Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Despre cãlãtorii…

Posted by daurel pe 17 Mai 2012

…s-a  scris mult si incã se mai scrie.

Desigur, mai intâi au fost relatarile orale;  oamenii erau mai putini, deci aveau mai mult timp; inclusiv sa exagereze, deci sã creeze mituri si legende.

Cam toata lumea cãlãtoreste, insa nu toti avem darul povestirii captivante. Am cunoscut tãrani care puteau povesti câteva zile despre intâmplarile de la piata de joia si câteva sãptãmâni despre oborul lunar.

In mod cert, acei povestitori nu erau cetãteni instãriti, insã atunci nu stiam acest amãnunt…Un povestitor celebru, cum era un unchi de-al meu, nici nu prea mergea la târguri;  când mergea, era insotit de matusa Mãriuca, deci nu i se putea intâmpla nimic interesant…Asta nu-l impiedica sa relateze captivant ce se strãduiau unii sa ascunda.

Gândindu-mã la Sadoveanu, am bãnuiala ca pe masura ce povestitorii se imbogatesc, isi pierd capacitatea de-a se minuna…

Acum, daca eu nu povestesc despre calatoriile mele, n-as pune-o pe seama bogatiei…Justificarea mea este una mult mai banala: am ratat momentele când doream sã-mi relatez intâmplarile din primele mele cãlãtorii marcante; incerc sa relatez mai jos ceva episoade neplacute.

Eram in liceu, când o vecina, disperata ca fiica-sa nu se hotara pe care pretendent sã-l accepte, mi-a inmânat o suma de bani si un cordon purtat de  fiica-sa, pentru a merge la o vrãjitoare. Nu s-a dus ea sau fiica-sa, deoarece le era frica de gura lumii; din nefericire, am fost nevoit sa-i mint si pe ai mei…Intâlnirea cu vrajitoarea nu m-a marcat atunci sub nici o forma, deoarece nu credeam in supranatural…atunci…Poate voi posta candva despre batrana vrajitoare romanca(!) si gospodaria  imensa  a feciorului ei,  incredibila pentru acele vremi comuniste. Azi, vreau doar sa argumentez ca eram in imposibilitatea de-a povesti cuiva aventura; nici vecina, nemultumita de mesajul adus, n-a vrut sã mã asculte cum am depasit suma primita si am pus bani de la mine…

Urmatoarea poveste pentru care n-am gasit audienta contine peripetiile legate de  admiterea la facultate; familia, destul de strâmtoratã financiar, ar fi fost mai linistita daca urmam un institut de trei ani la 30 de kilometri de sat; eu am plecat pentru 5 ani la Cluj, la 250 km … Cand m-am intors, dornic de-a fi intrebat prin ce am trecut, mi s-a raspuns ca li se pare normal sa nu fie usor, ba chiar ma avertizasera; eu voiam sa fiu laudat, lor li se parea cã mã plâng… Inafara familiei nu aveam cui sa povestesc: toti ceilalti vreo 20 de consãteni cãzusera la admiterea din acea vara…

Unii vor zice ca acum este simplu: prezinti poze, filme; nu sunt convins…Captarea interesului public nu este la indemâna oricui; fericiti cei dezinteresati de audienta…

Anunțuri

11 Răspunsuri to “Despre cãlãtorii…”

  1. Ha ha…orice mi-as fi inchipuit despre dumneavoastra,dar ca ati fost la vrajitoare….nici in ruptul capului.

  2. Bebe said

    NOI DATE ISTORICE DESPRE IMPARATUL TRAIAN, ELENA DIN TROIA SI DACIA FELIX: http://celmaitareblogdestanga.wordpress.com/2011/09/14/noi-date-istorice-despre-imparatul-traian-elena-din-troia-si-dacia-felix/.

  3. Zamfir POP said

    Totuși, merită să încerci. Încearcă-ne, poate, reușim … să te lăudăm!

  4. daurel said

    @Ema:
    Atunci nu eram constient de acele forte…

    @Zamfir:
    E o idee…Concurenta este acerba.

  5. vienela said

    Fa-ma sa inteleg: acum crezi ca mama Omida are vreo putere?

  6. daurel said

    @Vienela:
    Vrajitoarele care pretind bani au puterea de-a scoate banii de la naivi/naive…

  7. Dana said

    Interesant. N-am fost niciodata la vrajitoare, dar am avut colege de servici care s-au dus de cateva ori; pe mine m-a amuzat un timp sa le ghicesc in cafea, pana a inceput sa ma enerveze ca ziceau ca s-a adeverit tot ce le-am spus si-mi cereau sa le ghicesc in fiecare zi, aiureala curata, nu alta, avand in vedere ca insiram tot felul de fantasmagorii. As putea trece si acum drept vrajitoare, pentru ca englezii de aici nici n-au auzit, nici nu folosesc ceaiurile de plante in scop medicinal.
    Despre povestea a doua nu ma mir; am cunoscut o data pe cineva, dintr-un sat, foarte nemultumit ca fiul reusise la facultate, cand lui i-ar fi placut sa-l faca electrician sau ceva asemanator; un timp i-a fost rusine sa le spuna cunoscutilor ca baiatul lui este student. Ce sa-i faci, fiecare vede viata altfel !

  8. Zina said

    ce zice Dana mi-a amintit de bunica, Dumnezeu s-o odihnească ! Terminasem facultatea și a inceput suita examenelor pentru definitivat, concurs, gradul II, gradul I… La un moment dat bunica îi spune mamei ”Mamă, da’ cât învață fata asta, n-a mai terminat facultatea aia ?” !!!

  9. […] Daurel.Despre cãlãtorii… […]

  10. g1b2i3 said

    La vrajitoare nu stiu cum de ati avut curajul sa mergeti.Sau n-ar trebui sa ma mire.In tinerete, toti suntem foarte curajosi.
    Acum n-as mai calatori pe unde visam odata, nici daca mi-ar plati cineva drumul, cazarea si mancarea.
    Mi-a trecut vremea. 😦

  11. daurel said

    @Dana:
    despre ghicitul in cafea am aflat tarziu, dupa ce am ajuns in Bucuresti; colegele de serviciu isi consultau zilnic destinul…

    @Zina:
    N-am prea spus-o, pentru a nu fi considerat nostalgic: in vechiul regim, cei mai multi eram nevoiti sa luam in serios examenele; nici nu-mi imaginam ca se pot da bani…
    Stiam doar ca unii au „pile”.

    @G1b2i3:
    Eu as merge la Ierusalim, poate si la Roma, dar numai cu trenul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: