Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for the ‘Mari romani’ Category

MfC. Despre Marea Unire

Posted by daurel pe 30 noiembrie 2021

Istoria frumoasă, dar tristă a Sălii Unirii din Alba Iulia: de Centenar, închisă pentru restaurare

Sursa:https://www.libertatea.ro/stiri/
*

Povestea trista a lui Samoila Marza, singurul om care a fotografiat Marea Unirea de la Alba Iulia. Cele 5 imagini au intrat in istorie, dar el a murit in saracie

*
marza, fotograf, unire, alba iulia*
fotograf, unire, 1918, alba iulia, samoila marzaSurse:/https://ziare.com/stiri/eveniment/povestea-trista-a-lui-samoila-marza-singurul-om-care-a-fotografiat-marea-unirea-de-la-alba-iulia-cele-5-imagini-au-intrat-in-istorie-dar-el-a-murit-in-saracie-1647332
&
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Unire
*
Particip la Miercurea fără cuvinte, serial inițiat de Carmen in anul 2010 și găzduit de Suzana din septembrie 2021.

*

Posted in Blogareala, Mari romani, Miercurea fara cuvinte, ww | Etichetat: , , | 12 Comments »

Umor din vremea lui Ștefan cel…

Posted by daurel pe 23 noiembrie 2021

Mare și Sfânt
*
Triboulet a fost bufonul unor regi francezi.

Sursa:https://ro.hrvwiki.net/wiki/Triboulet#cite_note-1/
*
Odată, Triboulet nu a putut să se stăpânească și l-a plesnit pe monarh peste fese. Monarhul și-a pierdut cumpătul și a amenințat că-l va executa.
Puțin mai târziu, monarhul s-a liniștit puțin și a promis să-l ierte dacă se va putea gândi la o scuză mai jignitoare decât această faptă. Câteva secunde mai târziu, Triboulet a răspuns:
„Îmi pare atât de rău, măria ta, că nu te-am recunoscut! Te-am confundat cu regina!”
Deoarece a încălcat un ordin de la Francisc I care interzicea lui Triboulet să facă glume asupra reginei și a curtenilor ei, regele a ordonat să fie omorât.

Având în vedere faptul că slujit la curte deosebit de bine timp de mulți ani, Francisc I i-a acordat lui Triboulet dreptul de a alege felul în care va muri.
Triboulet, cu mintea lui ascuțită, a spus următoarele:
„Sire bun, pentru Sfântul Nitouche și Sfântul Pansard, patroni ai nebuniei, aleg să mor de bătrânețe”.

Neavând altă opțiune decât să râdă, regele a ordonat ca Triboulet să nu fie executat, ci mai degrabă să fie alungat de la curte.
Surse:https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_cel_Mare/
&
https://ro.hrvwiki.net/wiki/Triboulet/
*
*

Posted in Blogareala, Mari romani | Etichetat: | 6 Comments »

Poveste cu tâlc(1)

Posted by daurel pe 26 septembrie 2018

Redau mai jos o variantă prescurtată a unei povesti găsită pe sit-ul https://educatiafnonf.wordpress.com/category/povesti-cu-talc/page/3/

 Elevii unei clase au observat că unul dintre colegii lor fură şi l-au pârât imediat dirigintelui. Acesta însă nu l-a pedepsit pe făptaş.
După câteva zile hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată domnul profesor nu l-a pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia oară, câţiva băieţi s-au dus la diriginte să se plângă şi i-au spus:
– Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă rugăm să-l daţi imediat afară din şcoală, altfel plecăm noi.
– N-am să-l dau afară. Dacă vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne.
– Domnule profesor, dar cum este posibil să renunţaţi atât de uşor la noi toţi, care v-am ascultat mereu?
– Voi ştiţi, deja, ce e bine şi ce e rău. Dacă aţi pleca în lume, cu siguranţă că aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă însă el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Asta de ce nu v-aţi întrebat? De ce v-aţi gândit doar la voi? Credeţi că dacă o să-l dau afară, va fi mai bun? Dacă aici, între noi, el nu ştie cum e bine să te porţi, ce va face el în lume?
[…]
Tatiana Vîntur
*
*

