Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Tot ce era omeneşte cu putinţa,…

Posted by daurel pe 8 Ianuarie 2014

…ca titlu, sunã destul de bine.
Am extras dintr-un citat din opera filozofului George Santayana;  ieri a fost pentru prima data când m-am interesat despre viata acestuia.
Redau mai jos  intreg citatul.
Trebuie să întâmpinăm cu drag viitorul, ţinând minte că în curând va fi trecut; şi trebuie să respectăm trecutul, ştiind că odată a fost tot ce era omeneşte cu putinţă.
Imi amintesc destul de limpede cã, cu multi ani in urma,  înainte de inventarea internetului, am dezbãtut acest citat cu frate-meu Vasile; era vorba daca este corect/logic sa spui despre  cineva cã  „n-a fãcut tot ce era posibil”.
Am stabilit atunci frate-meu si cu mine cã in fiecare moment/etapa/perioada a vietii individuale si sociale oamenii isi dau toata silinta, deci fac tot ce este posibil . Chiar ne-am amuzat când ne-am amintit de  expresia populara „atâta i-a dus capul”.
In rest e sansa, destin, noroc…
*
Simt nevoia sa justific accesele filozofice de mai sus.
Se pare ca sunt cauzate de faptul ca ieri, de Sfantul Ion,  am rezolvat o problema delicata la CNSAS: am reusit sã preiau, fãrã a avea delegaţie, copiile dosarului intocmit de Securitate unui ţãran din judeţul Satu Mare; nu e vorba de tata…
Cred cã de data asta am fãcut o fapta bunã. Persoana care a solicitat dosarul tatãlui ei are vârsta spre 70; m-am bucurat ca  are si alte preocupari fata de situatia de acum 14-15 ani cand ma intreba daca nu as putea sã o pun in legatura cu Grigore Lese pentru a-si prezenta   inregistrarile proprii  cu folclor sãtmãrean… ; cu greu a înteles cã eu sunt din alta bransa; n-am fost la Sala Palatului, Ateneu sau alte asemenea nici pe vremea comunistilor, cand intrarea era gratuita…Mai recent, parca in urma cu 2-3 ani, persoana de la Sãtmar  a insistat sã mã documentez dacã o venerabila prietena de-a ei din Cartierul Ferentari  este intr-adevar terorizata de prezumtivii mostenitori; de data asta am lãmurit-o relativ usor cã imi doresc sa ajung la pensie cu cât mai putine dizabilitati fizice….
Revin la CNSAS.
Desi mi-am pregãtit traseul cu ajutorul hãrţilor de pe internet, cum fãcea Brudi  înainte de-a pleca sã fotografieze biserici, m-am rãtãcit vreo 3-4 km. Adevarul este ca si in urma cu  18 ani, cand mi-am luat permisul auto, am mai avut o tentativa de-a ajunge in zona respectiva  pentru a o duce cu automobilul pe fiica-mea Alexandra la ” Colegiul National Matei Basarab”…Atunci, dupa ce m-am apropiat cam la un kilometru de destinatie,  fiica mea a plecat dezamagita  pe jos …
Ieri, dupa vreo ora de mers pedestru, pornind  de la Metrou Unirii, am avut surpriza sã fiu bine primit de cãtre personalul celebrei instituţii.
In holul de la intrare, pe un montaj cam kicios, am putut  citi  fãrã ochelari urmãtoarele adevãruri:

* „Nimic nu este mai imprevizibil decât trecutul” (George Orwell)
* „Cei care nu-si pot aminti trecutul sunt condamnați sa-l  repete. „(George Santayana)
Desigur, e la loc de cinste si citatatul inteles dintotdeauna de tot românul :
* “Cine controlează trecutul controlează viitorul.
Cine controlează prezentul controlează trecutul”
(George Orwell)
Am fost preluat sub semnatura de catre un functionar si condus in sala de lectura; mi-a spus cã e incantat cã am studiat citatele; m-a predat altui functionar dupa ce i-a povestit cã m-a surprins notând textele de pe hol
Am achitat 5,4o lei pentru a mi se inmâna  27 de file intr-un plic sigilat . Dupa cca 45 de minute am fost condus in sens invers si predat oficial personalului de paza…

&

PS. Am  depus o cerere la CNSAS pentru acces la un eventualul dosar pe numele meu. Le scutesc pe fiicele mele de un efort…
In ce priveste dosarul tatalui meu: prefer sa n-am confirmarea ca persoane respectate, consateni si rude au fost in situatii ce dovedesc ca  i-a dus prea putin capul…Insa, daca cineva din familie va considera ca e necesar, deja pentru mine e simplu: stiu drumul !

..

Un răspuns to “Tot ce era omeneşte cu putinţa,…”

  1. Diana said

    Ai facut o alta fapta buna ajutand respectiva persoana.

    Un articol care-mi aminteste de… datorii…🙂 Sunt sigura ca au fost situatii in care n-am facut tot ce era omeneste posibil… Regret? Posibil, dar numai la nivel… emotional; rational stiu ca regretele n-au sens.🙂
    De ani de zile ma tot bate gandul sa cer sa-mi vad dosarul, dar – cum ai scris tu (cu alte cuvinte) – ma gandesc ca s-ar putea sa am surprize „crancene” si… n-as vrea sa-mi distrug armonia. Poate, intr-o zi…🙂
    Zile fericite iti doresc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: