Cuvântul il stiam din copilarie. Tãranii retinusera multi termeni militari; simulantul era cel ce invoca ceva deficiente la recrutare. Celor ce fãceau pe surzii, mai intâi li se aruncau monede pe jos, pe la spate, de cãtre un asistent al medicului; daca nu reactiona, la iesire, pe scãri era rostogolit un butoi…
Am fost si eu simulant in anii comunismului; n-am simulat deficiente, ci dimpotrivã…
Totul a pornit de la un simulator de respiratie artificiala si anestezie pentru copii; se pare ca sefii cei mari, adica cei din ministere, se lãudasera pe la sefii supremi cã fabrica de seringi si instrumente medicale ar putea face si aparate inteligente. Nu stiu cum se face cã, dupa vreo doi ani, simulatorul a inceput sa „respire”…Pâna sã intre jmekerii de la industrie pe fir, niste profesori renumiti, au stabilit o colaborare pe linie medicala cu Italia, si au considerat cã trebuie sa plece acolo si un inginer tânãr; deoarece pe atunci sefii nu erau prea tineri, au cãzut sortii pe subsemnatul… ; era prin 1979-80…
Vã dati seama cã n-am plecat la specializare, (daca as fi fost, as fi povestit deja pe blog!), insã am inceput sa intuiesc limitele carierei profesionale…Am mai incercat câte ceva, dar la varsta de 30 de ani stiam cã cercetarea, fãra legãturi cu tãrile dezvoltate, este amãgire…
Pe aceasta baza, dupã ce mi s-au refuzat vreo doua specializari in Vest, nu m-am mai omorât cu munca; am inceput sã simulez cercetarea si proiectarea de aparate medicale, utilaje de prelucrarea sticlei, binocluri militare pentru comunicare cu laseri…
Ei simulau cã mã platesc, eu simulam cã fac tehnica. Anul 1989 a gãsit o Romanie cu multi simulanti perfecti…Un simulant emblematic este gen.Victor Atanasie Stanculescu, cel care si-a pus piciorul sanatos in gips… Inainte de 1989, dar si câtiva ani dupã, când generalul venea in IOR, sefii mei simulau munca responsabila…Repet, spre disperarea unora, cã Petre Roman a avut dreptate când a afirmat cã industria este un morman de fiare vechi; chiar utilajele cumpãrate din Vest, de catre „specialistii” agreati de regim, erau depãsite moral; cred cã achizitorii luau comision…; despre utilajele produse in fabricile noastre…; sã fiu clar: nu aveam specialisti capabili sa produca si sã foloseasca utilaje automatizate; regimul nu le-a dat sansa sã se specializeze, nu-i stimula in innovare…
Acum guvernul Boc simuleaza politici fiscale, sondajele simuleaza alegeri, românii simulãm cã ne pricepem, cã stim ce vrem…;o parte vor un alt Ceausescu; ii inteleg; Ceausescu nu era un simulant; credea…Dumnezeu sã-l judece, daca nu l-a judecat.
PS. Citez din dr. Litarczek, care mentioneaza aparatul AVA-1 la care am lucrat si am obtinut brevet de inventie impreuna cu inginerii si medicii mentionati; pe mine m-a uitat…Nu-i problema; bine cã n-am avut nevoie sa apelez la terapie intensiva!
Incepand cu anii 60 au inceput sa fie produse aparate de anestezie si in tara de conceptie proprie. In constructia lor au avut un rol atat anestezisti (G.Litarczek, R. Simionescu) cat si ingineri (A.Manof, R.Gruia) de la IITM (Intreprinderea de industrie tehnico-medicala). Fara sa fie foarte finisate si avand o fiabilitate mai redusa decat cele produse de firmele consacrate, aceste aparate, celebrele NC-3 si NC-4 au dotat in numar relativ mare spitalele romanesti. Unele din ele au fost si dotate cu ventilatoare mecanice importate. In jurul anului 1980 au inceput sa fie produse in tara si ventilatoare mecanice AVA-1.
Update, marti 27 iulie: Simona Ionescu ne spune cum au atacat grecii evaziunea: oferind daruri…
Daurel's Blog 