Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘Corneliu Coposu’

In context…

Posted by daurel pe 30 noiembrie 2010

…faptele, sentimentele, atitudinile, vorbele, culorile,…, au alte intelesuri.

Cica, unul notoriu, ar fi spus:

Ca sã fii mãret, mai intâi trebuie sa fi fost înteles gresit; desigur, ca (mai) toate cugetãrile memorabile, este o parafrazare din Cartea cea mai slefuita si concisa; aici, probabil, Marcu 6.4 :  „Un prooroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui”.

Am citit sau  am auzit citatul despre mãretie mai demult; n-am prea inteles, insã ceva-mi spunea cã nu-i complet, nu-i tocmai adevãrat; trebuie sã fie un context…; altfel fiecare blogger fãrã trafic/comentarii ar fi mãret…

La fel este si cu ziua nationala; se  sugereaza cã la acea datã,  românii au realizat ceva original…

In 1918, in realitate, ca sa nu zic in adevãr,  era un context, o conjunctura, de care au beneficiat majoritatea popoarelor din Europa: sârbii, cehii, slovacii, popoarele baltice, polonezii…Se pare cã si evreilor le-a priit momentul pentru a accesa Palestina…

Asadar,  in 1918  românii erau sincronizati cu Europa mai mult decât li se promisese la plebiscitul din 1866. Eram in rândul lumii; lumea conta pe români. Nici n-a contat cã armata a dat chix; a contat determinarea politica si populara de-a fi loiali unor angajamente internationale; chiar daca unii aliati ne-au lãsat cu ochii in soare(le Mãrãsestilor…) A contat ceea ce devenise Romania fata de 1859, 1866, 1877, 1881…

Regatul construit de Carol I era atractiv, altfel nu s-ar fi (a)lipit de el cele doua provincii.

Din pãcate, si acum, in 2010, persista spiritul falsei diplomatii ceausiste;  nu se subliniaza suficient , când ar fi atâta nevoie, cã prima provincie care a aderat la  Vechiul Regat a fost Basarabia, la 27 martie 1918…(Imi place cum isi spuneau: Vechiul Regat…)

Despre patriotism: vã recomand, pe situl Pro Atitudine,1 decembrie și mitul unității, la care completez cu ce retin de la dl Plesu: patriot este acela care, prin atitudinea sa, determina pe strãini sã-i respecte poporul; (sau tara?)

Despre conjunctura Unirii sunt de acord cu GEOCER, la care am comentat si am cãzut la pace: fãrã sprijinul Frantei si SUA nu s-ar fi materializat evenimentul…(Desteapta-te Romane!)

Ar mai fi ideea ca vreo 7 % dintre cetãteni nu se bucurã in aceasta zi; alte procente, greu de sondat, nu se bucura deoarece este frig…; poate are dreptate C.T Popescu, când propune prima duminica din iulie; eu, dupa cum stiti, sunt pentru 10 Mai .

Recent am aflat o updatare a cugetãrii:

Ca sã fii si mai mãret, trebuie sã-i ierti pe cei care te-au înteles gresit…

Acum, imi este mult mai clar; m-am linistit, nu-i nici o noutate; mãretia se bazeaza pe incredere, deci pe caracter ; iertarea este necesara cel putin din doua motive:

– n-are rost sa te superi pe cei cu disponibilitati intelectuale reduse; sunt nevinovati…

– nu trebuie intãrâtati criticii, nici  concurentii la mãretie; numai in rândul acestor persoane, personalitati, se poate gãsi recunoasterea, fie ea si postmortem…

– ura si rãzbunarea sunt obositoare; drumul spre glorie este oricum greu, nu meritã parcurs cu incrâncenare.

PS. Am scris comentariul la updatarea cugetarii având in minte  pe Iuliu Maniu, Ion Ratiu si Corneliu Coposu…



Posted in civilizatie, confidente | Etichetat: , , , , , , , , , | 9 Comments »

Ultimul act

Posted by daurel pe 13 noiembrie 2010

Moto

Dacã in primul act ai un pistol pe perete, in ultimul act acel pistol trebuie sa traga” (A.P. Cehov)

Actul I

Cabinetul presedintelui Autoritatii Nationale pentru Cercetarea Terenurilor  (ANCT)

Presedintele Eremia Ilean (E.I.), singur,  se relaxa cu picioarele pe birou, savura o bãutura direct din sticla, desi pe birou erau cuburi de gheata si doua pahare.

