N-am nici un pronostic, insa…

…nu vreau sã-i dau dreptate lui Emil Cioran; nici lui Bacovia…Partial avea dreptate Brucan, dar evreii au exprimãri care te fac sa crezi ca  au mereu dreptate…Asadar, nu dau pronosticuri, ci-mi dau cu pãrerea; impartial, ca tot romanul fãrã functie…

Mai sunt vreo zece zile pânã la motiunea de cenzurã. Partea proastã este cã, dacã cade guvernul Boc, Presedintele crede, stie cã are voie sã numeascã pe cine vrea; inclusiv pe…Boc. O rezolvare ar fi inlãturarea lui Basescu printr-o suspendare; cu ocazia asumãrii rãspunderii, se poate verifica posibilitatea unei coalitii parlamentare anti-Bãsescu. Cum ziceam, avem destule zile de discutii politice…Deocamdata, (imi)  propun ca, de ziua copiilor sã nu discut, pe blogul meu, politicã. Mai sunt si examenele scolare… Simt cã nu sunt multi cititori ahtiati de politicã…; mai degraba sunt preocupãri privind „moralitatea ticãlosilor„…

M-a emitionat si ma emotioneaza  inocenta copiilor.

Mi-au inlocuit bateriile la domiciliu; eu le-am oferit muzica

Corso

Orasele/ orãselele transilvane aveau cândva, poate mai au si azi, un corso. Intr-un dictionar am gãsit: corso=promenada; mi se pare destul de lãmuritor… Satele nu aveau corso, insã tineretul gãsise solutia: duminica, dupã liturghie, dar si dupa vecernie, domnisoarele se plimbau câte doua-trei pe Drumul Tarii, adica pe soseaua nationala, cateva zeci de metri, in centrul satului. Tinerii se plimbau mai putin; de obicei discutau in grupuri stationare…Persoanele adulte sedeau pe bãncile de la poartã si planificau afaceri; inclusiv cãsãtorii…Câtiva localnici, mai cu carte si scoalã, impãrtãseau ce au aflat de la radio sau din ziare; erau ascultati cu aparent respect, dar nu li se urmau eventualele sfaturi…

In zilele noastre, promenada tinerilor este prin locuri abia bãnuite de cãtre o parte din adulti…Aranjamentele maritale se fac numai in anumite comunitati…In ce priveste afacerile, aparent suntem toti la fel de informati; includ in zona afacerilor si politica.  Singura asemanare cu vremurile de dinaintea televiziunilor este faptul cã, nimeni nu ascultã sfatul dezinteresat al nimãnui; nici nu crede in sfaturi dezinteresate…Mã refer numai la comunitãtile românesti ortodoxe…Cunosc putine lucruri despre celelalte comunitati…

Asadar, sã fim linistiti: nimeni nu ne poate tulbura traditia…

PS. Initial, voiam sã scriu ceva despre facebook si twitter, ca viitoare canale de socializare; insa trebuie sã mã mai informez, este un subiect prea serios pentru o zi de duminica…Totusi, zic, parafrazez, ceva ce am auzit aseara la o emisiune stiintifica: pentru majoritatea oamenilor, marile adevãruri sunt greu de suportat; in mâna unora adevarul poate fi pericol mondial; s-a dat exemplu bomba atomica; dar si votul universal este  periculos; pãrerea mea…

Completare: citind la Zamfir am gasit „muzicile” adecvate articolului; merita si injuraturile subtiri; si cele nu bancurile nu prea subtiri cu ingineri…

Cine ne face agenda?

