MfC. Ziua Națională a Lecturii

Azi, 15 februarie, agenţii curieri ai Poştei Române devin, pentru o zi, „curierii culturii”.
Ei duc, alături de colet, o carte cadou din portofoliul Editurii Litera, din colecţia „Carte pentru toţi”.

Sursa:https://newsbucuresti.ro/postasii-ofera-cadou-500-de-carti-de-la-editura-litera-de-ziua-nationala-a-lecturii/
*
Particip la Miercurea fără cuvinte, serial inițiat de Carmen în anul 2010 și găzduit de Suzana din septembrie 2021.
*
*

Citate favorite(119)

Winston Churchill nu s-a evidenţiat printr-o condiţie fizică bună, sau o sănătate bună (dar a împlinit 90 de ani), iar declarațiile sale au uimit in acea vreme .
Iată câteva:
**
*
1.Dacă ziarele vor scrie că trebuie să renunţi la fumat, mai degrabă voi renunţa la lectura lor. Ia de la mine trabucul – și îţi voi declara război!
*
2. Ia de la mine trabucul – și îţi voi declara război!
*
3. Sportului îi datorez longevitatea. Nu m-am ocupat cu el.
*
4. În tinerețea mea mi-am făcut o regulă: să nu beau nicio picătură de alcool înainte de prânz . Acum, că nu mai sunt tânăr, ţin obiceiul de a nu bea nicio picătură de alcool înainte de micul dejun.
*
5. Singurele statistici pe care te poţi baza sunt cele pe care le-ai falsificat tu singur.
*
6. E prost acela care niciodată nu îşi schimbă părerea.
*
7. Cel mai bun mod de a strica relațiile – este de a începe să le clarificăm.
*
8. Americanii găsesc întotdeauna singura soluţie corectă. După ce le-au încercat pe toate celelalte.
*
9. Curajul înseamnă să ai puterea să te ridici si să vorbesti.
Curajul inseamna, de asemenea să te asezi si să asculti”.
*
10. Doriţi-vă sănătate și belșug, dar doriţi-vă și să vă surâdă mereu norocul.
Pe Titanic toți au fost sănătoși și bogați, dar au rămas în viață doar norocoșii…

*
**
Particip la serialul Citate favorite găzduit de Suzana.
*

Lectura.Reviste subvenționate

Este vorba despre reviste literare.
Nu e prima data când scriu despre lecturile mele. In urmă cu vreo doi ani scriam despre mancurții dintr-o carte apărută inainte 1989 in spatiul sovietic ( https://daurel.wordpress.com/2016/08/21/lectura-cinghiz-aitmatov/).
Trebuie să spun că, desi citesc cu interes literatură si critică literară, cumpăr foarte rar reviste si cărți. Am povestit adesea pe blog despre motiv: deoarece ne-am mutat de cinci ori in 40 de ani, uneori ne-au creat probleme corpurile de biblioteca, cărtile si colectiile de reviste. Mai mult: deoarece unele au rămas impachetatre ani de zile, am constatat că se poate trăi si fără ele…
Totusi, uneori sunt tentat sa particip la cate o lansare; cartea lui Matei Visniec m-ar fi interesat. Imi planificasem sa ajung azi la ora 11 pe Lipsacani, dar au intervenit alte urgente…

De un timp am descoperit multe revistele online; cele subventionate de la buget pot fi citite fără restrictii.Imaginile cu cartea „Ordinea de zi” si autorul acesteia, Eric Vuillard, le-am copiat dintr-o revista ” finanțată cu sprijinul Ministerului Culturii”; am incercat sa reproduc coperta acelei publicatii. Dupa ce am mai accesat cateva situri cu recenzii, mi-am dat seama ca stiam imprejurarile si interesele care i-au permis lui Hitler sa ia puterea. E o carte potrivita sa fie daruita unora care cred in democratie.

