About/despre autor-2016
In a doua zi de Boboteaza 2016, după patru ani de la ultima modificare a acestei pagini, a venit momentul sa o actualizez.
Azi am simulat o accesare a blogului meu pornind de la titlul Daurel inregistrat la comentariile Miercurei fara cuvinte . Astfel am constatat ca unii vizitatori, care ma acceseaza de pe alte bloguri, ajung pe o pagina unde afla ca subsemnatul am blog din anul 2011, am studii de inginerie, lucrez ca administrator și intentionez să mă pensionez anticipat.
Nu e o diferenta prea mare…
In fapt: am blog din decembrie 2008 (a se vedea arhiva din col. dr. a blogului), mai fac administrare (imobiliara, pentru locuintele fiicelor mele aflate de vreo zece ani in străinatate), sunt pensionar din 2015.
Despre preocupările mele ingineresti postez si comentez frecvent…
La domeniile de interes adaug tâlcuirile textelor biblice; la cartile preferente rãmân la Iosif si fratii sãi.
&
P.S. Cred ca este important sa declar ceva si despre pensie: inca sunt surprins plãcut de cuantumul pensiei, deoarece n-am prea contribuit la sistem. Dupa ce mi-am dat demisia de la IOR in 1991, vreo patru ani nu mi-am pus problema cãrtii de muncã; apoi, am mai fost angajat vreo 12 ani. Am beneficiat si de un an de somaj, prin 2008, in urma falimentului firmei la care lucram; dupa perioada de somaj am hotãrât cã nu meritã sã contribui la fondurile de ajutor social…
Totusi, s-au adunat aproape 29 de ani de contributie. Ca sã vã faceti idee de nivelul pensiei mele, dau urmãtorul indiciu: acum, la inceputul anului 2016, nici un camin de bãtrâni din Ilfov nu ar accepta sã ingrijeascã o persoanã pentru aceastã sumã…
*
About/despre autor-2012
De peste 50 de ani , mai intâi pãrintii si fratii, apoi colegii si profesorii, sotia si copiii, sefii si cuscrii, ginerele si nepotii, vecinii si trecãtorii, …, au incercat sã mã opreasca.
Sã-mi opreasca comentariile !
N-au reusit. Unii mai incearcã…Probabil vor sa spuna si ei ceva…
Iata cum a inceput implicarea mea in lumea deschisa de internet:
In 2008 am scris si publicat prima postare pe blogul facut cadou de fiica-mea cea mica; in decursul lui 2009 am descoperit internetul si alte bloguri.
Mã simt dator sã-i amintesc pe cei ce m-au incurajat si corectat: Crina Dunca, Ioan Usca -Vania si Zamfir Pop; ii gãsiti pe blogroll, unii mai publica…Recomand ca, dupã un timp, fiecare blogger sã-i reaminteasca pe maestri.
Am un articol pe tema datoriilor. L-am publicat in aprilie 2009, pentru a nominaliza câtiva binefacatori carora le sunt inca dator…
In timp mi s-au mai clarificat câteva lucruri…
Comentez /conspectez oricând cu interes despre binefacere.
De multe ori cei ce-au beneficiat de un bine ar vrea sa scape de datorie; dacã nu reusesc, binefacatorul va fi evitat…
Alta posibilitate este ca binefacatorului sã i se aduca multumiri interminabile, obositoare…
Adesea cei ce-au primit mai doresc suplimentari…
Cel mai grav este cãnd donatorii incep sã se creadã buni, generosi, altruisti…Este pãcatul trufiei…
Solutia ar fi: sã nu stie stânga ce face dreapta.
Nici n-ar trebui sa constientizam ca suntem generosi; dãruirea ar trebui sã fie starea normala; bineinteles insotitã de consideratie, compasiune; altfel este o jignire…
Daurel's Blog 
zamfirpop said
Culmea e că eu nu te consider un emul, ci un maestru! Pentru că eu mă bucur că găseşti ceva de învăţat de la mine, dar, egoist, mă bucur mai mult când îmi dai de lucru ori de furcă!
daurel said
@ zamfirpop.Intr-un dictionar: emul=concurent.In rest m-ai facut praf. Azi, nu mai comentez nimic, ci savurez laudele.
Petru Clej said
Stimate Daurel, vă invit să colaborați la revista ACUM http://www.acum.tv. Pentru detalii vă rog să-mi srieți la petru.clej@btinternet.com.
Cu stimă
Petru Clej
lucialucia.alexandru said
@daurel
Sa inteleg ,ca nu v-a oprit nimeni! 🙂
Am sa veghez asupra celor citate de mine,dar citind postarile dv….incepe sa-mi fie teama! 🙂
daurel said
@Petru Clej.Sunt onorade invitatie. Voi citi revista, sa vad daca este pe tematica abordata de mine.Multumesc!
daurel said
@Lucialucia Alexandru. Au fost multe tentative sa ma opreasca. De un timp s-au plictisit!
rusnac said
Felicitari pentru blog si pentru perseverenta! Am sa va adaug la blogroll. Daca doriti sa faceti acelasi lucru, adresa mea este http://istoriabanatului.wordpress.com/ . Toate cele bune!
daurel said
@Rusnac.Multumesc. Chiar lipsea un istoric declarat…
stranum53 said
de prisos să spun că descopăr cu multă plăcere blogul dumneavoastră – comentariul meu recent îmi stă martor 🙂 (profit deasemenea de ocazie pentru a vă mulţumi pentru comentariul dumneavoastră). însă ţin să fac acest lucru public. blogul dumneavoastră e unul din cele mai bune bloguri pe care le descopăr anul ăsta.
ca de la blogger la blogger, vă urez constanţă şi independenţă totală în gândire.
felicitări.
daurel said
@Stranum53. Multumesc.Sunt surprins ca nu erati pe blogroll.Este o surpriza sa ma fac inteles de tineri de varsta fiicelor mele.
snake said
ma bucur ca ai avut maiestri, eu nu. e bine sa avem modele dar si mai important este sa fim originali. parerea mea.
felicitari dlui Petru Clej care v-a facut o invitatie de colaborare. ai talent de jurnalist/scriitor. asta e clar. posturile tale nu plictisesc ci incita la dezbateri, introspectii, aduceri aminte.
daurel said
@Snake. Multumesc.Cel mai greu este sa evit ranirea cunoscutilor. Despre talent…Deocamdata notez povesti si nedumeriri.
daurel said
@Snake. Nu prea stiu cine-i Petru Clej; Am cautat ceva pe net, n-am gasit decat legaturi spre Romania Libera, unde mai demult citeam ALDINE…
Premiul Blogroll « LEAST RELAXATION said
[…] daurel.wordpress.com […]
claudia said
Un blog pe gustul sufletului meu!
costin comba said
Bună ziua, numele meu este Costin Comba și administrez un blog de fotografie http://www.costin-comba.blogspot.com . Aș vrea să vă rog dacă doriti să facem un schimb de link-uri. Dacă doriți să mă băgați în seamă bine, dacă nu, mă înclin cu respect și vă mulțumesc, atașând scuzele de rigoare pentru deranjul creat.
daurel said
@Costin Comba, v-am trecut in blogroll
Irina said
Buna ziua,
Asa cum si alti blogeri au poposit pe aici, asa as dori sa fac si eu. Am intrat pe blog, am citit si mi-a placut. As vrea sa facem un schimb de link-uri, daca sunteti interesat. Pe mine ma gasiti la adresa http://irinacomba.blogspot.com/
Va multumesc!