Sunã telefonul, E.I. ridica receptorul, asculta indispus.

E.I.: Ii primesc peste câteva minute…

E.I. isi retrage unul câte unul picioarele de pe birou,  ascunde sticla, paharele si gheata in dulapiorul biroului, apoi apasã pe un buton al telefonului.

Scena II

Intru eu dupã functionara Ela, o doamna  in vârsta de vreo 40 de ani.

Ela: Ti-l prezint pe domnul Daurel, care a venit cu niste dosare din judetul J T si doreste sã-ti  inmâneze  personal niste palinca; suntem prieteni de familie, sã stii cã este o bãutura veritabila...

Vãzând cã am mâinile ocupate si privirile-mi cãutau  un loc unde sã depun palinca, E.I. nu mi-a intins mâna; s-a asezat in fotoliu si ne-a fãcut semn sã ne asezãm pe scaunele surprinzãtor de joase din fata biroului.

E.I.: Mãi ardelenilor, când o sã intrati si voi in Europa? Si tu Ela, tot turdeancã ai rãmas; tot ca acum 20 de ani când ne-am cunoscut in facultate…

Daurel: Eu sunt bucurestean. Frate-meu Petre, aici de fata, este angajatul in teritoriu al ANCT…

E.I.: La fix ai venit, Daurele ! Te tutuiesc, nu te supãra, suntem cam de aceeasi vârsta. Am posturi libere. Cred cã esti la fel de serios cum e  frate-tãu, pe care nu-l cunosc personal; Ela a fost in judet la numire…Stii o limba strãina? Ce pãrere ai de Iliescu?

Daurel: Nu…Sunt inginer specializat in optica si mecanicã finãEu sunt mai mult cu Coposu…

Ela: Remi,  poate Daurel ar fi bun la intretinere, aprovizionare

E.I.: Mai vedem, mai discutam…Acum o sã vã arat cum se bea whisky...

E.I., pentru cei apropiati Remi,  a scos ce ascunsese in dulãpiorul biroului, a pus gheatã pânã a acoperit fundul a trei pahare, apoi a turnat whisky cât sã acopere gheata.

E.I.: Serviti ! Hai noroc ! Mai lãsati palinca, ceapa si slana, mai ardelenilor…Voi beti palinca ca (sic!) apa…

ACTUL II

Dupã un an in biroul lui Petre, in mansarda prefecturii judetului JT. O masa si un scaun sprijinit pe trei picioare si pe un teanc de dosare. O doamnã, purtând haine scumpe, gesticula indignatã.

Doamna: De ce nu rãspunzi la telefon? Unde-ai trimis-o pe secretara? Asa sunteti voi fostii directori comunisti, folositi angajatii sã vã rezolve problemele personale...

Petre: N-am telefon. In schemã nu este post de secretara. Eu imi scriu la masina…Pânã la Revolutie am fost tehnolog de sectie la debitare la fabrica de prãjitoare de cafea. Dupa Revolutie, când l-au dat jos pe directorul comercial, sindicatul m-a instalat pe mine…Apoi fabrica a fost vânduta pe cupoane de privatizare date de  Vacaroiu…A venit unul cu zeci de mii de cupoane cumpãrate la coltul strazii; un fost chelner…Cuponarul a dãrâmat halele ca sã facã primãria sala de sport…Stiti si dumneavoastra, doar este un mare scandal…

Pentru post am dat concurs la Bucuresti !

Doamna: Inseamnã cã esti de-a FSN-ului…Vi s-a terminat ! Acum suntem noi, Conventia…Il terminãm noi si pe seful tãu betiv  de la Bucuresti…

Doamna iese lãsând usa deschisa. Dupa câteva momente intrãm in scena eu si cumnata Magda.

Scena II

Magda: Ce-a vrut bolunda asta?

Petre: O cunosti?

Magda: E sefa PNTCD-ului pe judet; o apucata rãzbunatoare; schimba sefii din toata administratia.

