Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Deocamdata…

Posted by daurel pe 15 Iunie 2011

…stau si cuget, cum bine  zice cineva de prin Poplaca

Ar trebui sa iau ceva masuri in privinta disparitiei imaginilor de pe unele postari, insa nu prea am timp sa ma documentez.

Carmen sugereaza sa postez imagini din productia proprie… N-am in plan asa ceva…

Prin Miercurea fara cuvinte m-au gãsit inca doi  bloggeri: Tudor Enea si Sorin; ar mai fi Abbilbal, care a mai comentat, insa nu-i mai gãsesc blogul…

In pauzele din procesul de cugetare am citit cu interes blogul lui Sorin; m-am bucurat cã am (re)gãsit urmãtoarea poveste:

O tanara doamna astepta avionul in camera de imbarcare a unui mare aeroport.Pentru ca trebuia sa astepte multe ore, isi cumpara o carte pentru a-i trece timpul, si un pachet de fursecuri. S-a asezat in fotoliu in camera VIP a aeroportului sa se poata odihni si citi linistita.Langa fotoliul unde era pachetul de fursecuri, s-a asezat un domn, si-a deschis o revista si a inceput sa citeasca.Cand a luat prima prajitura, barbatul a luat si el una. S-a simtit iritata, dar nu i-a spus nimic. S-a gandit numai:” Ce tupeu! Daca as fi fost nervoasa , l-as fi lovit pentru indrazneala.”
Pentru fiecare prajitura pe care o lua, barbatul lua si el una. Asta o infuria, dar nu vroia sa provoace o scena.
Cand a mai ramas numai o prajitura , s-a gandit: „Ce o sa faca nesimtitul asta acum?” Apoi, barbatul , luand ultima prajitura, o imparti in doua si ii dadu ei jumatate.

Ah! Era prea mult! Era foarte nervoasa acum! Si-a luat rapid cartea, lucrurile si s-a indreptat ca o furtuna spre locul de imbarcare.Cand s-a asezat la locul ei in avion, si-a luat poseta sa-si caute ochelarii si, spre surpriza ei, pachetul de prajituri era acolo, neatins si nedeschis….


I-a fost foarte rusine! Si-a dat seama ca a gresit! A uitat ca prajiturile ei erau in poseta.
Barbatul a impartit prajiturile cu ea fara ura sau rautate…in timp ce ea era nervoasa , gandind ca ea si-a impartit prajiturile cu el. Si acum nu mai era nici o sansa de a explica sau de a-si cere scuze.

MORALA POVESTII:
Exista patru lucruri pe care nu le poti recupera:
–  Piatra…dupa ce a fost aruncata!
–  Cuvantul…dupa ce a fost spus!
–  Ocazia…dupa ce ai pierdut-o!
–  Timpul…dupa trecerea lui!

PS. La anumite ore reapar imaginile postarii de ieri !

Anunțuri

3 răspunsuri to “Deocamdata…”

  1. Arunc cu pietre doar pe malul râului, este o senzație extraordinară, o știu din copilărie.
    p.s. de fapt, arunc lipii, într-un fel anume!

  2. Shayna said

    Da…din pacate toate cele patru lucruri sunt adevarate. 🙂

  3. Tudor Enea said

    Salutari cu bine!
    Foarte desteapta morala din povestea ta!

    O zi deosebita sa ai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: