Mfc. Cireşe amare

Azi sunt printre ultimii pe lista WW; insã mâine…

Sursa foto: http://chitacornelia.blogspot.ro/2011/08/dulceata-de-cirese-amare.html

*

*

Recomand postarea  Cirese Amare; estecumva  lãmuritoare, laudativa si cu ceva publicitate nemascata.

Cireşe amare

M-am invrednicit de trei ori in viata sã plantez pomi; cam o data la 15-20 de ani…
Primii pomi i-am cumpãrat din banii pusi la bãtaie de sorã-mea; erau  din… primul ei salariu. I-am plantat ca la carte in livada gospodariei pãrintesti din zona Sãtmarului.
Erau zece meri, s-au prins toti.
Apoi, prin 1992-93 am primit de la socrii mei din jud. Alba un cires si 2 aluni de pãdure; s-au prins si acestia; de data asta in cernoziomul  sectorului 1 al Bucurestiului…
Ultimii pomi i-am plantat in urma cu trei ani, dupa o ezitare de alti 2-3 ani; urmaream piata toamna si primavara; puietii mi se pãreau scumpi, fãra garantie privind soiul…
Pâna la urmã am primit gratuit 10 puieti de cires produsi in Bihor; mi s-au dat asigurari ca sunt un soi de cirese mari si cãrnoase… Am plantat numai 7 . 3 bucati  le-am dãruit unui vecin; s-au prins si au crescut frumosi toti 10. Anul trecut vecinul m-a atentionat  ca ciresii laudati de mine mine au produs niste cirese mãruntele;  a tãiat doi, iar pe unul l-a altoit.
Eu mai speram sa nu ma fi pãcãlit cu toti 7… In primãvara acestui an m-am lãmurit: am 7 ciresi cu cirese amare.
M-am impãcat cu ideea; i-am udat toata vara, toata toamna; ultimele gãleti de apa le-am dat sãptãmana trecuta…
*

*

La sef intri Kunta Kinte si …

…iesiToby.

Iata ce am primit de la Brudi

 

Calcul pentru marire de salariu:   
  
Dupa multi ani de serviciu, un om s-a suparat rau ca nu a fost promovat, deci nu i s-a marit salariul.

Omul s-a decis  sa mearga la managerul direct, iar dupa schimbul de amabilitati, a inceput sa-i mentioneze sefului, observatiile sale. 
  
SEFUL, uitandu-se la el, a ras si l-a rugat sa ia loc spunand: 
  
– Prietene, dar tu nu ai lucrat in compania asta nici macar o zi! 
  
Omul a fost surprins sa auda aceasta dar seful a continuat sa explice: 
  
– Câte zile sunt intr-un an? 
  
– 365 zile iar o data la 4 ani sunt 366 zile. 
  
– Câte ore are 1 zi? 
  
– 24 ore. 
  
– Câte ore muncesti pe zi? 
  
– 8 ore/zi (de la ora 8.00 la 16.00). 
  
– Asa, deci cat la % dintr-o zi muncesti? 
  
Angajatul face calculele si zice: 
  
– 8 ore/24ore = 1/3 dintr-o zi (adica 33,3%). 
  
– Foarte bine, deci cat reprezinta 1/3 dintr-un an? 
  
– 122 (1/3 x 366 zile=122 zile) 
  
– Vii la lucru in week-enduri? 
  
– Nu dle. 
  
– Cate zile de weekend sunt intr-un an ? 
  
– 52 Sambete si 52 Duminici, in total 104 zile week-end. 
  
– Corect. Daca eliminam din cele 122 zile cele 104 zile week-end, cate zile raman ? 
  
– 18 zile. 
  
– OK! De obicei, in fiecare an ai circa 3 saptamani de Concediu de Odihna. Acum, elimina cele 15 zile din cele 18 zile ramase. Cate zile mai raman ? 
  
– 3 zile. 
  
– Lucrezi de Anul Nou, Paste si Craciun ? 
  
– Nu, domnule. 
  
– Bun. Elimina cele 3 zile de Sarbatoare din zilele ramase. Cate zile mai raman ? 
  
– Niciuna dle. 
  