Vezi Aurele, v-a trebuit sã faceti revolutie; acum au luat fabricile niste smekeri, care s-au tinut de invârteli si sub comunisti; si doamna asta a dus-o bine sub comunisti…

Daurel: Io cred cã n-o sã le tihneasca de averea adunata din furãciuni: Dumnezeu vede…

Magda : Pâna la Dumnezeu te mãnâncã sfintii !

Petre: A zis cã-l dã jos si pe seful meu cu care-ai bãut tu Aurel whisky…Haideti acasa, cã avem treaba.

ACTUL III

Eu, in noiembrie 2010, acasã, vorbesc pe telefonul fix, in weck-end când este mai ieftin, cu cumnata Magda

Daurel: Unde-i frate-meu? Vreau sã-i povestesc despre fostul lui sef din Bucuresti; am vorbit cu Ela, doamna aceea de treaba de la autoritatea cu terenurile…

Magda: Azi este cu Vasilicã, mecanicul auto, stii tu l-ai cunoscut, la bãi termale in Ungaria; mâine merg eu si  sotia lui Vasilicã…Ce vrei sã-i transmit?

Daurel: E bine sã afli si tu, chiar voiam sã-ti reamintesc de ceea ce am discutat despre averile adunate cu smekerii.

Stii ca domnul E.I. a fost dat afara de la autoritate pe vremea lui Ciorbea; l-au angajat imediat  firma strãinã care a fost plãtita de ANCT cu bani grei sã cerceteze… A scris si in ziare acum vreo cinci ani; este un proces; sotia lui si bãiatul, economist, au avut bãnuialã cã se va lãsa cu confiscarea averii. Era o avere mare pentru un bugetar: casa noua intr-o zona bunã din Capitala, teren de câteva hectare pe soseaua de centurã, concesionat unui hipermarket si unei benzinarii, douã apartamente, vila lânga un lac si pãdure…Ceva intre opt si zece milioane de euro…

Sotia a intentat divort  si i-a propus lui E.I. o treime din avere; el a cerut si a obtinut jumãtate in numerar; deci vreo 4-5 milioane de euroi…Se pare cã au vândut ceva imobile…

Asta stie Ela...

Magda: Chiar si asa, sotia si bãiatul au rãmas tot cu atât, deci tot in top…

Daurel: Stai sã vezi; el a urmat câteva tratamente de dezalcoolizare, incã dinainte de divort; daca E.I. ar fi invocat boala, poate cã instanta nu accepta divortul, insa E.I. avea deja o prietena care-l consilia…Prietena l-a gãzduit in vila proprie, vila care avea nevoie de piscina, sauna, jacuzi, debarcader, gazon…

Magda: Si-a bãgat dracul coada ! E.I. are  59 de ani…

Daurel: Cam asa ceva…Acum câteva luni prietena lui E.I.,i-a  aruncat lucrurile in ulita comunei suburbane, l-a fost lovit cu o sticla in cap, ocazie cu care i s-au spart si ochelarii…E.I. a rugat un vecin sã-l sune pe fiu-sãu sã vina sã-l ia. Bãiatul l-a dus direct la balamuc…

Cortina

Updatarea de duminica: recomand articolul Roxanei Iordache despre Corneliu Coposu, la 15 ani de când ne-a parasit. Seniorul era iubitor de câini si pisici; animalele  apropiate l-au urmat imediat…
Merita, ca de fiecare data cand posteaza, ba si cand nu posteaza, vizitat cetateanul implicat; verificati daca dezinformez …

Posted in Politica, Povesti | Etichetat: , , , , | 11 Comments »

„Daca-ti ramane mintea,…

Posted by daurel pe 4 mai 2010

…când cei din jur si-o pierd”…Nu stiu dacã este din varianta lui Corneliu Coposu, dar vorba ambasadorului Frantei, la câteva zile de la stingerea marelui om: „Deja mi-e dor de el”…In urmã cu vreo zece ani, eram mai linistit privind asezarea tãrii; desi revenise Iliescu, parcã eram cumva obisnuit cu ce va face…Se prefigura intrarea in UE, Iliescu era indiscutabil la ultimul mandat…Acum nu sunt sigur cã actualul presedinte este la ultimul mandat…Sigur este cã, dl Boc este la ultimul mandat, dar pãpusi se mai gãsesc…Pãpusi sunt si la curtile de justitie, de conturi, de casatie…Problema este cine-i in spatele cortinei…Sã mai zic ceva: n-o sã ne putem autoconduce prin domnitori pãmânteni…Totusi, ar fi o sansã cu ceva clerici, dar nu ortodocsi, ci catolici; adicã  fãrã  familie…; cu riscurile de rigoare…Sodomia nu mai este incriminatã, deci santajul penal ar fi minimal…Intotdeauna sunt riscuri, dar trebuie cuantificate, limitate, acceptate…Imi dau seama cã-i utopie; nici varianta de reforma a lui Bãsescu nu-i mai realista, dar va fi legiferata si aplicatã; o vreme…

