Sinceritatea dezarmanta…

…poate deveni maniera literara. Dl. Cartarescu m-a emotionat prin povestea vanzarii paletei de ping-pong, in talcioc,  pentru a-si cumpara mancare. Dar omului sarac, nici boii nu-i trag!  Cu banii primiti n-a cumparat mancare, ci discuri de ebonita cu muzica – Bob Dylan, Lennon si Pink Floyd. Desi era cu sotia, au neglijat amanuntul ca nu au picup. In final recunoaste ca mai are discurile ;  ” N-am putut scoate niciodata mirosul urat din ele. Miros a anii  ’90 in Romania, a frica, a nesiguranta, a disperare.” Articolul l-am citit in Evenimentul zilei de vineri, 18 septembrie. Acum ii transmit d-lui Cartarescu, prin jurnalistul Calin Hera, care ma citeste in unele zile, urmatoarele: mirosul urat n-a fost numai in anii ’90; acesta este mirosul patriei. Zi de zi, ora de ora…Aromele dureaza doar cateva minute!

PNTCD si Constitutia Romaniei

Azi dimineata am accesat putine bloguri. Nu mai  voiam sa citesc nimic despre actualitatea politica a altora. Nu ma pasionau   discutiile ultimelor zile.Voiam ceva despre istorie sau ceva optimist despre viitor.  La Chat Noir, am avut mai multe surprize placute: poza Seniorului increzator si stirea cu congresul de azi al PNTCD, redactata cu sentiment si deferenta… Chiar cu speranta…Era ceva actual, are si istorie consistenta, are si viitor! La comentarii am gasit persoane respectabile, dar dureros de putine. Deocamdata.  Am umblat cu bucuria respectiva toata ziua. Stiu ca partidul este minat, inca, de securistii infiltrati, dar ar trebui sa-si lanseze un candidat la prezidentiale.  Trebuie sa-si clarifice problema juridica si sa iasa pe scena politica;  sa-si spuna si istoria recenta… Sa afle noile generatii, cum s-a alcatuit in 1990 o constitutie  impotriva partidelor istorice, dar in mod special impotriva PNTCD, deoarece acesta, prin vocea lui Corneliu Coposu, nu excludea discutarea  variantei monarhiste. S-a alcatuit intentionat o constitutie neclara si, PRACTIC, IMPOSILBIL DE MODIFICAT ! Comunisto-securistii si-au facut  o constitutie pentru ei si urmasii lor…Nu zic amin!    P. S. Ca fapt divers, poate fi mentionat si dl Basescu, alaturi de Radu Vasile, pe lista celor ce au lovit cu ura de clasa in PNTCD…Despre jurnalisti nu mai spun nimic… azi, le fac eu munca!

„10 zile…

….care au schimbat Romania”, este un demers al d-nei Lucia Verona privind intamplarile de la sarbatorile de iarna din 1989. Lucia Verona nu este pe blogroll-ul meu, deoarece nu ma citeste, dar o  gasiti pe blogul lui Chat Noir. Tot acolo este si sigla cu tricolor si expresia din titlu. Eu ma chinui sa scriu un text despre  acele zile si sa-l trimit la cei ce vor publica o carte. Daca nu va fi publicat in carte, il voi publica pe blog; oricum trebuie scris. Ideea d-nei Verona imi usureaza mult alcatuirea textului, deoarece a pus cateva stavile in revarsarea amintirilor…Oricum nu-i usor. O problema este: dau sau nu,  numele anumitor colegi ,  sefi  (erau foarte multi),  vecini (unul descoperit atunci ca securist). Termenul este 25 sept ! Numai maine nu-i poimaine… Azi am inceput sa scriu! Nu pentru istorie, ci pentru mine…

