De revelion …

…voi avea acces la blog; sper sã pot completa aceasta postare.

Pânã atunci  ofer ce am gãsit la…. oferta

La mulți ani !

Anul Nou 2012 să vă aducă sănătate și multe bucurii !

• Dacă ţi-a plăcut, trimite şi la alţii ! >>>

Am fost proletar pânã…

..prin  ’92; in acel an m-am trezit burghez, respectiv proprietar  al apartamentului in care locuiam cu chirie de vreo 10 ani; tot pe atunci  devenisem si coproprietar pe ceva holde mostenite de la pãrinti si socri. Nu insist asupra faptului ca aceasta improprietarire a chiriasilor, stabilita de Ion Iliescu, a fost un act de o imensa discriminare; dintre cei cinci frati care eram atunci in orase, am beneficiat doar doi; ceilalti doi isi cumparasera apartamentele, cu mari sacrificii, inainte de ’89…Asadar, am fost avantajati cca 40% dintre oraseni si un numar mic de locuitori de la sat; asta ar veni doar 20 % din populatie…

Am facut aceasta lunga introducere pentru a scrie ceva despre omul revoltat, rezolvari sociale prin violenta, implicare civica si politica…

Scriu acest articol deoarece sunt…revoltat.

Mai aud persoane care spera cu sinceritate: ceva grupuri sociale vor face „inca o revolutie„; desigur, isi imagineaza ceva violent, cum a mai fost…

Si tot cum a mai fost, s-o faca altii; dar acum ar sti si ei cum sa se orienteze…Problema este ca revolutiile se bazeaza pe proletari; acestia, se spunea, n-au ce pierde; eu cred ca nu sunt suficienti proletari in Romania; deocamdata…

Nu cred ca mai vrea cineva comunism, o dictatura a proletarilor; muncitorii s-au convins ca reprezentantii lor sunt mai nerusinati si mai egoisti decât patronii…Totusi, ideea de schimbare radicala exista. Si eu as vrea sã se mai redistribuie inca odata avutiile ! Poate prind o casa reabilitata termic…

Teoria mea este: cei care mai cred in revolutii violente au rãmas in urma cu lecturile; era o vreme, sub comunisti, când toata istoria si progresul social erau explicate prin lupta dintre claselor sociale; mai greu erau de explicat revoltele de eliberare nationala, când, in mod clar era vorba si de multa diplomatie, ceea ce nu era la indemana celor multi…Zeci de ani am citit romane scrise de oameni de stânga si extrema stânga; erau scriitori talentati, unii geniali, insa transmiteau mesaje care justificau violenta.

Violentele din ’89 au fost rezultatul  firesc al ideologiei comuniste…Fruntasii revoltei, majoritatea intelectuali,  se simteau lideri ai proletariatului, salvatorii „valorilor comuniste”; dupa cum spuneam, nu erau decât victime ale indoctrinarii incepute de cãtre pãrintii lor…

Sper ca ultimele rãbufniri violente au fost mineriadele; imediat dupa mineriade au fost improprietariti si ultimii intelectuali stângisti din România; inclusiv Ion Iliescu. Cazul familiei lui Petre Roman este exceptia care intãreste regula…

PS. A iesit o postare cam lunga; altfel, voiam sa spun ca si eu eram in „89 o victima a indoctrinarii; mã credeam proletar cu carte; eram revoltat cã nu sunt bine plãtit, dar in rest n-o duceam rãu; revoltatii nu-si pierd vremea de dragul de-a fi in rândul lumii …; ei ies din rand…; trecusem prin trei uzine…; mereu mi se adauga ceva la salariu si mi se acorda timp de acomodare…; ultima, IOR-ul era militarizat; mi-au dat un spor de 18%; am lucrat pentru armata 9 ani…; i-am pãrãsit prin ’91.

Vreau sã mai spun: ca orice proletar, aveam o bucurie deosebita când se schimbau, „roteau” sefii; era un nou inceput, o noua posibilitate de-a solicita trepte si gradatii; vechile abateri  disciplinare erau uitate, nu trebuia sa plec eu.