Zina said
Îmi face plăcere, când intru pentru prima oară pe un blog, să descopăr în blogroll bloguri pe care le citesc şi eu. Dintr-o dată am senzaţia că autorul îmi este o cunoştinţă veche, un suflet înrudit, de vreme ce avem preferinţe comune.Sunt bucuroasă, azi am mai găsit un blog frumos, civilizat, lucru rar…
petedeculoare said
Buna ziua ! As fi bucuroasa daca ati dori sa facem schimb de link pentru avantaj reciproc ! Blogul meu este http://petedeculoare.wordpress.com/
datele mele sunt :
nume: Pete de culoare
link: http://petedeculoare.wordpress.com/
Astept confirmarea dumneavoastra daca sunteti sau nu de acord pe http://petedeculoare.wordpress.com/
Alex said
Bun găsit, Daurel! Acum am trecut şi eu pe aici, pentru prima dată şi…îmi place! Am trecut şi pe la această rubrică, pentru…”informaţii” şi m-am bucurat să regăsesc nume cunoascute. La îndemnul de a-i pomeni pe „maeştrii” de la care fiecare am învăţat câte ceva despre „blogăreală”, am zâmbit până la urechi, aşa cum fac de fiecare dată când îmi amintesc de la cine mi s-a tras ideea de a avea un blog. Ei bine…de la Ion Iliescu! 😀 Cum aşa? Am văzut la tv o ştire, acum mai mulţi ani, cum că şi Ion Iliescu şi-a făcut blog! Habar n-aveam ce-i ăla, dar am intrat pe net să văd. Am văzut, nu m-a interesat prea mult pt că-mi displace politica, dar am citit în josul paginii un îndemn: „bloguieşte cu WordPress” şi…aşa am ajuns şi eu pe-aici. Na, că l-am pomenit şi pe „maestru”! 🙂
O săptămână cât mai bună! Şi mult spor în continuare!
daurel said
@Alex
Bine ai venit !
Ion Iliescu, ca om, este …uman.
StropiDeSuflet said
Ne-am intersectat în blogosferă, dar nu am îndrăznit să mă apropii prea mult. Am trimis doar aşa, o invitaţie fără certititudinea că va fi onorată. Trecerea printre stropii mei de suflet, mi-a dat curajul să intru pe un blog cu prestanţă. Era firesc să nu vă poată opri nimeni şi nimic. Sunt chemări din interior care nu pot fi impiedicate de intervenţii venite din afară. Tot înainte!!!! ( Ştiu, sună pioniereşte, dar mie mi-a plăcut la vremea respectivă. Este mobilizator.)
M-am regăsit în blogrollul dumneavoastră şi nu din reciprocitate ci din plăcerea de a ajunge mai repede pe blogul dv., voi proceda la fel pe blogul meu. Problemele tehnice P.C şi I.T. îmi scot peri albi !!! O spun ca pe o scuză că nu v-am trecut până acum.
Daurel said
@StropiDeSuflet
Mergem inainte.
PS. Banuiam eu ca am un blog scortos…L-am mai flexibilizat…
Aurora Georgescu said
Eu nu am văzut nimic scorţos, ci numai o ştachetă ridicată care mi-a impus „să mă antrenez” înainte de a încerca asaltul. De fel nu prea sunt sperioasă… doar circumspectă. Continuă să îmi placă acest blog, chiar în mod crescendo ! Din păcate… timpul este prea scurt şi deocamdată sunt alte priorităţi „extra-calculator”!!!!
Peter said
E foarte frumos! Cred că semănăm, din mai multe puncte de vedere… 🙂
albinuta veninoasa said
Nu-mi mai apar comentariile. Care sa fie pb ?
Teo Negură said
E bine ca ai pus link catre postarea asta, eu acum o descopar, si-mi fac mea culpa pentru asta… E foarte adevarat ce-ai spus acolo. Nu stiu care-mi sunt binefacatorii in blogosfera, maestrii, pentru ca eu insumi nu ma consider un providential, ba dimpotriva, prins de-o ucenicie vesnica, pentru c-asa vreau eu sa fie. Inveti. Astazi putin, maine mai mult sau mai putin, dar niciodata suficient. Exact ca-n viata. Si cel mai rau e cand ajungi sa crezi nu ca le stii pe toate, ci chiar ca stii destul, caci te loveste cate-un val ce te darama sau iti zguduie din fire catargul si asa subtire al barcii tale de hartie virtuala. Pana mai poti sa te ridici, impleticit, nauc, e bine chiar si numai pentru ca asa poti sta sa te gandesti unde-ai gresit. Caci toti gresim. Mai mult. Sau… mai putin.
