Cele mai reusite lucrãri…
Posted by daurel pe 9 octombrie 2011
…de modernizare/reparare a gospodariei au fost atunci cãnd munceam alãturi de meseriasi, serveam masa impreuna, iar când ei se odihneau eu mergeam sã le cumpar cele cuvenite, insa neconvenite când am bãtut palma: lichide industrializate, tigãri, unelte, accesorii,…, uneori si medicamente.
Din motive de soarta, in ultimele doua decenii am fost nevoit sa socializez in fiecare an cu constructorii in spatiul privat al familiei mele; maximul a fost un an; minimul a fost o sãptãmâna, in anul curent, care incã nu s-a terminat…
In ultimii ani am contractat unele lucrari cu firme; cele mai dezastruoase rezultate au fost când patronii mi-au solicitat sã nu vorbesc cu muncitorii; orice nemultumire trebuia sã i-o spun lui…Desigur, in acele situatii nu mai socializam cu lucratorii, dar nici de acei patroni nu vreau sã mai aud…
Un patron sustinea cã are studii de arhitectura; i-am cerut sã gãseasca o solutie pentru amenajarea unui WC de serviciu si o bucãtãrioara; mi-a venit cu doua variante de toata jena: intrarea in WC n-o putea face decât din bucãtãrie…Dupa 2-3 ani de incercari am gasit sigur solutia si ceva in plus pe acea suprafata de la parter: bucatarioara decenta, Wc-ul ca in tren…; in plus a incãput baza scarii elicoidale spre mansardã, unde am amenajat doua dormitoare pentru oaspeti. Scara este cam abrupta, dar vizitatorii nostri sunt curajosi…; altfel, n-ar veni in Capitala.
In ce case or fi locuind constructorii, arhitectii? Or fi stiind bancul cu diferenta dintre vasul de bucatarie si vasul de la toaleta?
Povestea undeva George Calinescu despre un arhitect, familist cu doi copii, care locuia minim un an in casele proiectate si construite sub indrumarea lui pentru diversi dezvoltatori…
Cea mai inteleapta rezolvare mi s-a pãrut a unor vestici. Dupa ce au locuit la un motel in perioada renovarii imobilului din proprietatea lor, si-au dat seama cã viata-i mai usoara intr-un spatiu cu mobilier minimal; au dat apartamentul pentru inchiriere si s-au mutat intr-o rulota…
This entry was posted on 9 octombrie 2011 la 12:34 AM and is filed under civilizatie, confidente. Etichetat: Daurel, rulota, socializarea cu constructorii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, sau trackback from your own site.
Zina said
Foarte interesant articol. Dar cum o fi sa traiesti intr-o rulota ?!
Zamfir POP said
O viaţă întreagă (minus cei câţiva ani ce mi-au rămas!) mi-am dorit o rulotă sau, mai bine, o caravană (acea rulotă montată pe şasiu şi nu tractată!).
Şi eu am avut o perioadă în care am trăit în şase metri patraţi, în care mi-au încăput toate. Acum, camera de 25 de mp este prea mică.
Marycix said
Spui Daurel, ca cele mai reusite lucrari au fost atunci cand lucrai impreuna cu lucratorii adica avea loc o comuniune. Acea comuniune dintre tine si ei facea ca responsabilitatea si bunul simt sa fie mai accentuate, asa cred eu.
Ulise said
Da, Marycix, pentru că bunul simţ neechivalat în bani „nu se mai poartă”, aşa cum „nu se mai poartă” nici mândria meseriei. Motto-ul zilei: „Dacă fac bani, înseamnă că-s dăştept”!
Lătrături (091011) « Ulise al II-lea – blog canin said
[…] mariapostu, fosile, gabirotaru, perfectiune, androxa, dictaturajustitiei, gabrielailies, daurel , zinnaida, se-cret-blognotes, delaepicentru, alicegeorgiana2, romanianstampnews, griska, […]
Vechi scăpărări (091011) | Amintiri din filumenie said
[…] mariapostu, fosile, gabirotaru, perfectiune, androxa, dictaturajustitiei, gabrielailies, daurel , zinnaida, se-cret-blognotes, delaepicentru, alicegeorgiana2, romanianstampnews, griska, […]
Viaţa-n imagini (091011) said
[…] mariapostu, fosile, gabirotaru, perfectiune, androxa, dictaturajustitiei, gabrielailies, daurel , zinnaida, se-cret-blognotes, delaepicentru, alicegeorgiana2, romanianstampnews, griska, […]
incertitudini said
În urmă cu câțiva ani, am avut o lucrare amplă în apartament. Cu firmă, că altfel nu se poate.
Două luni a durat , simțeam că nu mai pot..dar s-a putut.
p.s. șeful era absolvent de drept. Într-o zi m-a rugat să-i „dau „ o frază- să se verifice la memorie..
supravietuitor said
Rulotele acelea sunt mai faine si au tot ce e necesar, ceea ce multora le lipseste.
Insa nu cred ca mi-ar placea ca o rulota sa fie casa mea.
10 octombrie, Ziua Mondială a Sănătății Mentale « Supravietuitor's Blog said
[…] Daurel.Cele mai reusite lucrãri… […]
daurel said
@Zina,
simplu !
@Zamfir,
ma bucur ca ma intelegi.
@Marycix,
nu era simplu, insa a meritat.
@Incertitudini,
Un patron cu care am contractat o lucrare de constructii era fost director de autobaza, inginer auto; baiat bun, nascut exact in aceeasi zi cu Basescu: 4 nov. ’51.
Din pacate este un basist irecuperabil; merge in fiecare an, de ziua lui, la Cotroceni…Il respect fiindca nu ia comenzi de la stat; deocamdata…
@Supravietuitor,
nu m-ar deranja sa stau in rulota in lunile nefrigoroase; ar fi ca o bucatarie de vara…
Lătrături (171011) « Ulise al II-lea – blog canin said
[…] verovers, patranoiudana, mariapostu, fosile, gabirotaru, perfectiune, androxa, dictaturajustitiei, daurel , zinnaida, griska, diversediversificate 46.577684 23.782740 Like this:LikeBe the first to like […]
Vechi scăpărări (171011) | Amintiri din filumenie said
[…] verovers, patranoiudana, mariapostu, fosile, gabirotaru, perfectiune, androxa, dictaturajustitiei, daurel , zinnaida, griska, diversediversificate 46.577684 23.782740 Like this:LikeBe the first to like […]