Revizorul

Incep cu un text scris profesional de cãtre Magdalena Boiangiu prin 2007.

Revizorii, adevăraţi sau falşi, vin şi pleacă. Corupţia rămîne: Revizorul de Gogol, în premieră la Teatrul de Comedie, a fost scris în 1836.

Pe vremea aceea nu fuseseră inventate lumina electrică şi conturile bancare. Mita se dădea pe întuneric şi cel mai greu era să numeri bancnotele la flacăra lumînărilor, dar transferul de bani dintr-un buzunar în altul se desfăşura nestingherit de starea înapoiată a tehnicii. Buna funcţionare a sistemului depindea de fluenţa acestui circuit, de reglementarea lui şi replica rostită la mînie de primar către un subaltern, „furi prea mult pentru gradul tău” exprimă dorinţa de ordine într-un univers care tindea să devină haotic.

Asadar, diagnosticul zonei noastre este dat de  peste 170 de ani;  Caragiale, la vreo treizeci de ani dupa Gogol, n-a fãcut decât sã foloseasca formatul…; cum bine vedem la televiziuni unde o multime de realizatoare o imita pe Oprah.

Nu stiu, deocamdata, daca la spitalul, unde vizitez un pacient, este coruptie, insã vestea cã va veni azi o televiziune sã filmeze, a dat peste cap toate procedurile pe care le stiam de o sãptãmânã.

Au pus in functiune inca doua lifturi, portarii mi-au atras atentia sã ma incadrez in programul de vizite si sã nu spun cu glas tare cã duc medicamente; un pacient a iesit pe hol cu stativul de perfuzii in cautarea asistentei…

Am aflat cã personalul este la un instructaj…

Alte amãnunte sunt in piesa mentionata la inceput; daca cineva doreste sã-si reaminteasca, am gasit o inregistrare audio; cu putina imaginatie se poate reconstitui atmosfera de atunci, de acum…