Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for Noiembrie 2016

Despre Fidel Castro

Posted by daurel pe 29 Noiembrie 2016

Iata un fragment din ce a postat recent cunoscutul filozof si eseist Mihai Sora ((n. 7 noiembrie 1916, Ianova, județul Timiș)

Despre morți – numai de bine ! 
(Cel puțin așa spune vorba populară.)

Stau și mă gândesc cam ce s-ar putea spune de bine despre Fidel Castro. Am găsit trei lucruri (poate că mai sunt și altele, dar de acestea sunt sigur):

1. Avea un prenume frumos. „Fidel“ vine din latinescul „fides“ și trimite la credință.
2. Deși situația nu era tocmai simplă în familia Castro, iar băiețelul Fidel a fost, ani la rând, un băiețel ilegitim, părinții lui au hotărât că el ar trebui, totuși, botezat: și l-au botezat la vârsta de nouă ani (ceea ce, până la urmă, nu a contat prea mult, iar micuțul Fidel nu a devenit neapărat creștinul, iubitorul de semeni, adultul responsabil Fidel).
3. În anii ’50, și-a dat doctoratul în drept: un doctorat de-adevăratelea, cum se făcea pe vremuri …

[…]
Sursa:aici
*
P.s. Multe personalitati românesti, si nu numai, se feresc să spuna clar că Fidel Castro a fost un dictator.

Posted in confidente | Etichetat: , , | 2 Comments »

Pentru o viată sănătoasă,…

Posted by daurel pe 13 Noiembrie 2016

...consumați minim 2 litri de apă zilnic.
Iar pentru o viață veselă, minim 2 litri de bere.

Am copiat doar o mostră de pe blogul https://racoltapetru6.wordpress.com/2016/11/13/asortate/#comments. Restul sunt si mai…
*
Pentru eventuale revederi viitoare, notez mai jos câteva situri interesante:  două imagini despre perfect/imperfect:
PERFECT

20 de perfecționiști la locul de muncăSursa: aici.
……

IMPERFECT

12 imagini cu mici imperfecțiuni care ar enerva orice perfecționistSursa:aici.

…si o cugetare:
Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj.
( Ion Creangă)
Sursa a inca 39:aici.

*

Posted in Blogareala | Etichetat: | 4 Comments »

Alegerile din SUA

Posted by daurel pe 8 Noiembrie 2016

Am gasit pe internet fotografia de mai jos.
Nu cred ca e trucata…

Posted in Am primit de la..., Blogareala | Etichetat: , | 4 Comments »

12 oameni furiosi

Posted by daurel pe 3 Noiembrie 2016

Am toata stima pentru persoanele care se pot abtine de la discutii despre politica, religie si salariu.
Ca tot românul, aud multe discutii politice. Când e posibil, imi dau si eu cu părerea. Desigur, nu sunt impartial. In ultima perioada am căutat sa verific o bănuiala: părintii care nu se inteleg cu propriii copii ar dori ca societatea să le rezolve problema; ar dori legi aspre pentru nemuncă, droguri, vagabondaj. Multi dintre acesti părinti au nostalgia ceausismului; neavand altceva la indemana, se orienteaza spre partidele care trag spre stânga sau extrema dreapta.
Teorii…
Cetătenii radicalizati politic ar trebui să vadă/revadă filmul sau piesa 12 oameni furiosi.
Pe un vecin pensionar, leat cu mine, l-as  invita sa vadă filmul pe  laptopul meu, dar sunt sigur ca m-ar refuza. Mi-ar spune că filmul e american, deci e propagandă; pe de alta parte, el e convins că numai femeile se uita la filme; bărbatii se uită la meciuri.