Posted in criza, Politica | Etichetat: , , , | 4 Comments »

PNTCD si Constitutia Romaniei

Posted by daurel pe 26 septembrie 2009

Azi dimineata am accesat putine bloguri. Nu mai  voiam sa citesc nimic despre actualitatea politica a altora. Nu ma pasionau   discutiile ultimelor zile.Voiam ceva despre istorie sau ceva optimist despre viitor.  La Chat Noir, am avut mai multe surprize placute: poza Seniorului increzator si stirea cu congresul de azi al PNTCD, redactata cu sentiment si deferenta… Chiar cu speranta…Era ceva actual, are si istorie consistenta, are si viitor! La comentarii am gasit persoane respectabile, dar dureros de putine. Deocamdata.  Am umblat cu bucuria respectiva toata ziua. Stiu ca partidul este minat, inca, de securistii infiltrati, dar ar trebui sa-si lanseze un candidat la prezidentiale.  Trebuie sa-si clarifice problema juridica si sa iasa pe scena politica;  sa-si spuna si istoria recenta… Sa afle noile generatii, cum s-a alcatuit in 1990 o constitutie  impotriva partidelor istorice, dar in mod special impotriva PNTCD, deoarece acesta, prin vocea lui Corneliu Coposu, nu excludea discutarea  variantei monarhiste. S-a alcatuit intentionat o constitutie neclara si, PRACTIC, IMPOSILBIL DE MODIFICAT ! Comunisto-securistii si-au facut  o constitutie pentru ei si urmasii lor…Nu zic amin!    P. S. Ca fapt divers, poate fi mentionat si dl Basescu, alaturi de Radu Vasile, pe lista celor ce au lovit cu ura de clasa in PNTCD…Despre jurnalisti nu mai spun nimic… azi, le fac eu munca!

Posted in Mari romani, Politica | Etichetat: , , , , , , , , , | 20 Comments »

Metode stiintifice

Posted by daurel pe 11 august 2009

Ca multa (?) lume am avut, intr-o anumita perioada, incredere in tot ceea ce  era prezentat ca fiind stiintific. Cred ca mi-a trecut prin ianuarie 1990, cand l-am inteles pe omul politic Corneliu Coposu. Nu mi-a explicat nimeni cine era marele patriot, desi, acum, stiu sigur ca erau cativa oameni apropiati, care puteau sa-mi explice, dar  n-au facut-o, deoarece nu stiau „cum am evoluat politic”. Deci a fost o iluminare! Am avut si neplaceri; colegii de munca ma aratau cu degetul: „Uite-l pe Aurel, tine cu Coposu! ha! ha! ” Este prima data cand folosesc, in cele aproape 150 de articole, numele marelui taranist. Cred ca inca mai exista o majoritate care il uraste! In mod necesar toti cei ce credeau neconditionat in Corneliu Coposu erau crestini si monarhisti. Prin crestinism m-am indepartat de derizoriul explicatiilor stiintifice in domeniul cunostintelor umaniste: antropologie, istorie, economie, critica literara, politica, sondaje de opinie…Admit, din respect pentru anumiti medici, ca ar putea exista stiinte medicale, desi corect ar fi cunostinte medicale.  Cea mai buna emisiune despre stiinta, pentru mine, este Distrugatorii de mituri. Dovada cea mai clara a neputintei asa ziselor stiinte umaniste este actuala criza economica mondiala cuplata cu gripa porcina… Prezint, in continuare, cum lucreaza cercetatorii (am lucrat vreo doi ani in cercetare! ), care sunt niste bugetari birocrati. Exceptii exista, dar acum prezint regula. Un cercetator studia reactiile puricilor si nota in raport rezultatele astfel: „Daca-i spun  puricelui sa sara, el sare; am repetat experienta de zece ori si a sarit de opt ori; am taiat picioarele puricelui, i-am spus de zece  ori sa sara, n-a sarit niciodata; in concluzie: daca le sunt taiate picioarele, puricii nu mai aud”. P.S.Prezenta postare este o cercetare nestiintifica!

