Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘povesti parfumate’

O parte din blogosfera…

Posted by daurel pe 1 martie 2014

…sărbătoreste in aceste zile


PS.
Doamna Mirela Pete a comandat pentru toti participantii, povestitori si cititori, șampanie cu Mandat Regal: Moët & Chandon.
Au dedicat articole  acestui eveniment: Maria Cãlin, Vavaly, Diana.
*
*
*

Posted in Povesti | Etichetat: , , | 3 Comments »

Glume din trafic

Posted by daurel pe 21 august 2013

Este vorba de extrase din declaratiile soferilor.

1.M-am lovit de un pom staţionar.

2.Am auzit un claxon şi-am simţit un şoc puternic din spate. Probabil că o doamnă încerca să depăşească.

3.Respectivul m-a lovit în fund astfel că pe soţia mea o doare şi acum gâtul.

4.Credeam că geamul este deschis, însă când am scos capul prin el am observat că nu era.

5.Am claxonat, însă claxonul nu a sunat pentru că era furat.

……………………

Restul, pânã la 17, le gãsiti aici.

&

PS.Recomand povestile parfumate pe tema sentimentului de siguranta; iata legãturile potrivite:


1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Posted in Blogareala | Etichetat: , , | 6 Comments »

Bazele succesului

Posted by daurel pe 23 iunie 2013

Extrag pasaje consistente din  postarea  mea /daurel.wordpress.com/2010/11/28/ai-nostri-tineri/. Mai pun si cateva vorbe  noi, de legatura.

Motto

Un muncitor român despre noi, românii: Daca am fi noi cei destepti, ar munci italienii pentru noi…”

De câteva luni bãiatul unor vecini este student bursier in Anglia, la Notingham; numele orasului mi-e cunoscut; nu numai din filmele cu haiduci…

I-am fãcut o bucurie vecinului  lãsandu-l sã-mi povesteasca. In ziua respectiva eram pornit pe fapte bune; altfel, unde gãsesti azi pe cineva dispus sã te asculte ? Mai ales cã omul prezenta totul ca un succes a  familiei sale…

Bursa anuala este de 3462,oo lire/ an, bani pe care absolventul ii va restitui incepând cu momentul când va câstiga peste 16.000 de lire anual; atunci se va aplica 10 % la suma care depaseste 16.000…E simplu si motivant.

Altceva voiam sã spun, vorba unui povestitor clujean  la tv…

Ascultandu-l pe vecin, am aflat ce se pretinde absolventilor de liceu cu profil real.

Studentul, singur la parinti licentiati si cu ceva situatie, invatase la cele mai bune licee.  Parintii  erau convinsi ca odrasla lor, bãiat de capitala, ii va uimi pe provincialii din Nottingham.

Deocamdata, uimirea universitarilor englezi este mai mult o perplexitate.

Aproape in fiecare zi vecinul il ajuta pe baiat, prin internet,  la pregatirea pentru laboratoare si la redactarea referatelor.

Studentul a constatat cã inclusiv sud-americanii au fost mai bine pregatiti in licee decât el; nici nu cautã sã se compare cu indienii sau cu studenti din alte foste colonii britanice…

A spus  de multe ori, la necaz, cã regreta cã n-am fost si noi, românii, o colonie a unei puteri civilizatoare…

Facultatea are asistenti doar in laboratoare; in rest, profesorul merge cu studentii pe câmp, improvizeazã baraje pe râu, monteaza pompe  pentru simularea alimentarii cu apa a unor obiective:  unele mai sus decât barajul, altele in aval…Nici alimentarea unui consumator la nivel cu barajul nu-i simpla…Lucreaza in grupe mici; profesorii acorda cu bucurie consultatii …

Cumva, n-am prea ințeles cum,  profesorii sunt cotați dupa cum vor reusi in viața actualii studenți…

…….

Profesorii si laboranții descopera mereu noi lacune in pregatirea românasului:

„nu v-a invãtat in liceu cum se determina titlul unui aliaj? nici pentru argint ? ce fãceati voi la chimie?

– „” cum alegeati voi pompele in laboratorul de hidraulicã ?”

–  „chiar nu reusesti sa faci diferenta dintre volt si watt ?”

–  „la voi nu se da timpul probabil? n-ai auzit de presiunea atmosferica ? Torr-ul nu-i ceva asemanator colacului de salvare…”

Bãiatul vecinilor are toate atuurile sã depãseasca, inclusiv  cu ajutorul pãrintilor, toate aceste aspecte practice; la teorie merge bine, ca orice român…

&

PS.

