Cuminţenia Pământului

Urmăresc cu interes discutiile iscate de achizitia sculpturii lui Brâncusi. Acum, că se trece spre politica, situatia devine muuult mai interesantă…

Sursa:http://www.evz.ro/scandal…
*

MfC.Tinerețe

Particip la Miercurea fără cuvinte, eveniment săptămânal inițiat de Carmen și continuat de Călin Hera.

Sursa: internet

Sursa:aici

Sursa:aici
*

Civilizaţie (1)

Sub titlul acesta imi propun să postez articole despre fapte bune. Fapte bune de ieri sau de azi. Inclusiv găsite pe bloguri.
Dacă va fi necesar voi scrie si despre civilizatie vs cultură; am găsit pe internet teorii interesante.
Azi, pornind de la două extrase  din presa, voi relata o initiativă lăudabila legată de vacanţe si concedii.
Incep cu doua surse statistice referitoare la anul 2015:
[…]  13,1% din gospodării „nu şi-au permis menţinerea unei temperaturi adecvate în locuinţă”, iar 69,2% „nu şi-au permis plata unei săptămâni de vacanţă”.
(…săracii Europei)
[…]În 2015, potrivit datelor INS, 17% dintre gospodării și-au permis o săptămână de concediu în afara casei, circa 6% au putut să își înlocuiască mobilă uzată și/sau demodată. Numai 12% din familii și-au cumpărat produse electrocasnice, aproape 29% și-au achiziționat haine noi, 10,6% au mers la teatru și cinema, și peste 15% și-au cumpărat cărți, ziare și reviste.(http://www.puterea.ro/economie/o-treime-din-familiile-din-romania-nu-au-bani-pentru-)
Trecând peste neconcordanta procentelor referitoare la gospodariile ale căror membri nu si-au permis plata unei săptămâni de vacanţă,  rămâne, totusi, o  problema culturala:  numărul mare de români lipsiti de posibilitatea de a-si lărgi si verifica orizontul cultural.
Sunt multe consecinte negative ale sărăciei; nu vreau să le inventariez…
Trec la povestirea faptei bune:
Este vorba despre o intâmplare minunată din judeţul Satu Mare.
O familie din categoria celor ce călătoresc avea obiceiul de-a darui copiilor din vecini mici atentii din locurile vizitate in Romania sau in străinătate.  Văzând cu cât interes ascultau copiii discutiile despre lumea largă, in recenta vacantă de vară familia amintită s-a  decis să suporte cheltuielile necesare pentru doua eleve intr-o călătorie turistică in circuit până in zona Brasovului.
*
P.S. Plănuiesc de câteva săptămâni postarea despre fapta sătmărenilor.
Trebuie să mentionez că excursia s-a făcut cu masina familiei initiatoare si a durat mai mult de o săptămană.
Eram tentat să dau o multime de detalii emotionante si concrete: despre nepotii lor de la Cluj, unde au facut un popas, despre situatia familiala si scolara a celor doua eleve care sunt din vecini, despre cheltuieli neprevăzute.
Esentialul este că ideea acestor cetăteni sătmăreni s-a materializat, a fost o reusită si, sunt convins, sub o forma sau alta, va continua. Va continua prin familia amintită, va continua prin cei ce vor afla despre aceasta fapta; inclusiv prin cei care vor citi această postare…
*

 

MfC. Septembrie

Particip la Miercurea fără cuvinte, eveniment săptămânal inițiat de Carmen și continuat de Călin Hera.

Sursa:aici
*

*

Sursa:aici
*

Lecturi. Oameni din Seini

In urmă cu vreo 50 de ani eram licean in Seini. Era perioada când, pentru timp de 10 ani, scoala agricolă din localitate se transformase in liceu de cultura generală.
Acum, cand am in curte vita de vie, mi-ar fi prins bine să stiu mai multe despre tehnologiile agrare…
La ultima editie MfC intentionam să public imagini cu inscriptia EMINESCU de pe dealul Comja din Oas-Maramures. Cătând pe internet am aflat despre cartea Oameni din Seini. 