Posted in glume reincalzite, istoria Romaniei | Etichetat: , , , , , | 5 Comments »

Cei tradati

Posted by daurel pe 5 iunie 2009

Am citit intr-un dictionar.  Tradare ar fi: „a insela in mod premeditat si cu perfidie pe cineva; pactizare cu dusmanul”  Uau! In ce m-am bagat?  Voiam sa scriu doar despre alegerile europarlamentare si cautam un titlu atractiv. Nu cred ca este cazul, nu  se pune problema tradarii in structurile UE; mai degraba romanii  fac acolo gafe din prostie si incultura…Inevitabil, sunt alegeri pe liste de partid si doi independenti. Cu Milut, trei. Se presupune ca alegem doctrine politice. Romania este formata din alegatori tradati. Chiar cei ce n-au fost tradati , se declara tradati. Incep cu cei netradati: functionarii bugetari si angajatii din regiile si companiile nationale. Problema acestora este alta: nu stiu cui sa-i fie recunoscatori. Sunt derutati. Toate partidele au votat pentru linistea lor.Pana sa se hotarasca, prefera sa nu-si strice petrecerea de duminica, deci nu vor merge la vot. Pardon, daca sefii ii mobilizeaza, atunci vor face si propaganda… Cei mai multi tradati sunt in randul muncitorilor platiti de patroni. Au votat mereu contra patronilor, deci cu PSD. Dar multi patroni sunt pesedisti sau primesc comenzi de la primarii si ministrii pesedisti! Vor vota daca sunt platiti, la fel cum vor proceda si satenii. Tarani nu cred ca mai exista! Nu stiu cum vor vota pensionarii, dar vor produce surprize. O categorie mai aparte de cetateni tradati sunt fostul nucleu dur al fostei Conventii Democrate. Nu li se aude glasul, sunt ironizati, sunt vesnicii perdanti. Au pierdut si cand au castigat in 1996. In 2000 au fost nevoiti sa voteze cu  Ion Iliescu pentru a-l opri pe Vadim Tudor! Sunt cei ce mor cu dreptatea in brate. , dar nu regreta nimic, isi iubesc tara cu disperare. Vor merge si vor vota fara entuziasm. Vor merge fiindca au avut recent inca odata dreptate: in Basarabia se vor reface alegerile. Din cauza ca le-au lipsit comunistilor un vot in parlamentul de la Chisinau. Nimeni din opozitia democrata nu a tradat!. Ideea crestin- democrata, spiritul lui Corneliu Coposu, a  mai dat o lovitura securisto- comunistilor!

Posted in Blogareala, criza, educatie, Politica | Etichetat: , , , , , , | 4 Comments »

Metaliteratura (1)

Posted by daurel pe 6 martie 2009

Cuvantul din titlu nu l-am gasit in dictionar (editat prin 1980); am sanse sa inventez. Acum, judecand cinstit, nu prea are sens deoarece si literatura e  „meta”;  oricum blogerii au inteles deja ce ar putea fi meta -literatura. Pana prin 1989 citeam cca. un roman pe saptamana; in ultimii 20 de ani am citit maxim zece, dintre care 2-3  romane la moda. Timp pierdut!  Astept romanul  de geniu despre perioada dictaturii comuniste. Deja stiu cum trebuie sa fie: „…un cititor intelept o va citi nu cu inima, nici macar cu capul, ci cu sira spinarii. Acolo ne atinge fiorul povestii…” spune Vl. Nabokov, profesor la Universitatea Cornell etc.  Pana ma va atinge o noua straluminareo iata o poezie de Corneliu Coposu: „Cerne, Doamne, linistea uitarii/Peste nesfarsita suferinta/Seamana intinderi de credinta/Si sporeste roua indurarii // Rasadeste dragostea si crinul/In ogorul napadit de ura/ Si asterne peste munti de zgura/Linistea, iertarea si seninul!”

Posted in metaliteratura | Etichetat: , , , , , , , | 1 Comment »