Un domn din Cluj, care…

…detestã cu argumente valabile Capitala, mã solicita frecvent sã-l astept in Gara de Nord si sã-l  conduc pe unde se ingrijeste de sãnãtate. Se pare ca i-a povestit sotiei cu admiratie despre indiferenta cu care imi risipesc eu timpul, deci aceasta nu ma agreaza; mi-am dat seama dupa niste rare si sumare convorbiri telefonice.

Clujeanul acesta zice ca sunt o fiinta recunoscatoare;  in timp ce eu insist sã remarce  flerul meu privind mersul politicii, el aduce mereu vorba cã, dintre toti care au invãtat cândva in Cluj si i-au trecut prin casa, sunt singurul care-l mai suna de sãrbatori; chiar mai  mult: eu il astept si acum la tren, desi nu-mi mai aduce, ca altãdata, pachete si damigene cu bunãtãti traditionale…

Povestea mea este altfel;  prima parte i-am spus-o de mai multe ori: nu pe mine, ci pe frate-meu mai mic l-o fi ajutat la Cluj in studentie…

In ce priveste atentiile traditionale, este adevarat: timp de câtiva ani venea lunar cu pachete pentru autoritãti; insa mie mi-a dat o singura data niste caltabosi expirati si de trei ori palinca; o sticla mi-a cerut-o inapoi deoarece a aparut pe filiera ceva neprevãzut, iar celelalte doua  erau cu palinca contrafacuta !

Nu mai insist…

Imi vine in minte  un banc; un banc vechi, bineinteles:

Doua babe se duc in vizita la o a treia. Gazda le spune:
– Daca tot ati venit la mine sa va servesc cu o cafeluta.
…Dupa un timp le zice iar:
– Ei, am vorbit noi ce am vorbit, dar nu v-am servit cu nici o cafeluta…sã vã aduc una imediat.
Si tot asa din uitare in uitare le aduce vreo 7 cafelute.
Dupa ce pleaca, o baba ii zice pe drum celeilalte:
– Ai vazut ce s-a sclerozat saraca? Am fost la ea si nu ne-a servit cu nicio cafeluta.
– Cum….ai fost la ea si nu m-ai chemat si pe mine?

Comentariul meu: asa se scrie istoria !

Updatare: Ulise m-a surprins cu o sumedenie de aforisme inedite; iata o mostra din domeniul meu de interes:

Omul, care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani, n-a avut niciodată câine în casă.