In dimineata zilei de 22 decembrie, pe la ora 9, deci inainte de-a fi decolat Ceausescu, m-am alaturat celor vreo 30 de colegi ( din vreo 1000, cati eram in schimbul intai) si am incãlcat interdictia de-a pãrãsi  incinta. Credeam ca vom gãsi strãzile pline de muncitori…; ne-a prins frica; dintr-un elicopter cãdeau fluturasi care ne indemnau sã stãm acasa, sa stam in fabrici…; noi am ingenuncheat si ne-am rugat la fiecare biserica…; intre Stadionul Lia Manoliu si centru sunt multe, noi nu le-am ocolit…; cand am ajuns la Foisorul de Foc ne-am intâlnit cu cei care se intorceau de la Revolutie; Ceausescu fugise cu un elicopter…

New window

Inca n-am reluat invatarea englezei dupa noua metoda pregatita in urma cu 2-3 ani cand am primit laptopul…

Mi-am amintit  de ferestre cand am hotarat sa repostez articolul despre serenadele de Anul Nou (https://daurel.wordpress.com/2009/12/31/serenadele-de-anul-nou/)

Cele mai vechi amintiri despre revelion sunt legate de serenade…

Era un spectacol de sunet si lumina…Deoarece serenadele  incepeau dupa miezul noptii, balul de revelion nu dura pânã dimineata, ca alte baluri. Copil fiind, adormeam imbrãcat asteptând cântãretii; mã trezeau serenadele si agitatia din casa;  gazdele trebuiau sã rãspundã rotind lumina unor bete de chibrit in fata ferestrei. Uneori tinerii erau primiti in casã si serviti cu bãuturã si prajituri. Desigur, fetele se lãudau mult timp, chiar dupa mãritis, cu  serenadele ce le-au fost dedicate. Prin anii ’70 , când ar fi trebuit sa dau si eu serende, balul dura toata noaptea, deci fetele nu erau la locul adecvat serenadelor. Fetele mai beneficiau de serenade si la onomastici, ziua de nastere sau alte evenimente ce-mi scapã…

Unii trubaduri ai copilariei mele erau insotiti de câte un tigan cu vioara, altii aveau gramofon…Nu se cântau productii populare. Acum nu-mi vin in minte decât  versuri in varianta copilãreasca:

“”Sub balcon, eu ti-am cântat o serenadã

sã fiu al dracu’ de ti-o mai cânt

Mi-au ingheţat picioarele-n zãpada

Iar mucii-mi atârnau pân’ la pãmânt…”

 

Presupun cã…

…majoritatea cunostintelor mele au auzit la radio: felicitarile prin SMS nu mai sunt la modã !

Totusi, am primit un SMS; mai trist este ca incepe  astfel: „Fie ca …”

Tot la radio l-am auzit pe Tudor Chirila spunând: daca achizitionarea cadourile te streseaza, e bine sa renunti; am simtit imediat si efectul acestei opinii…Sper sa fie ceva temporar.

Desigur, ar  fi si intrebarea daca eu ma stresez cãutând cadouri; nu mã stresez…

…dar  mai bine sa vorbim despre vorbe.

In copilarie salutul era standardizat prin grija preotilor; peste an ne salutam cu „Laudam pe Isus Cristos„; nu mai stiu rãspunsul…Nici pe preoti nu mai stiu cum sã-i salut; unii sunt prevenitori si mã intâmpina cu Buna ziua in curtea sau usa bisericii…

La Craciun era Craciun fericit ! Profesorul meu de matematica, Bârle Ioan, a inventat Boboteaza fericita!; ideea a prins: cam de atunci, din anii ’70, urarile a devenit dificile, cu mai multe intelesuri, subintelesuri; inclusiv cu multa bascalie…

Am scris aceasta postare sub emotia unei intamplari de azi.

Venind spre casa am observat ca cineva imi pune o scrisoare in cutia postala si se indeparteaza spre celalalt capat al strazii. In cateva secunde am constatat ca un fost coleg, ceva mai in varsta, a venit din alt sector ca sa-mi puna in cutie o felicitare; daca n-ar fi fost timbrata as fi alergat sa-l ajung si sa-l invit in casa…Sper sa ma pot recompensa invitandu-l in zilele urmatoare la o cafea sau scriindu-i si eu o felicitare…

Uite asa se escaladeaza situatiile !

Sa trãiti …multumiti si multumitori !

Miercurea fãrã cuvinte…

…este o buna ocazie sã-mi relansez postarea de Craciun; suntem invitati sa ne facem publicitate pe un blog cu mare vizibilitate: Intre vis si realitate 2;

Sursa: George Valah Blog

Prietenul meu din Oradea…

…este o persoana motivata, deci foarte activa si implicata. De vreo 3-4 ani, de cand i-am spus ca astept pensia si n-am de gand sa ma mai angajez, ma  ispiteste cu intrebari.

Constatand ca nu ma plang de lipsuri, prietenul mã tot indeamna sa plusez, sã-mi traiesc viata…

Sugestiile lui bat spre cãlãtorii, croaziere, sã merg in statiuni, sã fac vizite; mã invita sã locuiesc la el si sã-mi imbunãtãtesc sãnãtatea la bãile din zona. Probabil ar dori si sa-mi povesteasca pe indelete despre cãlãtoriile fãcute de el, despre noua lui viziune privind soarta pruncilor de la tara realizati la oras…; cam asta am inteles eu din desele noastre convorbiri telefonice.