Sper doar ca-n preumblarea noastra sa intalnim cat mai putini ce merg cu capul in pamant, si sper ca noi, la randul nostru, sa privim drept inainte, la Drum intins…
VictorCh said
Off-topic:
Comentez (cred) pentru prima oara pe acest blog (unde am ajuns urmand linkul atasat semnaturii de la un comentariu de pe http://geocer.ro/2012/03/idei-pentru-un-presedinte.html#comments ) – bine v-am gasit, spor si succes in continuare.
TARE-mi place ce gasii pe-aici – incepand cu alegerea subiectelor, mod de abordare (si de rationare), perspectiva asupra lumii si vietii, stil, „ton” si limbaj de exprimare… In consecinta, mi-am facut datoria (fata de mine insumi, de linistea mea sufleteasca) de a ma abona la noile postari de pe blog, desi (din pacate) ma astept sa nu prea am timp / energie disponibile pt vizite cat-de-cat sustinute (si „productive”). Rog intelegere daca ma voi dezabona dupa oarecare interval (poate chiar fara sa mai fi „intrat” intre timp), motivul ar fi nu inrautatirea parerii despre blog, ci imposibilitatea de a mai cuprinde atat de mult. (Da’ am zis ca macar sa incerc, desi cu sperante… modeste.)
Sunt un comentator excesiv de locvace*, de-a dreptul logoreic (dupa cum poate fi constatat). Daca acest lucru deranjeaza, rog sa fiu atentionat pt a ma „limita”.
* Am insa pretentia ca incerc (si sper ca si reusesc) sa exprim cu un limbaj si pe un „ton” decent idei (sau „puncte de vedere”) civilizate, pertinente si cat pot eu de corecte (sau macar discutabile).
On-topic (macar oarecum):
Ma mir (!) de existenta unor comentarii din 2009 la o postare din 2012. 😀 😛 😆
Dupa parerea mea, poate ca ar fi fost oportun ca varianta veche (variantele vechi succesive) a/ale textului de prezentare SA APARA totusi „in pagina”, macar ca „note de subsol” daca nu insirate frumos una dupa alta (prima – cea curenta, si apoi toate celelalte, in ordinea aparitiei pe blog, preferabil (dupa parerea mea) fiecare cu comentariile sale).
„Recomand ca, dupã un timp, fiecare blogger sã-i reaminteasca pe maestri.”
…sau macar sa SI-I reaminteasca, constientizand recunostinta pe care le-o datoreaza.
„Mai adaug aici o pagina scrisa in 2010:Nici un bine nu ramane nepedepsit”
Lipseste linkul…
„…binefacatori carora le sunt inca dator…”
Dupa primirea facerii de bine datoria nu se mai sterge niciodata, doar eventual poate fi uitata (cu nesimtire) de primitor, sau eventual poate fi „ingropata” de facator sub „un munte” de fapte rele contrarii (desi e mai putin probabil ca un binefacator sa se transforme in raufacator – da’ nu trebuie exclus jocul hazardului, sau un bine facut fara intentie (si poate fara a sti)…)
Iar de platit, datoria „facerii de bine” se plateste de regula NU binefacatorului, si nu cu recunostinta, ci altora „in nevoie”, cu bunavointa si intelegere (cam in acelasi fel cum pt ceea ce ne-au dat parintii nostri – SI material, dar mai mult intelectual, sufletesc, spiritual, moral etc – suntem datori NU parintilor, ci COPIILOR nostri; parintilor le suntem doar recunoscatori, si-i iubim – si binefacatorilor nostri cam la fel).
„Adesea cei ce-au primit mai doresc suplimentari…”
…si poate – analizand cu grija situatia – constatam ca UNII merita (in functie de cauza nevoii, scopul indreptarii, calea (modalitatea) aleasa pt atingerea scopului) sa le si primeasca…
„Cel mai grav este cãnd donatorii incep sã se creadã buni, generosi, altruisti…Este pãcatul trufiei…”
Hm!
