Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘serbare scolara’

Miercurea fara cuvinte.Premiul

Posted by daurel pe 3 octombrie 2012

Carmen imi acorda ocazia sã mã laud in prezenta a cel putin 100 de profesionisti: Am fost premiat !

Imaginile sunt aici si aici.

PS. Recomand: DurgãuUltima serbare scolara, Bal la Apahida

Posted in Blogareala, Miercurea fara cuvinte | Etichetat: , , , , , , , , | 17 Comments »

Despre discursuri

Posted by daurel pe 2 iunie 2010

De un timp, sunt accesat frecvent prin cuvântul discurs; se cautã modele de discursuri scolare. Cineva cautã sistematic discursul dirigintelui. Am fost curios ce se gãseste pe internet despre discursuri,  cuvântari;  cele mai multe referinte sunt legate de discursul politic, dar sunt si câteva discursuri ale elevilor…

Eu cred cã discursul este o demonstratie. Mai intâi ne convingem cã avem pe cineva dispus sa asculte; ii reamintim motivul adunãrii, apoi punem problema; se expun premizele unanim recunoscute ca valabile, apoi se fac legãturile necesare; cât de cât  logice…; in final se spune apãsat concluzia.

Imi amintesc de un film,  cu  DeVito, unde discursul elogia mãiestria unor confectioneri de bice din piele; bice perfecte, durabile, frumoase, ieftine si eficiente; problema era cã nu le cumpãra nimeni, nu mai erau la moda caii…Este genul de discurs cinic, demolator, dar si cu indemn spre un nou inceput…

De multe ori, practic de cele mai multe ori, discursul trebuie sã demonstreze aderarea sincerã la un eveniment: serbare scolara, intâlnirea cu colegii si profesori dupã un numãr de ani, fiii satului, sãrbãtorirea unei personalitãti…La aceste evenimente punerea problemei nu-si are rostul; logica este a bunului simt, iar concluzia, incheierea este foarte greu de articulat…Depinde de câte aperitive s-au servit pâna la momentul discursului…De multe ori uitam ca nu vorbim despre noi, cã nu-i un CV…

Intâmplarile au facut sã merg fãrã sotie la  intalnirile cu fostii colegi; din motive de cresterea copiilor fãrã bunici in zonã… N-as spune cã a fost bine sau rãu, dar am fost eu insumi. La zece ani de la terminarea liceului le-am facut o bucurie colegilor anuntându-i cã tocmai mi s-a nãscut a doua fetitã si, totodata, din motive ciudate,  mi s-a anulat promovarea in functia de sef…La cele doua intâlniri cu colegii de facultate, de la Politehnica clujeana,  le-am comunicat profesorilor cã nu-mi foloseste la nimic ce m-au invãtat, dar le multumesc cã mi-au dat, timp de cinci ani, note potrivite sã-mi mentin bursa…Chiar am fost sincer!  Colegilor le-am spus cã sotia n-a venit, deoarece este mai mult in strãinatate…

In concluzie: discursul trebuie sã fie natural, relevant, original…, dar mai ales empatic; sã stârneasca emotii de neuitat, deci posibile sentimente…

Suplimentar, daca la evenimente sunt doamne: femeile, ipocrite cu prietenele…, dar in proportie de numai 38%…

UPDATE joi  03 iunie: recomand postarile politice ale Roxanei Iordache; ca sa se stie cum stãm…

Posted in confidente, Ganduri | Etichetat: , , , , , , | 9 Comments »

Premiile scolare

Posted by daurel pe 15 mai 2010

Zilnic  sunt accesat (si) de cãtre cãutatori de „serbari scolare”; nu au ponderea celor interesati de pretul fierului vechi, dar imi sunt la fel de dragi…Am mai scris  de  vreo doua ori despre pãrelnica fericire a excelentei scolare; mã refer la Calea Victoriei si Ultima serbare scolara, pe care le recomand mereu; fãrã falsa modestie…Asadar, din nou despre scoala… Pãrintii sunt/suntem nerãbdãtori sã fie omologate oficial darurile, talentele, copiilor…Dacã sunt premianti pe linie, nu este tocmai bine; stim cã ar trebui sã i se descopere o inclinare dominanta…; daca este codas, e de rãu…; este posibil sã se inhãiteze cu unii…Unde-ar fi optimul? Recent mi-a cãzut in mâna o brosura de popularizare a binelui; acolo am citit o poveste asemanatoare cu tema  din postãrile mentionate.  Este vorba despre o scoala din lumea anglofona, deoarece elevul se numeste Gordon. Tatãl elevului fusese convocat la serbarea de terminare a liceului; nu era cazul de premiu; se astepta la amânarea  acordarii atestatului; in public, de fatã cu comunitatea…Tatã de elev mediocru…Parcã-l vãd  plictisit de elogiile aduse premiantilor… Fiecare absolvent excela la una, maxim doua discipline; desigur,  acolo contau mult si disciplinele sportive…  Dupã ce au fost caracterizati pozitiv toti absolventii, cu exceptia lui Gordon, dirigintele a anuntat cã, in final, are cuvantul directorul. Deja, tatal lui Gordon regreta si mai mult prezenta lui la  acel eveniment… Intradevãr, directorul a vorbit despre Gordon; i se acorda premiul pentru integritate, hãrnicie si decenta…Gordon era declarat mândria scolii;  a primit cele mai multe premii…

Mai recomand:  sistemul educativ din Suedia;  arte: la Cluj si Bucuresti; istoria  mea… si-a altor cativa…

Posted in educatie, Povesti | Etichetat: , , , , , | 13 Comments »