Posted in dare de seama, Mari romani | Etichetat: | 4 Comments »

Civilizatie(2)

Posted by daurel pe 2 noiembrie 2016

Am promis că voi reveni cu postari despre fapte bune.
Căutând  cu cheia „să nu incetăm de a face binele” am găsit textul de mai jos:
La începutul primului război mondial, pe vârful unui munte, se afla cea mai temută închisoare. Nimeni nu reuşise să evadeze vreodată de acolo, în general, cei trimişi aici erau fie condamnaţi la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispăşeau o pedeapsă foarte mare. Deşi era atât de bine păzită, într-o seară un criminal a scăpat. Toată noaptea gardienii l-au hăituit cu câini, însă, spre dimineaţă, i-au pierdut urma într-o pădure. Fugarul, obosit după atâta goană, a văzut într-o poiană, o luminiţă la fereastra unei case. Desigur că acolo putea găsi ceva de mâncare şi haine. Cu disperare, a năvălit în odaia mică, unde o imagine cu totul neaşteptată îl ţintui în loc: o tânără femeie plângea lângă un copilaş micuţ, care, de asemenea, scâncea. Pe masa goală, un rest de lumânare lăsa în mica încăpere o lumină slabă, în care se vedea, totuşi, chipul palid şi slăbit al femeii. Parcă trezit dintr-un coşmar, evadatul o îndemnă pe tânăra mamă să nu se sperie, se aşeză alături şi o întrebă ce probleme o fac atât de nefericită. Aceasta, printre lacrimi, i-a răspuns că soţul ei a murit pe front, că nu mai are nici un ban şi că, de foame şi frig, copilaşul s-a îmbolnăvit. – Lasă femeie, îi spuse puşcăriaşul, o să te ajut eu. – Nu vreau să furi pentru mine şi nici să sufere cineva nu doresc. – Nu-ţi face griji, nu va suferi nimeni! – i-a răspuns omul şi a luat-o pe femeie cu el. Când au ajuns împreună în faţa poliţiei, aceasta l-a întrebat mirată: – Ce faci? – Lasă, ţi-am spus că n-o să sufere nimeni. Vino! Intrând cu ea în clădirea poliţiei, omul s-a predat, iar când şeful poliţiei a venit să vadă cu ochii lui dacă periculosul puşcăriaş este, în sfârşit, prins, acesta îi spuse: – Femeia aceasta m-a găsit în casa ei, când încercam să fur câte ceva şi m-a adus aici. Dă-i recompensa pusă pe capul meu, o merită! Cu lacrimi de recunoştinţă în ochi, femeia n-a mai spus nimic. Era o recompensă foarte mare, deoarece puţini credeau că cineva l-ar putea prinde şi preda pe criminal. Bucuros că îl avea acum prizonier, şeful poliţiei a plătit imediat femeii suma enormă, după care l-a trimis pe fugar înapoi la închisoare, sub pază strictă. După câteva zile, însă, femeia, cerând o audienţă la directorul puşcăriei, i-a povestit acestuia totul, aşa cum se întâmplase cu adevărat. Uimit de bunătatea deţinutului său, cu ocazia Sfântului Crăciun ce se apropia, directorul l-a graţiat, căci era obiceiul ca, o dată pe an, să fie eliberat puşcăriaşul care s-a purtat cel mai bine. Timpul a dovedit că omul acela se schimbase cu adevărat, căci niciodată nu a mai făcut ceva rău”.
Invătătura rostită de Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara – d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova)
Sursa: adev.ro/nof13b
*
P.S.Sper să reusesc, tot azi, o postare pentru MfC.

Posted in civilizatie, Mari romani, Povesti, religie | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Canale de comunicare

Posted by daurel pe 2 august 2016

După ce am intâlnit imaginea cu palinca, m-am tot gandit ce tiltu să dau postării. In cele doua zile de cautare am mai gasit cateva canale.
Pălinca
Sursa:aici
.

maturi01
Sursa:aici

Dobașul
Sursa:Dobașul…
*
*

 

Posted in Blogareala, confidente, Mari romani | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Dare de seama (3)

Posted by daurel pe 8 septembrie 2014

De doua săptamani, de cand au fost montate schelele pentru termoizolarea casei,  m-am interesat zilnic in privinta unui  model potrivit de copertina pentru usa de intrare. Ideea era să o montez inainte de aplicarea vopselei structurate. Am cumpărat modelul din imagine la un pret acceptabil: cca 350 de lei.
Aluminiu, policarbonat, conexpandele (conexpanduri?)

COPERTINA INTRARE tip B  cod CI-B
La data actuală am următoarele probleme
– conexpandele, 6 buc., livrate odata cu produsul, sunt prea scurte pentru situația de la fața(da) locului
– noile conexpande costa 40 lei/ buc., burghiul sds cca 25; montajul…: aproape se dubleaza pretul
– copertina se loveste de un picior al schelei, deci va fi montata dupa aplicarea culorii; oricum, se vor face compromisuri privind calitatea si durata lucrarilor…
– tot in aceasta perioada s-a nimerit să fiu invitat la o intâlnire cu colegii de scoala din Cluj; in urma cu o ora, cu strângere de inimă i-am  scris lui Viorel Constantin Cândea: „regret, nu voi participa…

*

Posted in confidente, dare de seama, Mari romani | Etichetat: | 4 Comments »

Marile familii

Posted by daurel pe 5 mai 2011

Mi-a citit  Brudi un  e-mail primit de familia lui si de inca  cel putin cincizeci de verisori si veri din aceasta familie; eu si Brudi suntem colaterali, nu suntem veri, insa nu suntem considerati chiar pierduti…

Este vorba de o cerere de ajutor; ajutor  prin rugaciuni simultane, solicitat de  fiicã pentru sanatatea  tatalui ei; n-a uitat sa adauge si alte rude aflate in suferinta. Voi reproduce finalul scrisorii.

Puteti citi fara spaime: nu se sugereaza trimiterea de bani, nu se cere sa fie dat urgent mai departe, nu contine nici o amenintare daca cineva nu consimte.

Dupa cate-mi amintesc, in textul integral nu este dat numele de botez al tatalui; din fericire eu mi l-am amintit când am aflat ca este unul dintre gemeni, „cel din Oradea”. Iata cat de  matur scrie Carmen, pe care n-o cunosc, nu stiu  ce varsta are.

(…)Ma intrebam oare ce se intampla cu familia noastra  in ultima vreme  de sunt atatea probleme de sanatate, si nu dintre cele usoare… Eu cred ca Dumnezeu ne iubeste prea mult ca sa ne lase sa stam cu ochii indreptati atata spre pamantul acesta si doreste sa luam mai in serios vesnicia si lucrurile care conteaza cu adevarat. Iar viata asta, chiar si plina de durere daca ar fi, nu poate fi pusa alaturi cu vesnicia.
Pentru toti cei ce ar dori sa ne sprijine in rugaciune si in post – mami ar prefera ziua de joi ca zi de post pentru tati. Astazi doar acum, tarziu am reusit sa scriu emailul asa ca nu stiu cati il vor fi citit pana dimineata. Cine poate si doreste sa ni se alaturi o poate face insa si in urmatoarele zile de joi. Cateva din motivele de rugaciune:
– sa nu-l doboare pe tati vestile ce le va primi, sa ramana tare in credinta si nadejde
– Domnul sa ne arate voia cu privire la spitalul unde sa ne ducem si sa ne indrepte spre doctori competenti si cu inima pentu bolnavi
– Domnul sa nu ingaduie prea multa suferinta trupeasca
– Vindecare trupeasca astfel ca tati sa poata marturisi ce i-a facut Domnul si o apropiere adanca de Domnul pentru el si pentru noi
– credinta puternica
Domnul sa ne asculte rugile. Si alaturi de tati sa nu uitam de ceilalti dragi ai nostri: tusa Fleur, tusa Cornelia, unchiu Florin si unchiu Mitica.
Multumim frumos in Numele Domnului Isus.
Carmen

Posted in Am primit de la..., Mari romani, religie, Sanatate | Etichetat: , | 7 Comments »

Rãmâne ca anul trecut

Posted by daurel pe 18 decembrie 2010

Ce-i un an?