Partida elitelor

Trebuia sa-mi fi trecut prin minte ca  asemenea partid este de viitor. Acum mi-a luat-o putin inainte dl Emil Constantinescu… Treaba este simpla, poate ca totusi nu este  prea tarziu: deschizi o lista, un tabel, denumit „ELITE” . Nu ELITE INTELECTUALE , deoarece ar veni toti cei cu diplome universitare, inclusiv cu diplome false… Trebuie rigoare ! Terenul patriei este pregatit pentru asemenea partid, dar ca sa inteleaga si rromii prefer expresia PARTIDA ELITELOR. Toti cetatenii romani avem piepturile bombate de mandria de-a fi cei mai inteligenti din Europa! A zis-o dl Basescu, deci este oficial, nu mai trebuie demonstrat. Lista de inscriere va contine si o rubrica privind profesia. Pentru statistica si colectarea de fonduri este bine sa stim pe ce ne bazam. Nu as cere nici o dovada birocratica, ci simpla declaratie. M-as baza pe elitele : oierilor, instalatorilor, zugravilor, taximetristilor, constructorilor,  transportatorilor, tiristilor, spoitorilor, tinichigiilor, carciumarilor, pensionarilor…si bloggerilor. Cam toti cei ce nu-si prea declara toate veniturile. Deci categorii cu bani si dornici de afirmare. Sunt bineveniti si titratii, dar nu se vor simti in largul lor! P. S. Pensionarii au bani, dar ii tin la CEC; n-a fost pana acum nici un partid care sa-i laude suficient…

In zilele cand nu blogaresc,…

…am timp sa ma gandesc. Si la blogging…De altfel este printre  analizele cele mai incitante. Daca am un articol proaspat publicat, ma las furat  de reactii si neglijez cititorii care cauta pe baza de cuvinte cheie. Multi isi cauta numele pe internet. Mi l-am cautat si eu. M-am gasit pe o lista a fiscului local cuprinzand cetatenii somati ( sonati,  asomati, asumati, asudati, sunati)  sa-si plateasca impozitele…Dupa cum se cunoaste, in general, nu suntem cititi de cei din familie. Se stie de 2000 de ani: nu poti fi popa in satul tau, nici profet  in propria familie! De vreo doua ori am scris in articole numele  unei rude apropiate, care  ignora  internetul si dispretuieste blogareala. Azi mi-am gasit rubedenia  la referinte: isi cautase numele pe internet si a ajuns pe blogul meu! Admit si varianta ca a cautat-o altcineva, ceea  ce este mai interesant: trebuie sa-si faca blog!  Totul se afla, toate numele, faptele, chiar gandurile si intentiile   sunt inregistrate de cineva, undeva, dintotdeauna, in vecii vecilor…. Totul  se pune la dosar… Cand ne este lumea mai draga, ni se flutura dosarul.  Am scris candva un articol denumit ” Sa nu minti” (20 iun.).

Scrisori cu muzica

De cate ori primesc plicuri, imi revin in memorie emotii de demult. Acele emotii dureaza  cateva secunde, deoarece plicurile din ziua de azi contin, mai in toate zilele,  facturi si publicitate. Multe plicuri le aruncam fara sa le deschidem… Plicurile cu scrisori adevarate sunt scrise de mana. Azi am primit asemenea scrisoare. Ceva, totusi, nu era in stilul clasic: lipsea expeditorul  de pe plic. Am avut o presimtire de veste neplacuta. N-am recunoscut scrisul, deci am citit direct finalul celor patru pagini: reprosuri cu scuze de deranj, „dar tot este bine ca stie dupa 40 de ani  ” cine sunt eu! Este vorba de un cadru didactic din tinutul meu natal. Iata povestea: la ultimul Craciun i-am laudat, cu sinceritate, talentul cu care canta colinzile. Mi le trimisese insotite de  o scrisoare  in care promitea ca va continua sa-si  inregistreze si productiile proprii. Nici nu mai stiu ce i-am raspuns. Cu o luna in urma, am primit, tot prin scrisoare, CD-uri de la cadrul didactic amintit. Mi-a scris ca nu sunt colinzi, deci nu m-am grabit sa le ascult. Nici nu le puteam asculta pe calculatorul meu…Eu sunt inginer, iar la muzica nu ma pricep nici cat Grigore Lese, cel de la institutia culturala lui Patapievici (tot un fel de inginer!).  In scrisoarea de azi lasa sa se inteleaga ca sunt arogant, deoarece nu mi-am spus parerea despre opera  si care ar fi drumul spre lansare nationala. Toata ziua m-am perpelit. Oricum maine imi cer scuze…Dar langa scuze trebuie sa mai adaug ceva. Ceva socant: spun ca renunt la ortodoxie si trec la o secta; la mormoni, despre care a postat Oana-romanciera.