Ne ambitionãm sã fim stãpâni pe timpul nostru. Poate-i bine,  poate-i rãu; nu stiu;  bãnuiesc cã, persoanele comunicative riscã sã le faca altcineva agenda…Spun cã riscã. Nu este obligatoriu; sunt unii care  numai pãlãvrãgesc…Te salutã cu „Ce (mai) faci?„,  insã  nu asteaptã rãspuns; este o autoprotectie: s-ar putea sã le ceri ceva; sã le ceri sã-ti asculte necazul, zbaterea…N-am cum epuiza tema…Mai zic numai douã pãreri: celor insetati de stiri politice si seriale le fac agenda televiziunile; cei ce scriem pe bloguri, comunicativi indiscutabili, ne incadrãm tot pe aici pe undeva…Riscãm sã nu fim stãpâni pe propria agenda; mai ales dacã suntem responsabili…

PS. In ultimã analizã, cei ce fac altora agenda au trãsãturi de lideri; probabil cã,  unii chiar sunt lideri…Unii  lideri de opinie…; dar despre lideri si responsabilitatea acestora,  ar trebui o altã postare, altã abordare…

Update: Piscina, eventual bancuri politice…

Alegerea

Cãutand printre sutele de articole postate, am gãsit si am ales asta:


Continua alegere (I)

Scris pe martie 12, 2009

Secretul filmelor artistice de succes este simplificarea la esenta a alegerii: bun / rãu;  alb /negru;  trãieste/ moare…dileme existentiale. Viata cotidianã este mai soft;  de obicei, ni se acordã timp de gândire. De cate ori exista timp de gandire, alegerea are sanse sa fie proasta , artificiala, viciata… va fi influientata de educatie, cultura, anturaj… – deci, va fi mai mult in avantajul societatii, anturajului, familiei…, decât in avantajul personal, cum mi se pare firesc…. Sper sã dezvolt in viitor. Azi voi da exemplul  povestit de cadrele didactice din familia mea. O invatatoare de la clasa  I-a  si-a trimis  sotul, profesor de matematica,  sa predea copiilor de clasa intâi lectia  ”Cifra 7 ”. Profesorul a desenat frumos pe tabla cifra 7,  a admirat-o apoi din fundul clasei si le-a spus elevilor s-o reproduca pe caiete… Apoi, tam- nesam, i-a intrebat  daca le place cifra 7.  Clasa a raspuns in cor: “Nu”. In timp ce profesorul stergea  nervos capodopera de pe tabla,  toata clasa rupea cu voiosie foia de caiet cu nedorita notiune.  Alegera fãcuta de copii este perfect naturalã si… sãnãtoasã; nimic nu-i motiva, interesa, sã memoreze acel desen…

Dupa cum se vede, aveam de gand sa mai scriu pe aceasta tema, dar m-am blocat…;sau m-au ales alte subiecte…

Recent am gãsit ceva mai frumos, mai cu tâlc, deci recomand si alte POVESTIRI ADEVÃRATE.

Update: Din nou am gasit la Dana din Gibraltar ceva interesant; il voi copia intr-o zi…

Amintiri despre sperante

M-a emotionat o persoanã anonimã,  care a ajuns pe blogul meu  cãutand discursul dirigintelui . Am reprodus cândva cele doua parabole povestite de dirigintelui meu; acum mi-e greu sã le regãsesc…M-a cam deturnat un alt discurs: al dirigintelui guvernului Boc. Discursul presedintelui actual mi-a amintit delirul incrâncenat al lui Ceausescu din ultimii ani ai comunismului…Dupa fiecare discurs a fostului dictator se puneau diagnostice medicale…Se infiripau sperante, se investea, in Nicu Ceausescu, in Gorbaciov…Unii stiau cã Iliescu coace ceva…Intotdeauna, cineva pregateste ceva… De ce sa nu aibã si Bãsescu o surprizã?  Sper sã supravietuiesc, sã mai povestesc…

