Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘Ieud’

Ieudul fără ieşire(2)

Posted by daurel pe 22 Octombrie 2017

Am promis ca voi scrie o serie de articole despre oamenii cu carte pe care i-am intâlnit in anii de scoală, in anii când se presupune că aveam nevoie de modele de viată, modele pentru alegerea meseriei. N-am găsit inca forma potrivită pentru redacta povestile mele;in rastimp urmăresc cu interes relatările si dezbaterile publice despre educatie.
Recent, mai multe ziare si situri au reluat o discutie bazata pe o harta a IQ-ului națiunilor europene. Am fost descumpănit de situația românilor…
Pe de alta parte, nu sunt sigur că este bine să răspândesc informații descurajante. Tocmai am citit postarea lui M. Cooper intitulată Mare grijă unde și înspre cine „ciulim” urechile !


Sursa:http://www.timpul.md/articol/harta-iq-ului-in-europa-i-in-lume–cum-sta-republica-moldova-la-capitolul-inteligena-113742.html
Pentru a nu-mi intrista sau revolta si cititorii, trebuie să vin cu unele completări:
1.statistica a fost intocmită in 2012;
2.au fost testati elevi si studenti;
3.am găsit un articol care clarifică anumite aspecte:
[…]Coeficientul de inteligență este, de multe ori, interpretat greșit drept acea inteligență genetică sau nativă a unei persoane. De fapt, o persoană cu studii este capabilă să rezolve corect și mai rapid problemele de logică din testele de inteligență. Acest lucru înseamnă că nivelul mediu al coeficientului de inteligență poate fi un indicator bun pentru calitatea sistemului de educație dintr-o țară. Așa se explică și de ce nivelul mediu al IQ-ului a fost în creștere în ultimele decade, pe măsură ce accesul la educație a crescut, iar țări precum Finlanda, Danemarca sau Suedia au pus în mișcare reforme ale educației, menite să crească numărul persoanelor care termină o facultate. (http://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/harta-iq-ului-in-europa-si-in-lume-cum-stau-romanii-la-capitolul-inteligenta-768510)
*
Cred că e nimerit să-i fac un pic de publicitate poetului care „semnala” starea românilor in preajma revoltei din 1989.
[…] ci tu fii cu luare aminte: dacă aluneci acolo
nici o hartă n-are să-ţi mai fie de folos
zadarnic te vei zbate să afli ieşirea intrarea ieşirea
zadarnic vei zori să rupi linţoliul spaţiului
în care-ai lunecat. dincolo n-o să dai decât
de urma piciorului tău de dincoace.
fără margini este ieudul şi fără ieşire.

nici o geografie n-a reuşit încă să-l aproximeze.
nu l-a prevestit nici o aură.
nu-l urmează nici o coadă de cometă.[…]

(http://www.mediafax.ro/cultura-media/interviu-ioan-es-pop-vocatia-mea-este-de-calator-pe-dinauntru-un-om-care-umbla-mai-mult-in-genunchi-13399371)

Se pare că nici azi, după aproape trei decenii de libertate de gândire si alegere, nu găsim ieșirea din societatea inchisa si inechitabila. Încă persistă ceva cu iz de ev mediu…
*
*

Anunțuri

Posted in Blogareala | Etichetat: , , , , | 6 Comments »

Ieudul fără ieşire(1)

Posted by daurel pe 1 Septembrie 2017

Mă grăbesc să spun că n-am fost niciodată in Maramureșul istoric, deci nici in satul Ieud.
Intentionez să postez  o mica serie sub titlul de mai sus, dar nu despre Ieud. Probabil voi comenta uneori  spusele poetilor Ioan Es. Pop si Ion Muresan
*
Imagini pentru ieudul fara iesireImagini pentru ieudul fara iesireImagini pentru ieudul fara iesire
*
Abia in această vară am citit câte ceva din/despre opera poetului Ioan Es. Pop. Doar pe internet. Sunt surprins de câte reeditări benefiază, cât este de cunoscut…
Iata cum am ajuns la poetul No exit-ului:
Dupa răsfoirea unei enciclopedii despre Maramures, am căutat informatii despre Ieud, Şieu, Vișeu… Internetul m-a condus, printre alte multe texte,  la un interviu cu titlu incitant:  Ion Muresan:”Poezia te poate ajuta să-ți trăiești propria-ți viață”.

Iată partea din interviu care m-a determinat să planific câteva postari in stil moromeţian:
[…]
Care a fost Ieudul tău?

Trei ani erai „legat de glie”, ca un iobag medieval. Trei ani nu aveai „ieșire”. Prietenul meu Ioan Es Pop a fost repartizat la Ieud, eu într-un sat (nici măcar comună!), din județul Cluj, Strâmbu. Strâmbu contrazicea până și versurile cântecului maramureșan:Drumu-i lung pe el mă duc / Capătul nu i-l ajung”, pentru că La Strâmbu drumul se termina, nu mai ducea nicăieri, era un „fund de sac”. Strâmbu era un sat sărac și foarte frumos, între niște dealuri abrupte, sau, cum zic basarabenii „dealuri spăriete”. Acolo m-am însurat cu o domnișoară învățătoare foarte frumoasă și am scris poezii, am citit mult și am făcut copil, și șapte ani între 1981 și 1988 am fost „dascăl de țară” și am predat isorie, geografie, constituție, educație fizică și ce se mai nimerea. Erau zile când în sat nu venea nici măcar autobuzul, iar poșta era adusă cu o căruță. Iarna copii mă chemau să văd cum trec lupii în șir indian prin spatele școlii. Și nu îndrăzneam nici să visez că aș putea ajunge profesor în Dej, care de la Strâmbu căpăta dimensiuni de metropolă.[…]
(http://pravaliaculturala.com/article/ion-muresan-zapada-are-pentru-mine-miros-de-cerneala-tipografica/)

După cum se vede, poetul se referă la ultimii ani ai comunismului; eu imi propun să povestesc despre cum i-am văzut/perceput pe intelectualii din satul meu natal  si din imprejurimi in anii ’60-’70. Nu pot să spun că i-am cunoscut, desi, cei mai multi mi-au fost dascăli. Ceilalti erau medici si preoti. Deoarece pe atunci se considera ca toti cei care au urmat o facultate sunt intelectuali, probabil voi aminti si despre  ofiteri, ingineri, contabili…
Trebuie să spun de pe acum că eu si colegii mei, majoritatea dintre noi copii de tărani, nu eram interesati sa devenim intelectuali.
Intelectualii acelui timp si loc nu puteau fi modele din mai multe motive: 1)nu foloseau biciclete sau motociclete, cum obisnuiau cei care lucrau la Baia Mare sau la Poiana Codrului; 2) desi aparuse Dacia 1100, niciun intelectual nu avea autoturism; 3) doar doi profesori aveau casa lor, restul intelectualilor locuiau cu chirie. Neavând casă si grădina, deci neavând prea multă treaba acasă, erau cam toată ziua pe ulițe sau in crâșme; 4) exceptând cei trei-patru preoti, majoritatea intelectualilor nu prea răspundeau la salutul elevilor. Ni s-a spus la scoală să nu salutăm cu expresia „lăudăm pe Isus Cristos”, ci cu „bună ziua”. Desi nu ne răspundeau la nici un salut, ne observau toate „mișcările” pentru a avea motiv să intre in vorbă cu părinții nostri…
Nu voi relata despre intelectualele acelor timpuri. Erau cazuri rare. In invățământ, la țară, era vremea suplinitoarelor…
*
*

Posted in Blogareala, confidente, educatie, Ganduri | Etichetat: , , | 3 Comments »