Despre Ziua Internaţională a Justiţiei Sociale am aflat azi citind blogul Dianei (Kundalini).Îi multumesc.
*
*
E un subiect delicat. Textul de mai jos l-am mai publicat in 2017. Azi particip cu aceasta postare la serialul bloggeristic de luni. Detaliile si tabelul de inscriere se găsesc pe blogul https://povestiripescurt.blogspot.com/2019/02/CF-99-in-arcadia-de-ben-okri.html
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar, odată a picat în bloc o grupă întreagă de studenţi. Acea clasă a insistat că socialismul este funcţional şi că nimeni nu ar trebui să fie sărac şi nimeni bogat, toată lumea EGALĂ!
Profesorul le-a spus: „OK, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Notele tuturor vor fi mediate (adică se va calcula media notelor) şi fiecare va primi aceeaşi notă, astfel încât niciunul nu va pica şi niciunul nu va primi nota A (echivalentul 10-ului românesc).
După primul test, notele au fost mediate şi toţi au primit un B (echivalentul unui 8-9 românesc). Studenţii care au studiat intens au fost supăraţi, iar cei care au studiat mai putin au fost bucuroşi.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studenţii care studiaseră puţin au învăţat şi mai puţin, iar cei care studiaseră mai intens şi-au spus că şi ei vor o „pomană”, aşa încât şi ei au studiat mai puţin. Media celui de-al doilea test a fost D (aproximativ 6)! Nimeni nu mai era fericit.
Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost F (picat). Notele au fost descrescătoare deoarece au aparut certurile, acuzaţiile, ura şi nimeni nu a vrut să înveţe pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriză a tuturor studenţilor, toţi au picat.
Profesorul le-a spus că socialismul ar fi picat în final, deoarece atunci când recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar când statul nu mai acordă acea recompensă, nimeni nu va încerca sau va vrea sa aibă succes. Nu putea fi o explicaţie mai simplă!
Iată un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
„1)Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara libertăţii.
2) Ceea ce primeşte o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul lui, nu primeşte nimic pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva.
3) Când jumătate din populaţie vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea, şi când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru ca alţii sunt beneficiarii muncii lor, atunci acesta este sfârşitul oricărei naţiuni.
Nu poţi multiplica bogăţia divizând-o.”
*
*