Imagini pentru Henry FondaLee j cobb on the waterfront 3.jpg
Actor Personaj
Martin Balsam Juratul numărul 1 președinte al juriului; antrenor-secund
John Fiedler Juratul numărul 2 angajat la o bancă
Lee J. Cobb Juratul numărul 3 afacerist
E.G. Marshall Juratul numărul 4 agent de bursă
Jack Klugman Juratul numărul 5 rezident într-o mahala
Edward Binns Juratul numărul 6 pictor
Jack Warden Juratul numărul 7 vânzător
Henry Fonda Juratul numărul 8 (Davis) arhitect
Joseph Sweeney Juratul numărul 9 (McCardle) pensionar
Ed Begley Juratul numărul 10 proprietar al unui garaj
George Voskovec Juratul numărul 11 ceasornicar
Robert Webber Juratul numărul 12 manager al unei agenții de publicitate

*
*

Posted in confidente, Cultura | Etichetat: , | 6 Comments »

Civilizatie(2)

Posted by daurel pe 2 Noiembrie 2016

Am promis că voi reveni cu postari despre fapte bune.
Căutând  cu cheia „să nu incetăm de a face binele” am găsit textul de mai jos:
La începutul primului război mondial, pe vârful unui munte, se afla cea mai temută închisoare. Nimeni nu reuşise să evadeze vreodată de acolo, în general, cei trimişi aici erau fie condamnaţi la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispăşeau o pedeapsă foarte mare. Deşi era atât de bine păzită, într-o seară un criminal a scăpat. Toată noaptea gardienii l-au hăituit cu câini, însă, spre dimineaţă, i-au pierdut urma într-o pădure. Fugarul, obosit după atâta goană, a văzut într-o poiană, o luminiţă la fereastra unei case. Desigur că acolo putea găsi ceva de mâncare şi haine. Cu disperare, a năvălit în odaia mică, unde o imagine cu totul neaşteptată îl ţintui în loc: o tânără femeie plângea lângă un copilaş micuţ, care, de asemenea, scâncea. Pe masa goală, un rest de lumânare lăsa în mica încăpere o lumină slabă, în care se vedea, totuşi, chipul palid şi slăbit al femeii. Parcă trezit dintr-un coşmar, evadatul o îndemnă pe tânăra mamă să nu se sperie, se aşeză alături şi o întrebă ce probleme o fac atât de nefericită. Aceasta, printre lacrimi, i-a răspuns că soţul ei a murit pe front, că nu mai are nici un ban şi că, de foame şi frig, copilaşul s-a îmbolnăvit. – Lasă femeie, îi spuse puşcăriaşul, o să te ajut eu. – Nu vreau să furi pentru mine şi nici să sufere cineva nu doresc. – Nu-ţi face griji, nu va suferi nimeni! – i-a răspuns omul şi a luat-o pe femeie cu el. Când au ajuns împreună în faţa poliţiei, aceasta l-a întrebat mirată: – Ce faci? – Lasă, ţi-am spus că n-o să sufere nimeni. Vino! Intrând cu ea în clădirea poliţiei, omul s-a predat, iar când şeful poliţiei a venit să vadă cu ochii lui dacă periculosul puşcăriaş este, în sfârşit, prins, acesta îi spuse: – Femeia aceasta m-a găsit în casa ei, când încercam să fur câte ceva şi m-a adus aici. Dă-i recompensa pusă pe capul meu, o merită! Cu lacrimi de recunoştinţă în ochi, femeia n-a mai spus nimic. Era o recompensă foarte mare, deoarece puţini credeau că cineva l-ar putea prinde şi preda pe criminal. Bucuros că îl avea acum prizonier, şeful poliţiei a plătit imediat femeii suma enormă, după care l-a trimis pe fugar înapoi la închisoare, sub pază strictă. După câteva zile, însă, femeia, cerând o audienţă la directorul puşcăriei, i-a povestit acestuia totul, aşa cum se întâmplase cu adevărat. Uimit de bunătatea deţinutului său, cu ocazia Sfântului Crăciun ce se apropia, directorul l-a graţiat, căci era obiceiul ca, o dată pe an, să fie eliberat puşcăriaşul care s-a purtat cel mai bine. Timpul a dovedit că omul acela se schimbase cu adevărat, căci niciodată nu a mai făcut ceva rău”.
Invătătura rostită de Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara – d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova)
Sursa: adev.ro/nof13b
*
P.S.Sper să reusesc, tot azi, o postare pentru MfC.

Posted in civilizatie, Mari romani, Povesti, religie | Etichetat: , , , | 2 Comments »