– Pai… Ce mai doresti? 
  
– Am inteles dle. Va multumesc, dle, pentru toti banii care mi-i oferiti. Imi pare rãu, cã am incercat sa fur de la companie! 

*

*

PS. Cred ca am vazut filmul in urma cu peste 30 de ani…

Mfc.Pooktre

Am bucuria de-a mai participa la un eveniment organizat de cãtre Carmen; tocmai in Bavaria.

Sursa: sculptures-vivantes-les-arbres-pooktre

Ideea postarii acestei imagini mi-a dat-o Brudi

…

O cugetare,…

…gãsitã intr-un comentariu al lui Radu Humor la un  articolul confesiv al   Gabrielei Savitsky, mã  incurajeazã:

„Toţi oamenii aduc fericire…Unii prin prezenţă, alţii prin absenţă!”

Am ajuns la textul citat pornind de pe unul dintre blogurile Cellei.

PS. Nu stiu daca R. Humor are blog …

Mai trag nãdejde sã gãsesc ceva imagini pentru  WW; altfel, voi straluci prin absenta…

Relaţii şi legãturi

Am primit de la Brudi din Brad (HD) câteva povestioare cu tâlc istoric.

Pe buna dreptate sunt intitulate De nota 10 !!!

Dean Rusk, Secretarul de Stat al lui J .F. Kennedy era in Franta in anii ’60, când De Gaulle a decis sa iasa din NATO.
De Gaulle a spus ca vrea ca toti militarii SUA sa pãrãseasca Franta cât mai curând posibil.
Rusk a rãspuns:
– Aceasta se refera si la cei care au murit pentru eliberarea Frantei si sunt inmormântati aici ?

Puteai sã  auzi cum cade un ac!…

&

Conferinta internationala in Franta cu ingineri, inclusiv francezi si americani. Intr-o pauza,  un inginer francez

revine in sala spunind:
Ati auzit ultima timpenie facuta de Bush? A trimis un portavion in Indonezia sa ajute victimele tsunami-ului!
Ce or fi avind de gind, sa-i bombardeze?
Un inginer de la Boeing s-a ridicat si a replicat linistit:
– Portavioanele noastre au trei spitale la bord si pot trata mai multe sute de pacienti. Ele sunt cu energie nucleara si pot alimenta cu electricitate instalatiile de pe uscat, au trei cantine cu o capacitate de a servi cel putin 3000 de consumatori cu trei mese pe zi. Pot produce mai multe mii de galoane de apa proaspata din apa de mare pe zi  si au o jumatate de duzina de helicoptere care transporta victime de pe puntea de aterizare. Avem unsprezece asemenea nave. Cite are Franta?

Puteai sa  auzi cum cade un ac!…

&

Un amiral al Royal Navy lua parte la o conferinta navala care cuprindea si amirali din SUA, Marea Britanie,

Canada, Australia  si Franta. La un cocktail, se afla un mare grup de ofiteri din toate aceste natiuni. Toata lumea vorbea englezeإںte isi sorbea bauturile, dar un amiral francez s-a plins ca, in timp ce europenii invata numeroase limbi straine,

englezii vorbesc doar englezeste.
A intrebat:

– De ce se intimpla ca mereu trebuie sa vorbim englezeste in conferintele astea si nu franceza?
Fara ezitare, amiralul britanic a replicat:
– Pentru ca americanii, britanicii, canadienii  si australienii au facut asa ca sa nu fiti nevoiti sa  vorbiti germana!

Puteai sa auzi cum cade un ac!…

&

Robert Whiting, un mosulica american de 83 de ani soseste la Paris cu avionul.
La vama, pierde citeva minute sa-si caute pasaportul, ratacit in sacul de voiaj.
– Ati mai fost in Franta domnule? i se adreseaza sarcastic functionarul vamal.
Domnul Whiting admite ca a mai fost.
– Atunci trebuia sa stiti ca trebuie sa aveti pasaportul la indemina.
Americanul replica:

– Ultima oara cind am fost aici n-a trebuit sa-l arat.
 – Imposibil. Dumneavoastra americanii trebuie totdeauna sa aratati pasapoartele cind intrati in Franta.
Batrinul american il privi adinc in ochi pe francez. Apoi explica linistit:
– Când am ajuns la ţãrm la Gold Beach in ziua  Z  in 1944, pentru a ajuta la eliberarea acestei ţãri, n-am gãsit nici un francez cãruia sã-i pot arãta pasaportul.