Recomand: Actualitati

Unde ni sunt cititorii

Stabilisem titlul inainte de-a reciti ultimul(!)  articol de pe blogul Cella;  altfel, titram: INTRE CONJUNCTIVITA SI CLAUSTROFOBIE…Vreau sã zic ceva despre audienta. Audienta mea pe blog… Incep cu o glumã rãsuflatã: fiind intrebat despre  ‘cum mai merge scoala’ , un copil a sintetizat: „Doamna invãtãtoare vorbeste cu peretii…” Asadar, claustrofobie si usturime la ochi…Vãzând  scãderea numãrului de cititori, am fãcut ceva investigatii. Se pare cã, este un fenomen; mã refer la  bloggerii  care m-au agreat, cei de pe blogrollul meu; se trece spre altceva; nu stiu spre ce, dar stiu cine; Cristian, Lady si Sebra.  Ultimul blog mentionat are o postare cu adresa la jumãtate dintre români…

Altã explicatie: oamenii au si alte treburi… Frate-meu Petre isi face un mic concediu in Turcia, frate-meu Vasile este de vineri la Cluj si la Bistrita, sora-mea Mia este in pelerinaj religios la Baia Mare…Cumnatii, Sandu din Sighisoara si Brudy din Brad (HD) sunt preocupati care cum…Sandu asteaptã sezonul de pescuit, Brudi este implicat in treburile comunitãtii. Despre/dinspre tineretul familiei: isi vãd de cariere, si bine fac!

In fine, baza mea electorala, cãutatorii de pe internet, au mai rãrit-o cu pretul fierului vechi, dar conduc detasat in frecventa; azi am avut o surpriza de proportii:  trei internauti cãutau COHUGEA SLABUL; o fi ceva cu bacalaureatul…

O ultimã remarcã: cititorii din Satu Mare citesc in piata publicã; insã nu bloguri; dovada: pozele de la Adrian SM si apelul Sãtmarencei.

Update: Pentru amatorii de istorii povestite frumos: azi, dar si in viitor, Casandra, profeta pe care n-o crede nimeni…

Rezultatele cautarii

Navigând (!) pe internet, uneori apare expresia din titlu. Pentru cei preocupati de ontologie,  postarea va fi o dezamãgire…; dar dacã tot au ostenit pâna aici, le recomand ceva consistent: Andrei Plesu pe site  http://www.erudio.ro/. Imi place umorul bonom al dlui Plesu, care zice undeva: „Când folosesc cuvântul ontologie, câteva doamne din salã cad in transa…”

Mã incurc in cãutarea propriilor mele articole; le rãscolesc pentru a reposta ceva potrivit; de obicei, am mai multe rãspunsuri, decat eventuale intrebãri…; desigur, am rãspunsuri mai mult pentru intrebãrile altora! De obicei nu pun intrebari, ci dau sentinte/solutii…; oricum nu le ispãseste/urmeaza nimeni… Cred cã am gãsit un articol potrivit pentru un sfârsit de an scolar; contine si o intrebare.

Instructiuni de folosire

Scris pe mai 28, 2009

Inainte de a pune in functiune primul televizor, primul autoturism, primul telefon mobil,…, am citit instructiunile de folosire.  Ba am sunat, chemat, si un prieten. Dupã un timp,  am inlocuit bunurile amintite cu altele mai complicate. N-am mai citit instructiunile de folosire, n-am consultat pe nimeni… M-am descurcat, dar nu le-am folosit la capacitatea lor maximã. Nu numai cã am plãtit niste functii pe care nu le folosesc, dar simt cã insult inteligenta acelor inventatori, din lumea largã, care s-au gândit sã-mi facã viata mai usoarã; ….dacã nu mai fericitã…  Televizorul are jumãtate canalele nefolosite, teletext etc …; telefonul mobil are si el…. stiti dumneavoastra câte posibilitati; calculatorul si internetul nu va mai spun câte pot face…N-am intalnit oameni preocupati  sã cunoascã toate functiile bunurilor folosite. Admit cã exista asemenea oameni. Nu cred ca cineva foloseste toate functiile aparatelor, deoarece este nepractic; oricum mai inainte ar trebui sa le cunoasca! Acum ar trebui sã zic o glumã, o desteptãciune, cum incheiam de obicei. Azi apare o intrebare (/o/) .  Primeste cineva la majorat sau dupã bacalaureat, instructiunile de folosire a vietii? Dacã raspunsul  e  “da!”, mai sunt valabile instructiunile?

Agenda

-cumpãrãturi  inclusiv pentru luni= zi nelucratoare!

-nu expozitie mâncãruri tãrãnesti

-stabilit strat pentru legume si gãrdulet

-becuri; eco?

-telefon la Mia la SM; si la Voicu pt. poza cu Ana

-diversiunea Lambrino-Bãsescu pe bloguri; Roxana Iordache?

-scara extensibila

-de stropit caisul si ciresii; zeama bordeleza?

-rafie pt. vie si tigãri fãra timbru de la obor

–SÂMBÃTà 20.30 TV  CULTURAL + CÃLIN  HERA ziaristul sau bloggerul?

Actualizare la ora 21.40: Dl Calin Hera a vorbit la televizor si despre bloguri; se bazeaza pe un blogroll atent construit; n-a zis nimic despre pinguri si linkuri…PS. Am postat agenda pentru a comunica atitudinea mea fata de mitingurile de azi.

Recomand: daca aveti garaj, puteti sa-i decorati poarta  dupa sugestiile celebrului Ulise

Dispare oralitatea?

Am citit pe un blog cã, o simpaticã  consilierã (sic!), din sfera de sus a puterii, si-a convocat comentatorii la o discutie de socializare; persoana care a participat relateaza cã a fost o intâlnire reusitã.  Posibil…Cre ca s-au servit si cafele…De multe ori m-am gândit: dacã m-as intalni cu unii corespondenti de pe blog, n-am prea avea ce sã ne spunem…Primim pe e-mailul familiei, de la cunoscuti, o multime de bancuri, caricaturi, povesti deosebite; când ne vedem, discutam despre cu totul alte lucruri…Discutam lucruri nespirituale; parca uitam de bucuriile/indignarile scrise/citite in corespondente…Desigur, sunt multe informatii care sunt greu de memorat, greu de redat oral; iata o mostra:

Suzuki le stie pe toate

Inceputul anului scolar, intr-un liceu din America, diriginta le prezinta clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki din Japonia.
Incepe ora:
– Sa vedem, cine stie cel mai mult despre istoria Americii.

Cine a zis: ‘Libertate sau moarte!’?
Tacere de mormant in clasa, numai Suzuki ridica mana:
– Patrick Henry, 1775, Philadelphia.

– Bravo Suzuki, si cine a zis: ‘Tara este poporul, de aceea poporul nu poate sa moara.”?
Suzuki:- Abraham Lincoln, 1863, Washington.

Diriginta se uita peste clasa si zice:
– Mi-e rusine pentru voi, Suzuki vine din Japonia si stie mai multe despre America decat voi!

Din spate se aude o voce:

– Pupa-mã-n cur, Japo imputit!
– Cine a zis? intreaba diriginta..
Suzuki se ridica si zice:
– Generalul McArthur, 1942, la Guadalcanal, si Lee Iacocca, 1982, la sedinta actionarilor Chrysler.

In clasa iarasi liniste, numai din spate se aude iara:
– Imi vine sa vomit!
Diriginta striga:
– Cine a fost nemernicul?
Suzuki:
– George Bush senior, catre Tanaka ministru japonez, in timpul unei mese de serviciu, Tokio, 1991.

Inca un elev se ridica si zicet:
– Suzuki asta e un rahat mare!
Suzuki:
– Valentino Rossi, 2002, Brazilia Superbike GP.

In clasa e un haos total, diriginta lesina, se deschide usa si intra directorul:

-O adunatura de idioti mai mari ca voi n-am vazut in viata mea!
Suzuki:
– Traian Basescu, catre intreg guvernul Boc, la o noua sedinta de rectificare a bugetului si de creare a noi impozite, Bucuresti,  2010.

Nume predestinate

Este plin intenetul de sintagma din titlu, dar imi fac si eu loc…Numele ne modeleaza cumva caracterul, creaza celor din jur asteptãri…Imi amintesc niste asocieri din satul natal: Mihai= molcom, Ion= iute, Maria=sfioasa, Gheorghe=tãran harnic…Alte asocieri, moderne, de la televizor: Dorel= constructor buclucas, Mitica=…Costica=… Fiecare avem in imaginatie Mitici si Costeli…S-a potrivit ca, inainte de sãrbatorirea  Sfintilor Mari Impãrati, intocmai ca Apostolii, Constantin si mama sa Elena, sã  citesc in Adevarul de seara, 10 mai 2010 urmãtoarea stire:

Mara Florian: Vedetă de teatru la 15 ani

//

Mica actriţă a obţinut locul I la secţiunea „one man show“

Elevă în clasa a VII-a a Şcolii Generale „Grigore Moisil“, Mara Florian a reuşit performanţa de a deveni vedeta Festivalului de Teatru Rotaract, unde a obţinut două premii întâi

Mi se pare logic: chiar asocierea celor doua nume determina si indeamnã la faurirea  unui renume… Pornind de la pretextul privind  numele  talentatei domnisoare Mara Florian, voi scrie ceva si despre soarta destinului numelui meu…Imi leg numele de o tânãrã sperantã din artã…

Am traversat nenumãrate crize nationale si locale fãrã sã stiu cã am nume de botez crestinesc…Sãrbatorile ne ajuta sã supravietuim crizelor…Este adevãrat cã, multi ani, prea multi ani, nu m-au preocupat sãrbãtorile religioase; uneori, când trebuia sã rezolv probleme in echipa, chiar mã deranjau…Dar echipele au respectat sãrbãtorile sub toate stãpânirile vremelnice…; cu voia sau fãra voia mea…Sper sa fiu iertat. Crestin, ori  laic, numele meu de botez era cât pe ce sã-mi influienteze profesia. Incã din perioada prescolarã, stiam cã in sat suntem 7  persoane  cu numele Aurel; ii admiram fãrã margini pe ceilalti 6 Aureli; toti erau vizitii, deci prima mea optiune profesionala era stabilitã…

Pot sa spun cã am lucrat câtiva ani ca vizitiu; desigur, mai mergeam si la scoala; din când in când…In perioada claselor V-VIII, am fost in mod oficial vizitiul inginerului agronom Amota; era din Ci(o)cârlau sau Busag; deci peste Somes spre Baia Mare…N-am fost acasa la seful meu, deoarece Somesul se trecea la Aciua numai cu barca, iar eu eram cu sareta si doi cai…

Dupa inundatiile din 1970 satul Aciua a fost stramutat, dar la acea data stiam cã voi fi inginer in industrie; cu agronomia mã lãmurisem…Trebuie sã mentionez cã, in anii când eram vizitiu de saretã, cochetam cu ideea de-a fi cãpitan de vapor; insa,  m-a lãmurit unchiul Gheorghe, intelectual si veteran de rãzboi, cã cel mai mare necaz pe mare sunt incendiile si ghetarii…Am ratat, ca multi alti romani, ocazia de-a fi coleg cu Traian Basescu…

Revin la optiunea domnisoarei Mara Florian: o fi stiind, i-o fi spus cineva cã, actorii nu au sâmbãta si duminica liber?

PS. Despre originea si semnificatia unor nume de botez se poate consulta, pentru inceput, lista cu  prenume românesti . Sub titlul Cultura generala, sus pe prima pagina a blogului meu, am adunat si alte notiuni utile in discutii prietenesti. 

Actualizare: Le doresc multi ani cu bucurii tuturor sarbatoritilor !