Când a implinit o sutã de ani  femeia a fost bãgatã in seamã…Sãrbãtorita o tinea una si bunã: Ce-i, maicã, o sutã in ziua de azi?

N-am ce sã retractez din ce scriam acum un an; este drept cã nu l-am citit si nici nu-l voi citi pe Cartianu; poate mã confirmã, insã n-am nevoie de alegatii…

Posted by daurel pe decembrie 16, 2009

…scriu scenariul revoltei din 1989; n-am cum sã debitez ceva ce nu s-a mai spus, deci ader la o varianta. Ca in 1848  (scuze, dar nu pot fara pasopt!), 1859, 1877-78, 1917, 1918 , in ’89 a fost interventia masoneriei…,dar in anii de dupa 2000, cand   românii verzi l-au  infiltrat pe  dl Prigoana, iar Florian Pittis si  alti oameni valorosi au dispãrut, nici masonii nu ne mai pot salva…decât, poate, peste alti  20 de ani…Dupã cum se stie, masonii, desi au sãbii, nu se bagã ei in inghesuiala revoltelor si razboaielor. Trebuia sã inceapa cineva, de undeva, cumva…In nici un caz nu s-au bazat pe bucuresteni! A fost un test in 1987 la Brasov, au pregatit  ceva la Iasi, dar ca buni strategi, au dat lovitura la Timisoara. Daca nu era Laszlo Tokes, era un Johannis, poate chiar un …Escu…Dinescu? Nu Dinescu; el era bucurestean … Organizatorii stiau cã se pot baza pe tinerii din orice oras mare; problema majorã erau adultii. O revolta fãrã câteva sute de adulti n-are sanse…Era necesar sa aparã scânteia revoltei intr-un oras cu oameni demni, oameni care sã nu sufere de complexul cã i-au facut oraseni, deci domni, Ceausescu…Recunostinta difuza, fatã de Gheorghiu-Dej si fatã de Ceausescu persistã si azi in mintea  multor adulti neincrezatori in puterile lor…In primele zile ideea anticomunistã nu era cristalizata; important era sa fie inlãturat dictatorul. Din pãcate cei ce s-au lãsat antrenati in revoltã nu stiau ce trebuie pus in locul marionetelor lui Ceausescu; poate cineva chiar i-a incurcat in decizii… Nu stiau nici la Timisoara, dar nici ulterior la Bucuresti…Dar cineva stia, cineva veghea…P. S. Adaug o idee pentru cei ce au chef de revolte: tinerii din ’89 voiau sa fie ca tinerii din vest: blugi, muzica, dans, tranzistori, cãlãtorii…Nu s-au sacrificat pentru locuri de munca sau prima casa…Acum, in 2010, cred cã s-ar revolta dacã s-ar interzice telefonia mobila, internetul, libera circulatie…Pentru aceste valori s-ar revolta si adolescentii de prin sate…Zic 2010, deoarece deocamdata este cam frig si viscol.

PS. Iatã cã  trece(/) si 2010...

Posted in confidente, istoria Romaniei, Mari romani, Politica | Etichetat: , , , , , | 7 Comments »

Istorii

Posted by daurel pe 16 decembrie 2010

Am recunoscut, de mai multe ori, cã-mi plac istoriile alternative; incep sã cred cã nici nu exista O ISTORIE.

