Repostare partial plagiata

Imi amintesc de o povestire morala:

Un crestin, nu prea tânãr si cu ceva probleme auditive, frecventa biserica conform canonelor.

In drumul spre casa intreba insistent pe ceilalti participanti despre continutul predicii; se pare ca stia restul liturghiei …

Cei intrebati trebuiau sa aiba multa rãbdare si sa vorbeasca tare; surdul nu prea era de acord cu ce i se relata, isi contrazicea in public, pe strada,  coreligionarii; asadar era agasant si, in mod evident, depãsit…

Celor mai practici, care i-au sugerat sa ceara dispensa si sa stea acasa, le-a rãspuns:

” Vreau sã se vadã clar de partea cui sunt !”

Iatã ce expuneam in urmã cu douã luni:

Nu pot sã spun cã …

… recentele evenimente politice “m-au lãsat cu gura cãscatã”, desi, de un timp, imi propun sã mã minunez…

Chiar caut intâmplari minunate; uneori le gãsesc[…]

Sursa foto: Zamfir din Turda

………………………………………………

Speranţa mea este ca o parte dintre nesuferitii  din USL, inclusiv Ponta, sã se compromita pânã la alegerile din iarna, iar Crin Antonescu sã continue cu oameni mai curãţei…

PS. Mai sper cã Antonescu nu-i va ierta pe liberalii care l-au sustinut pe Bãsescu !

Miercurea fãrã cuvinte.Complementaritate

Sursa:o declaratie politica  a bãlgrãdeanului Abbilbal, unde m-a surprins cuvântul dezamãgire. Eu percep aceasta imagine potrivita (si)  cu recenta postare de pe blogul Marycix.

Au mai semnat, si azi, pe blogul WW-CARMEN: Elly,Vania,Zina, Mirela…

Mã ajutã mult comentariile…

…iscate de articolele din ziare. Nu in blogãreala, unde corespondentii mei evitã elegant temele fierbinti, ci in provocarile inevitabile din discutiile cotidiene; provocãri care, uneori, sunt continute chiar in salut: „Trãiti bine ?”

Simt o radicalizare a celor cu care discut politica; desigur, din primele vorbe mã dumiresc la ce posturi tv s-au uitat in ultimele ore…Nici nu mã obosesc sã-i contrazic; oricum, jumãtate dintre ei gândesc ca mine…

Constat multa violenta si in comentariile de pe forumuri. Iatã un exemplu:

#14.Că te pricepi la manipulare nu-i nicio îndoială! 24.06.2012 16:30

• Raspunde

Eşti integentă, urâtă, chiar hidoasă dar eşti şi manipulatoare.

Ai scris un articol în doi peri, să nu înţeleagă BOUL nimic!

Uneori ar mai trebui să te cuprindă şi scărba de tine!

Tot acolo am gãsit ceva amuzant:

#17 De ce vrea Ponta la Bruxelles ? 24.06.2012 17:18

• Raspunde

Antena 3- pentru că Băsescu nu merită !

Digi Sport- sa-și arate mușchii !

B1- sa-și prezinte teza de doctorat !

Kanal D- pentru că, cum e turcul și pistolul…

Prima – să-i întrebe pe ăia daca are față de plagiator !

Pro TV- pentru că n-ar fi prima oară !

Discovery Travel- pentru că a auzit că acolo se merge…

Discovery Crime- vrea să arate că n-ar fi o crimă…

Nasul- pentru că-l cheamă Ponta !

CNN – Cine este Ponta ?

PS. Ca sã nu scriu doar in „doi peri„, citez integral o postare care imi exprima convingerile:

Graba de a muri

Posted on 20 iunie 2012

“Toute forme de hâte, même vers le bien, traduit quelque dérangement mental.” (Emil Cioran – De l’inconvénient d’être né, 1973)

(“Orice forma de graba, chiar spre bine, traduce o tulburare mentala”)

Parfumul povestit si ilustrat

Am rãstalmacit putin ideea temei, sper sã nu se supere Mirela; acest titlu mi l-a sugerat banerul, insotit de lista membrilor clubului, aflate la loc de cinste pe blogul Vis si realitate.

Mi-as decora si eu prima pagina cu imaginea de mai sus, insa, deocamdata, nu are cine sa mã asiste in acest sens.

Pânã una-alta „cotizez” cu o postare despre Lumea De Dincolo.

Sunt nevoit sa recunosc faptul/fapta cã nu (mai) stiam semnificatia religioasa a Sânzielor; am verificat, iar acum sunt si convins de realitatea surprinsa in postarea Mirelei:

[…]Timpul se face bun, ingaduitor, creste si cuprinde gandul omului, purtandu-l peste campurile si poienile pline de flori de Sanziene, parfumate cu miros de Rai. Este momentul in care orice muritor care bate la vamile nevazutului si nestiutului poate sa intre, doar purtand pe cap o coronita galbena de flori sau folosind un fir de Sanziana. Sarbatoarea este una cu totul speciala, tinand o noapte si o zi…

*

Acum, sã nu credeti cã am fãcut cine stie ce investigatii; pur si simplu am citit in calendarul bisericii pãrintilor mei…

Iatã ce am mai gãsit pe internet:

Studiile arată că peste 90% dintre oamenii de pe toată planeta cred că există un “rai”, în timp ce mai puţin de 50% cred că există un iad veşnic…

&

PS. Nu mã pot abtine: redau si o posibila imagine a Iadului: ar putea fi o taverna supraincãlzita, cu bere trezita, chelneri adormiti si  fum de pucioasa…; pe un ecran  se deruleaza imagini cu personaje cunoscute ajunse in Rai…

*

Au mai scris pe aceasta tema: Vania, Diana, Elly Weiss, Gabi pe blogul de arta, Carmen

Având posibilitatea…

… sã mã informez pe internet, am cedat unui oaspete telecomanda televizorului.

