Ploaia

Inainte de ora inchiderii, mã alãtur membrilor de mai jos ai Clubului povestii parfumate

1.	Mirela	2.	Vero	3.	Silving
4.	Vania	5.	Vienela	6.	Gabi
7.	Sonia	8.	Mala	9.	Minnie
10.	Elly	11.	Poclid Roxana-Simona	12.	Tina
13.	ghurhuã

14.lili3d  si15.lili3d 2

…

Bãiatul se acoperise cu o șuba albastra pentru a se apara de ploaie, iar tatãl acestuia fãcea si azi oficiul de vizitiu, cum se obisnuise in cei peste 50 de ani de viata. Vorbea blând cu caii, care trageau cãruta prin noroiul drumului de câmp, dar si cu baiatul de 10-12 ani, care ședea imbufnat, cu spatele spre directia de mers.Amandoi știau cã nu trebuie indemnati caii, deoarece odata  orientati spre casa, mergeau in cel mai vioi pas posibil.

Omul se straduia si sã-si imbuneze, sa-si apropie acest fiu; poate-poate va prinde drag de animale si nu va pleca la oras cum se intamplase cu  fiul cel mare, care s-a calificat sofer in  cei trei ani de armata. Ii era de folos, in ciuda celor 5-6 ore pe care copilul ” le pierdea” zilnic la scoala .

-„Nu stiu daca ti-am spus cã,  pe vremea când aveam pãmântul nost, primavara, cum este acum, nu umblam niciodata cu carul gol, cum umblãm cam  des de când e colectivu’. Dupa ce descãrcam gunoiul in câmp, incãrcam nuiele si pari pentru repararea gardurilor de la grãdina de acasa, dar mai ales cea de lânga moara… ”

Bãiatul cãuta o pozitie mai comodã si binevoi sã vorbeasca:

– „Povestea asta mi-a spus-o si mama, dar in varianta de toamna: mergi la holde cu gunoi, vii cu pepeni...”.

Tatãl avea chef sã transmita ceva in plus posteritatii:

– ” Amu vo 22-23 de ani, prin ’39-’40, când eram pe zona cu armata la Marghita, pe langa Carei…”

– „…la alarmele de lupta v-a dat palincã”, a completat  amuzat fiul.

– „Alta vreau sã-ti spun…In acei ani de dinainte de cedarea fãrã lupta a Ardealului, ofiterii erau tare omenosi, nu grãiau rãstit cu soldatii. Tot asa, pe o ploaie ca cea de astazi, veneam spre incartiruire in Marghita. Unii impingeam la cãrute, altii la afetele de tun…Atârnau moletierele prin noroi, ne cãdeau cãstile pe ochi, se innopta. Când am trecut pe lânga  corturile unor tigani, locotenentul, un invãtãtor din Ilba, a ordonat sã ne oprim. Apoi a zis: Feciori, vedeti voi tiganii, pirandele si puradeii de langa foc? Acolo este raiul, iar aici si in transeele pline cu apa este iadul...”

&

Ps. Am prelucrat fragmentul de mai sus pe baza unei postari personale din noiembrie 2009; sunt incurajat sa povestesc…povesti vãzând interesul constant al cititorilor pentru acest gen de articole

…