Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘inventii’

Mfc. Inventii

Posted by daurel pe 17 iulie 2013

Mfc=Ww

papuci matura faras

scara apartament spatiu depozitareSursa: Inventii

Posted in Blogareala, Miercurea fara cuvinte | Etichetat: , , , | 7 Comments »

Marile inventii…

Posted by daurel pe 21 august 2011

…le-au facut oamenii comozi; nu zic lenesi…

Insusi Edison a fost considerat irecuperabil atat in pruncie;  si mai tarziu, de catre sârbul  Tesla, pe care unii-l considera cu rãdacini românesti…

Sora-mea isi aminteste despre cum inventam pretexte pentru a nu munci in gospodarie; daca eram trimis in gradina sã aduc pãtrunjel, spuneam ca nu-l deosebesc de mãrar…Acum stiu cã aveam dreptate: poate fi confundat cu o alta planta; mereu m-au deranjat amãnuntele…

Inventatorii se apleaca asupra amãnuntelor; sunt din ce in ce mai convins:  doua dintre cele mai folositoare inventii sunt pantofii cu elastic si lingura pentru pantofi cu coada lunga.

Odata aceste stabilite, consider cã as (mai) putea incerca ceva inventii. Sau simula cã am astfel de preocupari

Azi, pe drumul de intoarcere de la piata, mi-a venit o idee bloggeristica: sã postez numai linkuri spre blogurile unde am comentat;  mai precis spre unele…; mã refer la acele bloguri unde proprietarii ingãduie, incurajeaza, comentarii consistente. Oricum, de obicei nu comentez la tema…

Asadar, acest articol ar fi printre ultimele cu multe vorbe…

Restul vorbelor sunt in comentariul de pe un blog foarte vizibil; daca  mai comentez  pe undeva, updatez colea mai jos…E simplu !

Posted in confidente, Ganduri | Etichetat: , | 8 Comments »

Parerile altora

Posted by daurel pe 28 noiembrie 2009

Pânã mã hotãtãsc ce poveste sa postez, sunt nevoit, pentru statisticã, sã citez din clasici. Asadar, zice Maurice Coyaud:  „Timiditatea, un defect al oamenilor mari, tupeul, defectul oamenilor mici„.  In drumurile mele zilnice spre si dinspre un sat, discut cu un venerabil  inventator . L-am impresionat, in urma cu cinci ani,  cedându-i locul in autobuz. Nu sunt mereu amabil cu inginerul;  il mai necajesc atacându-l pe Traian Basescu, pe Udrea, pe  Musca…Imi vorbeste mult despre absenta rusinii in societatea actuala. Eu ii spun cã  fãrã rusine sunt tocmai  personalitatile mentionate…Am aflat cã, dupa ce a inregistrat vreo treizeci de inovatii, recompensate cu bani echivalent a doua autoturisme, i-a fost rusine sã mai breveteze restul innovatiilor…Nu i-am pus niciodata la indoiala inventiile, dar nu-i aprob judecatile privind politicienii. Acum cateva zile a venit la mine cu toate brevetele si cu o damigeana cu vin. La fiecare brevet am inchinat câte un pahar. In final m-a intrebat, cu sfialã: „credeti cã  un om,   cu atâtea inventii,  nu stie cine meritã sã fie  presedinte?”

Posted in confidente | Etichetat: , , , | 11 Comments »

Creativii

Posted by daurel pe 2 octombrie 2009

Am citit recent un articol despre creativi, scris de Tudor Octavian. Tudor Octavian este un creativ, deci stie ce spune. De altfel,  face trimiteri la cercetarile de specialitate, care au stabilit cã numai 3 (trei) dintr-o suta de oameni sunt creativi. Mie mi se par putini…Mai interesant este cã, oamenii creativi sunt dependenti de dorinta de-a crea, de-a inventa, indiferent de aprecierile anturajului. Este o patimã! Autorul face trimiteri la artã. O vreme, mai precis pânã pe la vârsta de treizeci de ani, am urmarit cu interes inventiile din mecanicã si mecanisme; apoi au fost interzise revistele strãine de specialitate…Dupã renuntarea la tehnicã, dacã as fi fost inspirat, puteam sã incep degustarea  artelor, dar n-a fost sã fie…A venit schimbarea modificarii din 1989 si m-am recalificat de vreo 2-3 ori. Desi nu am avut si nu am tangente cu artele, in ultimii zece ani m-am împrietenit cu un artist plastic, pensionar. Mã întâlnea în cartier si-mi vorbea de istorie, statui, ceramica. Odata, pe trotuar, la semafor,  m-a învatat cum sã spun Tatãl Nostru cu intonatie. A insistat sa vina acasã sã ne invete limba englezã, dar s-a dovedit ca restul familiei stia deja aceasta limba, iar eu eram prea ocupat. Mi-a tot promis ca ma va invita la el sa-i vãd operele. Am reusit sa vãd ceva, când s-a mutat la Alba Iulia si nu voia sa renunte la nici un obiect. Desi n-a avut familie, reusise sa adune trei camioane de lucruri, toate din domeniul artei ceramicii: matrite, forme, mulaje…Cu doi ani in urma, m-a sunat ca este în Bucuresti si-si pregãteste o expozitie de pictura. Nu l-am crezut in stare, am schimbat vorba, deoarece nu-mi vorbise niciodata despre pictura. În iarna lui 2008  m-a invitat cu familia sa-i vizionam expozitia la galeriile „Orizont”. Restul familiei s-a dus, eu am evitat sa dau ochi cu artistul, deoarece nu-l crezusem, nu crezusem in talentul omului. Avea saptezeci si cinci de ani. Nu mai avusese nici o expozitie personala in nici o arta plastica… M-a sunat cu o zi inainte de inchidere si m-a mustrat, dar tot degeaba. Speram sa-l vizitez in provincie, pe îndelete; sa mã disculp, dar corect trebuia sa-mi cer scuze . Nedelcu Valeriu a murit în vara lui 2008.

Posted in civilizatie, confidente | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 16 Comments »