Aici optica mea asupra problemei este diferita. Da, nu este frumos sa fii trufas (si asta CU ATAT MAI PUTIN pe baza ajutorului dat altora „in nevoie”), dar EU PERSONAL prefer ORICAND un binefacator trufas (INDIFERENT – CINE (nevoias) ar fi destinatarul binefacerii) decat un nepasator smerit. Concluzia (mea): NU cand devii TRUFAS e cel mai rau (grav) lucru, ci cand ramai NEPASATOR la suferintele / nevoile semenului. (In optica mea o asemenea indiferenta este mai rea chiar si decat dispretul sau poate chiar si decat ura).
„Nici n-ar trebui sa constientizam ca suntem generosi…”
Hm! (Iarasi!)
Depinde „de la caz la necaz”: poate ca vreun Icsulescu oarecare a facut vreodata un bine cuiva fara macar sa constientizeze CE face, si-apoi il bucura senzatia (psihica, morala) de satisfactie pe care o incerca, fara insa a reusi sa-si desluseasca originea ei. Poate ca n-ar fi rau ca intr-un asemenea caz SA CONSTIENTIZEZE cauza / calea obtinerii acelei satisfactii (si daca n-o constientizeaza singur chiar sa-i fie deslusita de catre altcineva), pt a fi tentat (si apoi a se invata, a se „naravi”) sa procedeze in acelasi fel (intai) si altadata, (apoi) cu regularitate…
„dãruirea ar trebui sã fie starea normala;”
DA, in cazul ideal ASA ar trebui. NOI insa traim nu intr-o lume ideala, ci intr-o lume cat se poate de reala, unde „avem de-a face” nu cu oamenii pe care i-am dori, ci cu cei pe care-i avem, astfel incat PRACTIC lucru este sa ne adaptam dorintele si aspiratiile in sensul optimizarii solutiei reale, nu al visarii la solutia ideala.
„bineinteles insotitã de dragoste…”
…sau de compasiune. (Sau nu mai este cazul sa ajutam decat pe cei pe care-i iubim? Asta – in cazul real, ca-‘n cazul ideal ar trebui sa iubim pe toata lumea, inclusiv (sau poate „cu atat mai mult”) pe dusmanii nostri…)
„…altfel este o jignire…”
Nu neaparat. Devine jignire daca facerea de bine este facuta cu dispret, sau poate deveni daca e facuta cu condescendenta (adiCA_CU sentimente ale facatorului care pt primitor au conotatie negativa), dar inafara iubirii (si chiar si a compasiunii) exista o multime de sentimente cu conotatie pozitiva (ex: simpla bunavointa) sau neutra (ex: indiferenta), sau mixta (atat pozitiva cat si negativa; ex: mila), care in principiu ar trebui sa nu trezeasca in beneficiar sentimentul de a fi fost jignit (chiar daca senzatia care ii este trezita nu este chiar de a se simti „la indemana”).
Hai sa ma opresc aici, ca poate pt o introducere (a mea pe blog) o fi suficient… 😀
daurel said
Multumesc pentru rabdarea cu care ati citit si comentat declaratia mea de blogger si cetatean…
E normal sa nu fiti de acord cu toate punctele; ca idee: voiam sa fie cat mai crestine…; cat inteleg eu din crestinism…
ellyweiss said
Cata dreptate ai in legatura cu facerea de bine!
Cred ca te-am mai intalnit pe la vreun comentariu, pe cate un blog. Dar azi e prima data cand incerc sa vad despre cine este vorba.
Numai bine. Spor pe blog 🙂
Zina said
Stimate Daurel, am primit cererea de acces pe blogul zinnaida2, dar acel blog este în lichidare și va dispărea cu totul în curând. Tematica lui se află astăzi pe zinnaida.blogspot.com
Numai bine!
Vero said
În general, nu mă omor comentând. Acum ţin să spun doar că, dacă ai fi avut şi în pagina asta butonul „like”, i-aş fi dat un clic. 🙂
daurel said
Multumesc pentru vizita si apreciere.
Acum imi dau seama ca lipseste butonul …