       
Autor: Claudiu Porumbăcean, Viorel Câmpean, Kereskényi Sándor

Anul apariţiei: 2013

Preţ: 0.00 RON
Fiind interesat daca in carte sunt prezentati profesorii sau colegii mei, in cateva ore am citit intreaga carte. Nu se refera la generatia mea; sunt evocate personalitati din perioada interbelica. Sunt amintiti si doi consãteni de-ai mei: Ioan Grosan, Ionel Barbul (dirigintele meu la scoala din comuna Pomi).
Dupa cum se poate vedea, nu am participat la Miercurea fara cuvinte din 14 septemberie. Deoarece recent am gasit o imagine partiala a „monumentului viu” realizat in 1939 din initiativa  generalului Pion Georgescu, am ocazia s-o prezint mai jos:

Sursa:https://racoltapetru6.wordpress.com/2016/09/09/seini/
*
*

Adevăruri teoretice (4)

Moto: Orice bărbat care crede că este mai destept decât nevasta lui, este căsătorit cu o femeie inteligentă.(autor necunoscut)

Îmi permit să redau o „vorbă de duh” din suplimentul de duminică al ziarului Click  :
 „Prostul face tot ce poate ca să nu treacă neobservat.”( Tudor Mușatescu)
*
Pare o postare anemica…
Caut să mai pun ceva de la mine.
*
Am postat cândva Nefericirea in 7 pasi. A fost apreciata ca intresanta. O redau mai jos:

1. Nu uita niciodată vreo fapta bună pe care ai făcut-o.

2.Nu ierta niciodată pe ei care te-au criticat.

3.Ascultă cu interes tot ce spun oamenii despre tine.

4.Insistă să primesti atentie si respect.

5.Foloseste cuvântul „eu” de câte ori ai ocazia.

6.Gândeste-te la tine, vorbeste despre tine.

7.Interesează-te mereu cum te percep oamenii.
*
P.S. Imi propusesem să scriu ceva despre 11. o9. o1, insă nici dupa 15 ani nu găsesc cuvintele potrivite; nu pot sã uit cã multi  români s-au bucurat atunci. Stiu că s-ar bucura si azi dacă Vestul ar fi umilit in continuare…
*
Am mai spus: de un timp mi-am schimbat conceptia despre prostie si prosti; mă abtin să cataloghez oamenii…

Lecturi. Fructele mâniei

Cartea am cumpărat-o in urmă cu o săptămână de la un anticar ambulant. Când am ajuns spre ultimele pagini am constat că citeam volumul 1; de pe internet am aflat că ar trebui să fie incă vreo 400 de pagini; nu cred ca le voi citi: deja am aflat cum se termină.

 

Romanul american in discutie este notoriu. Citez de pe internet:
 Istoria fermierilor săraci din Oklahoma, nevoiţi să migreze în timpul Marii Depresiuni (criza economica), i-a adus lui John Steinbeck acuzaţia de propagandă socialistă, cartea, apărută în 1939, fiind considerată „voit exagerată“. (O sută de cărţi interzise)
Imaginea de mai sus este o  editie diferita de cea pe care am inceput eu s-o citesc. Se pare că prima traducere in România a fost in 1962;  pe atunci eu silabiseam „Morometii” vol 1 (apărut in 1955).
Vrând-nevrând am facut comparatii intre americani si români. Mai precis, intre agricultorii din cele doua state .
In cartea lui Marin Preda, aproximativ in aceeasi perioada la care se refera John Steinbeck,  feciorii lui Moromete isi insusesc oile si caii din ograda si pleaca la Bucuresti fara sa le pese că ceilalti membri ai familiei raman muritori de foame.

Nu voi povesti cum au reactionat familiile fermierilor americani când bancile le-au confiscat fermele, insa cred că am ocazia să relatez cum ne-au protejat părintii, pe mine si pe fratii mei mai mici in 1962, când comunistii ne-au confiscat caii.
La scoală auzeam tot felul de povesti despre cai ascunsi de tarani prin păduri, despre cai care i-au muscat pe activistii comunisti, despre cai infometati, despre cai impuscati si fierti in cazane pentru hrana porcilor din  fermele statului…
Părintii, rudele si unii vecini au convenit ce e potrivit să ni se spună nouă, copiilor: caii nostri au fost răscumpărati de la activistii comunisti prin intermediul unor tigani plătiti de tata.
Cumva ne-am linistit: caii vor rămâne la tigani atâta vreme cât vor fi comunistii la putere…

Sursa:aici
&
P.S. A fost lansată propunerea pentru Miercurea fără cuvinte de mâine:”cele mai cele portrete” (http://calinhera.blogspot.ro/2016/09/persoana-de-marti-pentru-ziua-de.html)