 

*

Surse:ziare si revista Orizont (http://www.revistaorizont.ro/arhiva/septembrie2018.pdf)
(ORIZONT)
REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
Revistă finanțată cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale/serie nouă, 32 pagini septembrie 2018/nr. 9 (1637)
anul XXX

1 leu

*

Pe paginile de internet ale Uniunii Scriitorilor din România am găsit explicatia pretului incredibil  al revistei bănătene: 1 leu:
„Uniunea Scriitorilor din România editează nouă reviste: un săptămânal (România literară – la București), un bilunar (Helikon – publicație în limba maghiară, la Cluj) și șapte lunare (Viața Românească, Luceafărul de dimineață – la București, Apostrof, Steaua – la Cluj, Convorbiri Literare – la Iași, Ramuri – la Craiova, Orizont – la Timișoara). De asemenea, există alte publicații importante care au egida U.S.R, între ele, și o revistă online, literaturadeazi.ro.
Din anul 2015, revistele U.S.R. sunt finanțate printr-o lege specială, Legea 136/ 8 iunie 2015.”
Sursa:http://www.uniuneascriitorilor.ro/reviste.

Fiind curios ce tiraj au publicatiile literare editate pe bani publici, am căutat pe net. N-am găsit date pentru revistele Uniunii Scriitorilor, dar cred că tirajele sunt comparabile cu cele ale periodicelor Dilema veche sau Capital.
Iată unele tiraje din vara anului 2018:

„[…]situația numărului de exemplare difuzate arată așa (https://www.brat.ro/audit-tiraje/cifre-de-difuzare/ ): Click – circa 71.800, Practic în bucătărie – 46.500, Click de duminică – 43.000, TV Mania – 40.500, Libertatea – 39.500, (…) Ziarul Lumina – 21.800, Historia – 19.100, Gazeta sporturilor – 17.500, Evenimentul zilei – 9.000, Adevărul: circa 6.000, Dilema veche – 5.600, Capital – 4.000…”

Sursa:http://www.contributors.ro/editorial/cum-s-a-ales-praful-de-jurnalismul-romanesc/

*
*

Lecturi. Fructele mâniei

Cartea am cumpărat-o in urmă cu o săptămână de la un anticar ambulant. Când am ajuns spre ultimele pagini am constat că citeam volumul 1; de pe internet am aflat că ar trebui să fie incă vreo 400 de pagini; nu cred ca le voi citi: deja am aflat cum se termină.

 

Romanul american in discutie este notoriu. Citez de pe internet:
 Istoria fermierilor săraci din Oklahoma, nevoiţi să migreze în timpul Marii Depresiuni (criza economica), i-a adus lui John Steinbeck acuzaţia de propagandă socialistă, cartea, apărută în 1939, fiind considerată „voit exagerată“. (O sută de cărţi interzise)
Imaginea de mai sus este o  editie diferita de cea pe care am inceput eu s-o citesc. Se pare că prima traducere in România a fost in 1962;  pe atunci eu silabiseam „Morometii” vol 1 (apărut in 1955).
Vrând-nevrând am facut comparatii intre americani si români. Mai precis, intre agricultorii din cele doua state .
In cartea lui Marin Preda, aproximativ in aceeasi perioada la care se refera John Steinbeck,  feciorii lui Moromete isi insusesc oile si caii din ograda si pleaca la Bucuresti fara sa le pese că ceilalti membri ai familiei raman muritori de foame.

Nu voi povesti cum au reactionat familiile fermierilor americani când bancile le-au confiscat fermele, insa cred că am ocazia să relatez cum ne-au protejat părintii, pe mine si pe fratii mei mai mici in 1962, când comunistii ne-au confiscat caii.
La scoală auzeam tot felul de povesti despre cai ascunsi de tarani prin păduri, despre cai care i-au muscat pe activistii comunisti, despre cai infometati, despre cai impuscati si fierti in cazane pentru hrana porcilor din  fermele statului…
Părintii, rudele si unii vecini au convenit ce e potrivit să ni se spună nouă, copiilor: caii nostri au fost răscumpărati de la activistii comunisti prin intermediul unor tigani plătiti de tata.
Cumva ne-am linistit: caii vor rămâne la tigani atâta vreme cât vor fi comunistii la putere…

Sursa:aici
&
P.S. A fost lansată propunerea pentru Miercurea fără cuvinte de mâine:”cele mai cele portrete” (http://calinhera.blogspot.ro/2016/09/persoana-de-marti-pentru-ziua-de.html)

Am aflat că,…

…potrivit obiceiului popular de pe vremuri, incepând de azi si până la Miezul Păresii ouăle găinilor erau lăsate in cuibare…
Iată ce am mai copiat pe un sit de specializat:
Miezul Păresii 

In calendarul popular miercurea din săptămâna a patra a Postului este cunoscuta sub numele Miezul Păresii sau Miaza Păresime, Miaza Părese, Miezii Păresii, Miezul Păresimilor si Mijlocul Postului. Cuvântul „paresimi”(sau patruzecimea) desemna in vechime cele patruzeci de zile ale postului, „quadragesima” insemnand „patruzeci” in limba latina.