Mai inspirat decat dl Basescu

Eu sunt inspiratul.  Am postat cateva articole in plus, inaintea discursului prezidential. Au fost deja validate de cititorii mei; vreo trei zile, cat tine orice minune, nu are rost sa mai scriu. Pe bloguri se vor cauta analize si scenarii despre salvarea patriei….Eu stiu ca patria nu se doreste , deocamdata, salvata. De altfel,eu nu concurez  cu bloggerii, ci cu dl Basescu. Avem aceasi varsta, fiecare avem doua fete, cam aceiasi ani de studii…Pariez: discursul  dumnealui va avea mai multe comentarii negative, decat toate comentariile la discursurile/ postarile mele!

Arta academica

Ma refer la pictura si sculptura maestrilor romani. O lunga perioada am crezut ca cei ce colectioneaza arta sunt niste titrati rafinati, care vorebesc cifrat la concertele de la Ateneu. Nu este tocmai asa… Prin anii „80 am ajuns in casa unui coleg de servici. Nu in vizita, ci pentru a muta , monta, ceva mobila, in cele trei camere ale unui apartament de bloc. Imi povestise colegul ca nu este simplu, dar am ignorat avertismentul. Peretii erau plini de tablouri! Pe doua si trei randuri. Plus sculpturile: nu aveai unde sa pasesti… Colegul Adrian avea doi copii mici si voia sa plaseze undeva un sifonier si o biblioteca. Colectionarul era tatal lui, un muncitor matriter. Adunase operele in decurs de vreo 20 de ani. N-a prea  dat  bani pentru opere. Candva, directorul firmei il recomandase  unui sculptor sa-i realizeze socluri pentru sculpturi. Le executa la servici si le scotea din fabrica cu stirea conducatorilor. Era recompensat de artisti cu opere de arta. Maestrii erau cei  la moda, care acum, dupa alti 20 de ani, incet, se clasicizeaza… Avea si tablouri de Grigorescu, Tuculescu… cumparate pe echivalentul a maxim o jumatate de salariu. Artistii aveau nevoi urgente, piata era in stagnare. N-am avut unde sa montam mobila; dupa un timp Adrian s-a mutat in apartamentul lui, arta a ramas la locul ei. Am aflat ca recent, dupa disparitia colectionarului, operele au fost impartite intre urmasi. Imi amintesc de un banc vechi. Discutie intre doua cochete. Zice una: „…si aveau peretii plini de Picasso! ” ; comenteaza cealalta: ” Cu verde  de Paris au incercat?”

Cainii in razboi

De vreo zece ani, dupa ce am constatat ca s-au publicat adevarurile   povestite de  batranii credibili, n-am mai citit carti de istorie. Adica cazusem intr-o autosuficienta … In aceste zile am vazut, pe National Geographic, cateva episoade intitulate, cred, „Generali in razboi”. Este vorba despre Al Doilea Razboi Mondial. Apar mereu intamplari teribile… Stiam ca americanii au trimis Uniunii Sovietice, convoaie de nave cu tehnica militara, prin Marea Nordului, cu pierderi considerabile….Au fost numite „cargourile masacrate” . De catre submarinele germane. Am aflat ca au trimis, tot pe aceasi ruta,  multe alimente. Despre toate aceste ajutoare americane,  istoria romaneasca si sovietica taceau strategic…Sau le minimalizau. Nu stiam ca in razboi au fost folositi caini dresati in lupta anti-tanc . Metoda: cainii erau infometati, apoi erau indrumati spre tancuri asemanatoare celor inamice, unde gaseau mancare. In situatiile de lupta, cainii purtau in spinare dinamita…  Serialul continua; sper ca se dau si reluari.

Mercurialul bloggerilor: Ze List

Daca e joi este Ze List. Azi este sambata, dar acum mi-a venit ideea… Am tot incercat sa-mi repun contor pentru numarul de cititori, pozitia in top si alte abziebild-uri. Acum nu mai incerc… De cateva saptamani,  cand eram pe la 82 % si al 6000-lea din 32.000 de bloggeri, n-am mai cautat clasamentul. Realitatea este: 1. am auzit ca este imprecis; be) gaseam bloguri care-mi furnizau puncte, iar eu nu le frecventam; m-a prins rusinea si am hotarat ca nu stiu despre acele situri. De un timp constat ca sunt accesat direct din paginile Ze List; n-am cum sa stiu daca ma citeste chiar titularul blogului ce-mi apare in referinta sau altcineva, dar este de bine si le multumesc…Una cu alta: trebuie sa (re)urmaresc lista cu valorile la bursa bloggerilor.