pesos, baron…Cât ai clipi, s‑au stâns banii trebuitori pentru ridicarea spitalului. Toată suflarea a venit la inaugurare şi pe placa de marmură, au putut citi:
.SPITALUL A FOST RIDICAT DE PROSTIA SI VANITATEA OMENEASCA, PENTRU CEI SUFERINZI
Sursa: aici
&
P.S. Titlul  povestii este „Regele Pedro”. Circula de multi ani pe internet.
*

Garduri metalice, calcul scară si disc grătar sunt…

… cele mai frecvente asocieri de cuvinte prin care unii internauti ajung pe blogul meu.
Sper că nu pleacă foarte dezamăgiti după  citirea postărilor mele si verificarea legăturilor (linkuri) oferite.

Redau mai jos o captura din statistica  prezentului blog.

Top articole (săptămâna trecută):

Formula lui Blondel,…19 views

Dare de seama (3)6 views

Lecturi audio. Români in Japonia5 views

Comunicarea prin scrisori…4 views

Unde curge lapte si miere3 views

20 de ani de vacanta3 views

Mfc.Garduri3 views

Cireşe amare3 views
….

Cele mai căutate 

cum se calculeaza treptele la o scara, garduri metalice, calcul scara, disc gratar

&
Recomandari:
#http://mirelapete.dexign.ro/2015/05/poezioare-de-aurora-georgescu-ilustrate-de-mirela-pete/
#https://racoltapetru6.wordpress.com/2015/05/11/ingerasi/
***

Lecturi audio. Români in Japonia

Citeam de câteva săptămâni, cam fără spor, cartea Japonia un secol de istorie, 1853-1945, când am dat peste o colectie de eseuri si articole publicate de A.Plesu in 2005 sub inspiratul  titlu Obscenitatea publica.
Am abandonat cartea de istorie mentionata si citesc in microbuz, zilnic, cate 2-3 texte despre „perplextitatea lumii românesti de ieri si de azi”. Ieri am ajuns la textul Români în Japonia. Nu are nimic despre istoria japonezilor; e un text umoristic si autoironic de calitate.
Puteti să vă convingeti, citind sau ascultând „obscenitatea”  pe internet. Iată câteva linkuri:
– Români în Japonia (text scris si audio)
– Andrei Plesu – Români în Japonia (audio)
–  Români în Japonia ( Daniel Necula on SoundCloud)
&
P.S. Pâna in august a.c., când se va discuta intens in media despre implinirea a 70 de ani de la capitularea Japoniei, sper sa revin si cu alte postari despre imprevizibilul Orient.

Doua bancuri vechi (re)primite pe mail

Este vorba de bancuri primite pe mail cam o data pe sezon
1. Scriitorul brazilian Millôr Fernandes a lansat o dezbatere publică cu tema: 
“Care este diferenţa dintre politician şi hoţ?” 
Un răspuns i-a reţinut atenţia: 
„Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?”
 Replica lui Millôr Fernandes a fost: 
„Stimate domn, sunteţi un geniu. Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi”
…
2.Un indian navajo statea lânga un agent de vânzari pe o banca in parc…
Intre ei se afla o punga mare de hartie… Indianul fixa de ceva timp punga de hartie.
– Vrei sa stii ce e in punga? intreaba agentul de vânzari.
Indianul dadu afirmativ din cap.
– E o sticla de vin, am luat-o pentru nevasta-mea.
Indianul tãcu o vreme, apoi zise, dând afirmativ din cap de mai multe ori:
– Bun schimb ai fãcut...

*
Mã bucur cã am reusit sã postez ceva azi, marti ; mâine e simplu: voi gasi imagini potrivite cu unul dintre bancuri si particip la Mfc
*

 

Dreptul de-a citi orice

Ca multa lume, am si eu impresia ca dupa ’89 in Romania se citeste ingrijorator de putin. Se pare ca e doar o impresie. Iata ce sustine un scriitor.

Cu toate acestea, nu, nu este adevãrat că astăzi se citeşte semnificativ mai puțin ca `nainte de 1990. Mai exact, nu este adevãrat cã atunci se citea mai mult. Aşa ne place nouã sã credem. Pe de o parte, pentru că avem tendința de a fi nostalgici, pe de alta, pentru că avem,şi mai puternică pornirea de-a fi cârcotaşi şi, în fine, din cauza unei confuzii: facem comparațiile de la carte la carte şi nu de la cărți la cărți. Sigur că astăzi nu se mai înregistrează cozi spectaculoase la librării, vânzări în tiraje amețitoare şi fenomenul xerografierii pentru cei care n-au apucat să cumpere – ca pe vremea romanelor „Numele trandafirului“ sau „Cel mai iubit dintre pământeni“.

Dar asta se întâmplă exclusiv datorită faptului că,  in loc de zece- cincisprezece cărți bune pe an, astăzi apar câteva sute! Cam acelaşi public cititor – minoritar la nivel național şi ieri, şi azi, haideți să fim cinstiți – se împarte acum la mult mai multe titluri, încât e normal ca aproape nici unul dintre ele să nu treacă de câteva mii de exemplare vândute, în vreme ce în trecut se putea depăşi uşor suta de mii.

Sursa:aici (Tudor Calin Zarojanu „ De ce-as citi?”/Lumina literara si artistica /aprilie 2015)

S-ar putea ca dl. Zarojanu sa aiba dreptate. As mai adauga o idee: multi dintre cei ajunsi de la sat la oras se straduiau sa afiseze in camera de zi o biblioteca; era o moda, o ambitie.
M-am amuzat citind despre fenomenul xerografierii romanelor de succes; recent m-a sunat un fost coleg de la IOR solicitandu-mi cu fermitate sã-i imprumut „Un veac de singuratate„. Nici nu m-a intrebat daca o am…Probabil m-am lãudat cu aceasta achizitie in urmã cu vreo 30 de ani.
Am cautat cartea, insa am gasit numai varianta xeroxata. Sper sa vina colegul sa ma scape de ea.
&

PS.Am copiat titlul postarii de pe situl Pagini romanesti.ca.
Recomand:Suspansul, cheia succesului. E o lectura tehnica potrivita (si) pentru bloggeri.
*