Initial zicea cã vrea sa vadã meciurile de fotbal, insã când m-am dus sã-l intreb dacã are nevoie de ceva, era captivat de stirile de pe un post nefrecventat de mine.

Fiind curios ce zic jurnalistii preferati de mine, am schimbat canalul. Oaspetele nostru si-a pierdut imediat buna dispozitie…

Cu aceasta ocazie, am aflat cã „stiristii mei” sunt plãtiti sã mintã, sunt urâti, se exprima neinteligibil si repeta aceleasi demonstratii ca si cum s-ar adresa unor prosti…

Abia astept sã-i fac si eu o  vizita…

Miercurea fãrã cuvinte.Ocoşeli

Inscriu postarea in tabelul deschis azi pe blogul Doamnei Carmen din Germania.

Titlurile  imaginilor si tãlmãcirea  apartin lui Ulise Cel Ocoş.

Ucenic pe aleea elevilor

si, tot de la sursa Zamfir:

Probleme mâţeşti

*

*

Intr-o vreme, la o institutie de …

…invãtãmânt, lucrarea de diploma trebuia sa aiba minim 120 de pagini, insa nu mai mult de 150; se scria de mâna, era interzisa dactilografierea; in general  exista un singur exemplar.  Pentru economia de hârtie era obligatoriu sã se scrie pe fatã si pe verso.

Desigur, nici atunci, nu citea nimeni lucrarile cap-coada; se povestea ca un absolvent cu pile la bibliotecare a cãutat sã copieze sau sã complileze lucrari mai vechi. Intr-o lucrare, veche de vreo 10 ani, la pagina 113 a gãsit scris:

Cel care va citi pâna la aceasta pagina sã mã pupe in fund”

Noi(?) discursuri despre fericire

Mã bucur când invatatii de azi confirma judecatile invatatilor din alte timpuri.

Recent s-au publicat rezultatele mai multor studii si a rezultat ca oamenii de varsta mijlocie sunt cei mai nemultumiti

Iata ce zic cercetatorii:

Satisfactia vietii incepe sa scada in jurul varstei de 25 de ani si este recuperata dupa varsta de 59 de ani.

O curba in forma de U a fericirii nu implica neaparat faptul ca o persoana de 65 de ani prefera viata sa uneia de 25 de ani. Ambele pot fi de acord ca a avea 25 de ani este mai placut decat a avea 65. Dar cel de 65 de ani poate fi mai satisfacut, pentru a invatat sa se multumeasca cu ce are,” a explicat Bert van Landeghem, 29 de ani.

Luna trecuta, un profesor de biologie de la Universitatea College London a afirmat ca fericirea isi poate atinge maximul la varsta de 80 de ani. Intr-o carte a sa, Lewis Wolpert scrie ca mare parte dintre oameni sunt fericiti la nivel mediu in tinerete, dar acesta scade pe masura ce sunt nevoiti sa sustina o familie si o cariera.

De la varsta de 40 de ani, oamenii tind sa devina mai veseli si mai optimisti, probabil atingand maximul la 70-80 de ani, scrie acesta.

Potrivit unui alt studiu, realizat in SUA de Academia Nationala de Stiinte si care s-a bazat pe 341.000 de participanti, bucuria vietii incepe un trend ascendent dupa varsta de 45 de ani, si poate sa atinga maximul la 85 de ani.

Odata cu varsta creste capacitatea de a ne concentra pe lucrurile care ne fac placere si pe a lasa deoparte ce nu. De asemenea, oamenii in varsta beneficiaza de ingrijire si oportunitati mai bune in prezent, fata de generatiile trecute.

Iata ce cred eu.

Daca pâna acum tot spuneam: Nimeni nu poate fi fericit pâna nu se gãseste cineva care sã-l invidieze…

…acum as completa cu: dacã trãiesti suficient de mult, ai ocazia sã-ti vezi toti dusmanii in mizerie.

PS1. M-am gândit fugitiv daca (mai) am dusmani; se pare ca nu…; pe mãsura ce-i descoper, le ascult cu atentie povestile si le dau dreptate; cine sunt eu sa judec pe servitorul altuia?

PS2. Pe aceeasi tema sunt articolele: Sub ce forma vine fericirea, Cât vezi cu ochii, De asta nu m-am facut profesor, Dupa 40 de ani, Secretul gradinilor, Prin grădina proprie, Parfumul unei gradini de demult, Secretul grădinilor

Dacã iţi place cineva, …

...dacã ţii mult la o anumitã persoanã, poate sã-si verse farfuria cu mâncare in poala ta si o vei ierta pe loc; insã nu  putem  suferi pe o altã persoanã  pentru felul in care ţine lingura.

Cam asa presupun eu cã funcţioneaza societatea.

PS. Am discutat indelung cu un prieten despre citatul: A mânca, act eminamente brutal și inestetic.

Pânã acum, n-am ajuns la nici o concluzie aplicabila.

Chiar daca pare o postare despre ospeţe, eu am scris-o cu gândul la recentele alegeri; nu sunt deloc mulţumit cã am votat precum majoritatea; mã credeam, mã stiam original…

Updatare: Despre Eminescu, insa si despre o replica antologica a scris  azi  Roxana Iordache

In cele câteva zile …

…când n-am avut semnal de internet, deci in perioada in care n-am postat si n-am comentat pe bloguri, am inregistrat un numar de cititori peste media cu care mã obisnuisem. Urmeaza sa fac o analiza mai amanuntita a cuvintelor cheie utilizate de internauti….

La prima vedere, 15,7 % dintre cei care nimeresc de pe internet pe blogul meu cauta discursuri.