De un timp se simte dator sa ma incurajeze; are impresia ca am renuntat la bãtãlii…; se vede ca nu-mi citeste blogul…

Azi cred ca l-am lamurit. L-am intrebat daca isi aminteste sa fi lipsit vreodata parintii lui de acasa, daca mai stie la ce vârsta a construit taica-sau casa…

Dintrodata s-a luminat: „inseamna cã tu ai o gospodarie!”

L-am prins:  n-a urmarit niciodata firul povestilor mele; cum sa am numai o gospodarie ? Sunt eu mai nepriceput decât Nastase ?

PS. Trebuia sa-i amintesc ca cine are iscusinta, trebuie sa se roage sa primeasca intelepciune; daca primeste intelepciune, este obligat s-o transmita, altfel este pacat…

Analiza si sinteza

Alt titlu n-am gasit…

…  dupa recitirea Leacurilor de pacalit iarna, pãstrate  in blogrollul meu sub numele de Leacuri de la Zamfir.

Iata o  mostra:

Alimentele care ne fac fericiti

In orice supermarket bine garnisit se gasesc alternative demne de luat in seama la pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanta responsabila pentru buna noastra dispozitie se cheama triptofan si este un aminoacid ce participa la producerea serotoninei, cea care declanseza in creier sentimentele pozitive.
Iata topul alimentelor detinatoare de triptofan in cantitati apreciabile:
* suc de lamaie (preparat proaspat, din zeama si coaja alba din interior) – 450 mg/100 ml
* cascaval cu gauri – 430 mg/100 g
* ton – 300 mg/100 g
* carne de vita – 295 mg/100 g
* carne de pui – 230 mg/100 g

Restul substantelor si metodelor -cu sau fãrã triptofan–  le gãsiti, dupa cum spuneam, la Zamfir (l-am citat si cu ultima postare pentru a beneficia de un amãrât de ping).

Remedii antidepresive dezvaluie si alti câtiva colaboratori din blogrollul meu:

Zina, Ulise, Teo Negura, Gabi, Stropi De Suflet, Rockssana, Napologhia, Mirela Pete, Max Peter, Maricyx, Lecturile Zinei, Lady A,  Vania, Incertitudini, I.O.Flavius (mai rar), Gabriela Savitsky (nu ma refer la recenta intentie de greva a foamei…), Ema din Viena, Daniel Tudose, Dana din Gibraltar, Cati Lupascu, Carmen din Germania, Calin Hera, Andi Bob, Ana Usca, Adriana cu Dardindar, Abbilbal, care ne anuntã cã a disparut Mosu, deci azi are  o tema politista…

PS. Sper ca blogurile colorate sunt pinguri…

Dincolo de aur, smirnã si tãmâie…

…exista daruri nepretuite, insã la indemâna tuturor;  pe paginile George Valah Bolg am gasit  imaginea clasica a celor trei crai de la Rasarit ; sub imagine scriu si eu cãteva cuvinte…

Craii au dãruit mai mult decât se poate reprezenta in imagini:

– timp din viata lor: vreo doi ani numai calatoria…

– inchinare autentica

– speranta pentru cei nãpãstuiti

Doresc  tuturor cititorilor:

CRACIUN CU BUCURII !

Miercurea fara cuvinte.”Viitorul…

… incepe acum, nu mâine„, ne-a reamintit un mare umanist contemporan.

Sursa: Vania/16/12/2011

Scopul postarii: WW

Visul unei nopti de iarnă:reducerea…

…facturilor.

Am rămas cu 4 facturi  la utilitati: apa, gaze, electricitate si media (internet si cablu tv).

Desigur, factura de electricitate contine si costul transmisiilor nationale radio-tv, un fel de impozit pe (dez)informatii…

Cel mai usor voi scapa de factura de media: imi voi lua internet pe telefonul mobil cu cartela; am experimentat: receptionez acceptabil pe laptop Antena 3 si Realitatea.

Daca reusesc sã-mi produc electricitate in gospodarie, cum am vãzut cã se face in Germania, imi voi asigura  incalzirea, gãtitul…; apa se poate scoate din fântânã…

Unii vor pune problema costurilor. Rãspunsul meu este: libertatea n-ar trebui sa se discute in termeni onerosi…

PS. N-am uitat de factura pentru colectarea gunoiului; in sectorul meu, condus de un primar liberal, nu se plateste salubritatea; totul este sa mai rezist in aceasta comunitate…