Puteai sa auzi cum cade un ac!.

*

*

Comentariul meu:

Dupã cât timp, dupa câte generatii, s-ar putea considera cã se sterg datoriile intre popoare ?

Daca s-a lasat tacerea, nu inseamna ca francezii s-ar fi rusinat..

Mai degraba s-au jenat de lipsa de diplomatie a americanilor.

 

Miercurea fãrã cuvinte. Subiecte diverse

Am bucuria sã particip la incã un eveniment  WW, publicand o completare la  postarea anterioara si alte câteva imagini de pe internet:

Latham Sholes’s 1878 QWERTY keyboard layout

………………………………

&

Sursa: Foto fabulos

…………………………………………………………..

&

Vaca de Kobe

  (nu am gasit imagini pânã la aceasta data)

……………………………………………………………….

&

• 
• Sursa: http://www.gandul.info/magazin/un-caine-luat-dintr-un-adapost-a-salvat-de-la-moarte-fetita-de-doar-9-luni-a-stapanilor-sai
• ……………………………………
• &
• Tot  emotionant :http://zinnaida.ro/2012/10/14/poveste-catelusa-bella-vic-40/

QWERTY…

…este o cheie buna pentru a cauta istoria masinii de scris.

Inainte de ’89-90 n-am avut nici un interes pentru masinile de scris; stiam  ca sunt inregistrate la militie; inclusiv cu  mostre de scriere.

La serviciu,  primii mei sefi mi-au spus  ca nu-i treaba inginerilor sa scrie la masina, nici sa deseneze  sau scrie cu tuş pe calc…; asta m-a bucurat; nu trebuia sã am pe inventar  decât un şubler. Halatul il plãteam in rate, deci nu trebuia restituit…

N-am catadicsit sã invãt sã scriu la masina nici dupa ’90, când Sandu din Sighisoara, stabilit atunci in Belgia, mi-a trimis  cadou un o masina de scris Remington portabila, foarte veche, insa functionala.

Recent am aflat ca am mai dobandit 3 masini de scris portabile; sunt electronice de ultima generatie; persoana care le depozitase la mine in pivnita renunta la ele…

M-am interesat in privinta valorificarii, donarii.

Se pare ca ar fi interesati doar falsificatorii de documente…

Ar fi cazul sã relatez…

…si eu ce preocupari am in acest sezon.

Nu am mai avut ocazia sa mã confesez in ultimele sãptãmâni; mai precis, din minunata perioada a recentei suspendari.

Se pare cã am fãcut mai multe mãrturisiri in comentariile pe blogurile de incredere decât in propriile mele postari.

Inainte sã (re) incep povestile despre mine, voi relata ce am constatat si retinut din  lecturile parcurse recent in blogolume:

1. a aparut o lista cu personalitati marcante, determinante in veacul trecut; ma saturasem de astfel de liste…; apoi am observat ca lipsesc Einstein, Stalin, Hitler…

Noua lista am afisat-o  pe bara de sus pentru a adauga ceva linkuri si, apoi, voi insãila câteva postari originale in sezonul rece.

2. au fost reactivate doua bloguri  din blogrollul meu; mai pãstrez speranta cã vor reinflori vreo 2-3 …

3. desi mi-am propus sã mã descurc in restul vietii fãrã sã fac poze, am reevaluat: peste vreo 2 sãptãmâni vine Brudi la noi;  cunosc  putini profesionisti ca el…

4. dupa faza foto, care-i  musai  sã  reuseasca,  voi testa muzica; muzica pe blog; altfel…

Apoi mai vedem, mai discutam…

*

Miercurea fara cuvinte.Premiul

Carmen imi acorda ocazia sã mã laud in prezenta a cel putin 100 de profesionisti: Am fost premiat !

Imaginile sunt aici si aici.

PS. Recomand: Durgãu,  Ultima serbare scolara, Bal la Apahida