Nu vã mai trimit sã cititi Pierit-au dacii?, nici cum am pierdut eu vremea in liceu  neglijând sansa de-a  invata ungureste pentru a citi si variantele lor despre noi si ei…; ca sã  dau o justificare in ideea postãrii…

Pentru azi am copiat o glumã istoricã de la http://www.timesnewroman.ro/life-death/3378-imperiul-otman-platea-tribut-tarilor-romane

Mihai-Viteazul-Imperiul-OtoPuţini români ştiu că istoria care se predă în Turcia diferă mult de ce au învăţat ei în şcoală. Potrivit ministrului Daniel Funeriu, turcii susţin, în manualele lor de istorie, că au luptat timp de secole împotriva expansiunii româneşti în Balcani. Dacă nu era micul, dar inimosul stat otoman, puhoiul ghiaur ar fi invadat toată Asia Mică, iar de musulmani s-ar fi ales praful. Practic, turcii au fost singura pavăză a Islamului împotriva cotropitorilor creştini de la nord de Dunăre.

Turcii spun despre bătălia de la Călugăreni că a fost câştigată de ei, nu de Mihai Viteazul. La fel s-a întâmplat şi la Vaslui, unde turcii au respins, încă din faşă, o invazie a moldovenilor. Aceste victorii otomane nu au contat însă foarte mult, deoarece turcii au continuat să plătească tribut.

Ei trimiteau anual şi câteva zeci de flăcăi care urmau să fie crescuţi de români, în religia creştină. Când se făceau mari, ei erau puşi să ruleze şaorme la curtea voievodului Ţării Româneşti. Cei mai pricepuţi tineri de origine turcă făceau legendarele şaorme cu de toate, din care aveau dreptul să guste doar marii boieri.

Ministrul Funeriu spune că manualele turceşti sunt aberante şi nu respectă adevărul istoric.

“E foarte important să respecţi adevărul istoric, te respecţi pe tine, în primul rând. Cum să spui că românii au pierdut bătălia de la Călugăreni? Sau pe aia de la Vaslui?

Ce arătăm noi, ca popor, a oameni care au luat bătaie cînd erau mici?

Updatarea de vineri: Un ‘translator’ de care ai nevoie…


Posted in Blogareala, istoria Romaniei, Mari romani | Etichetat: , , | 14 Comments »

Am toata admiratia…

Posted by daurel pe 16 noiembrie 2010

…pentru  bunul simt cu care elevii povestesc textele  literaturii române.

Acum, cã veni vorba, daca o operã se poate povesti, nu prea este artistica…Ceea ce multa lume, din patriotism, evita s-o spunã. Mai precis, n-are cine spune, deoarece multi dascali nici n-au gustat din marea artã…Nu-i vina lor; am pãtit-o si eu,  n-am avut acces la noutãtile din  tehnicã; am ajuns un simplu admirator constient de geniul creatiei ingineresti din ultimii 50 de ani, fãrã a  putea  explica cuiva subtilele tehnologii folosite  …

Revin la elevi. Apreciez strãdania lor de-a gãsi in literatura o logica, un sens, sã tragã o concluzie  practica. Nu le-a spus nimeni ca arta este acea creatie umana care n-are nici o utilitate practicã…Desi, nici asta nu-i valabil; criticii mai scot un ban…

Despre emotia artistica n-am auzit reactii decât la povestirea Puiul de Brãtescu-Voinesti…

Am posibilitatea sa exemplific cu câteva „perle” din lucrãrile scrise ale scolarilor, selectate de pe blogul unei doamne profesoare, care recunoaste limitele sistemului educational si ale slujitorilor lui…

Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea .

Zaharia Stancu a scris un roman desculț. A fost și șef de birou la scriitori.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmărit ca să-i ghicească filozofia si ca să-i caute nod în papură.

Si bietul Eminescu, scârbit de bișnita societății sale și ca Veronica Micle îi făcea fițe, intra într-o etapa nouă pe care mi-e rușine s-o spun.

Răscoala începu spre seară și țăranii își aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi.

În cunoscuta balada „Miorița”, sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare, si un cioban ce șochează prin prostia lui.

Si incã de trei ori pe atâtea „perle” gãsiti pe blogul linkuit mai sus

PS.Unii ar putea spune cã perlele nu sunt scrise de elevi, ci de profesori; tot respectul !



Posted in educatie, Mari romani | Etichetat: , , , | 13 Comments »