 […]In această zi femeile evitau sa munceasca in camp sau in gospodarie. Munci precum torsul, periatul, cusutul si mai ales datul cu vopsea sau cu var, adica unsul peretilor, erau interzise.

Singurele activitati permise in această zi erau adunarea si numararea ouălor din cuibar, având in vedere obiceiul ca de la lăsatul secului si pâna in aceasta zi, gospodarii nu adunau ouăle. Exista credinta ca ouăle alese in miercurea injumătătirii Postului Mare nu se stricau pâna la Pasti.
*
P.S.1. In satul meu natal (sătmărean) am auzit destul de des expresia mieze-păreze. Nu stiam ca se refera la o zi din  postal mare, ci la o data nedefinita. De exemplu: „ Iti va restitui prietenul tău banii la mieze -păreze...”
P.S.2. Ca fapt divers: ieri, de Lăsatul Secului, ar fi trebuit  ca eu si sotia să mergem cu un cadou la nașa de cununie…
***

Lectură. Autobiografia lui Cărtărescu

Mai exact, ar trebui să titrez „cea mai recentă autobiografie a lui Mircea Cărtărescu  aparută pe internet”
…
[…[
Eram la graniţa cu Ungaria, cu Ioana şi Gabriel (n.r. – fiul său). Vameşul nu a vrut să ne lase pentru că nu aveam certificatul de naştere al copilului. Ne făceau greutăţi. Ioana i-a spus:
-„Dar nu-l recunoaşteţi pe Mircea? Nu l-aţi văzut la televizor?“.
Vameşul s-a uitat la mine şi-a zis transfigurat:
-„Aoleu, domnule Mircea Badea, mult respect, vă rog, treceţi, nicio problemă“. 

[…]
Citeste mai mult: adev.ro/njsw68
*

P.S.Inca nu am ajuns sã citesc literatura actualã, deci nu l-am citit nici pe scriitorul mentionat mai sus.
Din când in când, pentru a-mi atrage vizitatori si cititori, scriu si despre personalitatile la moda: Plesu, Udrea…; despre Coldea, nu…
Acum, sincer, cred ca intr-un final Mircea  Cărtărescu va fi onorat cu Premiul Nobel. Nu neaparat pentru ceea ce scrie, cat pentru faptul ca ii va veni sorocul/rândul si României…
#

Lectură.Scopul studenţiei

Am citit pe internet in seara aceasta un articol atât de lung, incât imi permit sã-l trec la categoria lecturã.
Nu copiez si nu povestesc  concluziile  analizei (despre asa ceva este vorba), doar trascriu, partial, un rãspuns la comentarii al autorului, profesor universitar la Oradea

[…]
Impresia mea, atat cat pot eu sa-mi dau seama, e aceea ca intregul nostru invatamant universitar e de factura sociala: scopul lui este acela de-a-i mai tine pe tineri un timp in scoala (in principiu, la 18 ani nu au nici maturitatea, nici calificarea de-a face ceva in “viata reala”), eludând astfel – cel putin un timp – problema somajului in rândul tinerilor si de a da de lucru unei franje a populatiei (dãscãlimea – care nici ea nu e impinsa in somaj). Cu alte cuvinte, invatamantul românesc actual e de genul: “ceva mai bun ca nimic”.
Intrebarea e daca asta ne dorim cu adevãrat.
[…]
Mihai Maci

Sursa: http://www.contributors.ro/editorial/studentii-cea-mai-enigmatica-parte-a-invatamantului-universitar-sociologia-unui-examen/
&

Pãrerea mea: Vai de noi !
PS. Imi place asocierea de cuvinte „franje a populatiei„…
Recomand, si cu aceasta ocazie, un blog dedicat lecturilor: http://www.lecturirecenzate.ro