1.Mentionez, inca o data, cã este vorba despre o specializare in tehnica; pãrerea mea este ca tinerii nostri pregatiti in stiinte umanistice sunt mai competitivi; in mod cert comunica mai usor…Nu le prea avem cu tehnica, cu disciplina industriala, indiferent cate olimpiade de matematica sau fizica au fost câstigate de „ai nostri”, an de an, de când mã stiu…

2. Particip, in compania celor mentionati mai jos, cu bucurie si succes constant (chiar când nu postez !),  la Povestile parfumate intre bloggeri. 

Recomand in cunostinta de cauza:


1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

….8.Lili3d   9.Anca   10.Gabi   11.Silving  12.Elly 13.Vavaly 14. Mala


Posted in Blogareala, Povesti | Etichetat: , , | 20 Comments »

Ploaia

Posted by daurel pe 9 iunie 2013

Inainte de ora inchiderii, mã alãtur membrilor de mai jos ai Clubului povestii parfumate

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.

14.lili3d  si15.lili3d 2

Bãiatul se acoperise cu o șuba albastra pentru a se apara de ploaie, iar tatãl acestuia fãcea si azi oficiul de vizitiu, cum se obisnuise in cei peste 50 de ani de viata. Vorbea blând cu caii, care trageau cãruta prin noroiul drumului de câmp, dar si cu baiatul de 10-12 ani, care ședea imbufnat, cu spatele spre directia de mers.Amandoi știau cã nu trebuie indemnati caii, deoarece odata  orientati spre casa, mergeau in cel mai vioi pas posibil.

Omul se straduia si sã-si imbuneze, sa-si apropie acest fiu; poate-poate va prinde drag de animale si nu va pleca la oras cum se intamplase cu  fiul cel mare, care s-a calificat sofer in  cei trei ani de armata. Ii era de folos, in ciuda celor 5-6 ore pe care copilul ” le pierdea” zilnic la scoala .

-„Nu stiu daca ti-am spus cã,  pe vremea când aveam pãmântul nost, primavara, cum este acum, nu umblam niciodata cu carul gol, cum umblãm cam  des de când e colectivu’. Dupa ce descãrcam gunoiul in câmp, incãrcam nuiele si pari pentru repararea gardurilor de la grãdina de acasa, dar mai ales cea de lânga moara… ”

Bãiatul cãuta o pozitie mai comodã si binevoi sã vorbeasca:

– „Povestea asta mi-a spus-o si mama, dar in varianta de toamna: mergi la holde cu gunoi, vii cu pepeni...”.

Tatãl avea chef sã transmita ceva in plus posteritatii:

– ” Amu vo 22-23 de ani, prin ’39-’40, când eram pe zona cu armata la Marghita, pe langa Carei…”

– „…la alarmele de lupta v-a dat palincã”, a completat  amuzat fiul.

– „Alta vreau sã-ti spun…In acei ani de dinainte de cedarea fãrã lupta a Ardealului, ofiterii erau tare omenosi, nu grãiau rãstit cu soldatii. Tot asa, pe o ploaie ca cea de astazi, veneam spre incartiruire in Marghita. Unii impingeam la cãrute, altii la afetele de tun…Atârnau moletierele prin noroi, ne cãdeau cãstile pe ochi, se innopta. Când am trecut pe lânga  corturile unor tigani, locotenentul, un invãtãtor din Ilba, a ordonat sã ne oprim. Apoi a zis: Feciori, vedeti voi tiganii, pirandele si puradeii de langa foc? Acolo este raiul, iar aici si in transeele pline cu apa este iadul...”

&

Ps. Am prelucrat fragmentul de mai sus pe baza unei postari personale din noiembrie 2009; sunt incurajat sa povestesc…povesti vãzând interesul constant al cititorilor pentru acest gen de articole

Posted in Blogareala, civilizatie | Etichetat: , | 26 Comments »

Poveste cu cãrti.Biblioteca Dana

Posted by daurel pe 26 august 2012

Particip cu interes la activitatile clubului initiat, procedurat si  gãzduit de Mirela: cu comentarii, cu articole; azi repostez.

Debarasarea amânatã

(Publicat de daurel pe 2 decembrie 2009)

Am aruncat penultimul mobilier achizitionat inainte de  ’89:   masa-dulap de bucatarie, confectionata din PAL melaminat alb.

Ultima  rãmãsese biblioteca. Mã pregãteam sã scap de majoritatea cãrtilor, iar cu aceasta ocazie as fi scãpat si de corpurile mobilierului , marca DANA, cumpãrate acum vreo 30 de ani si demontate-asamblate de 3 ori cu ocazia a tot atâtea schimbari de domiciliu.

Fatalitate! 

M-a sunat o cunostintã si m-a intrebat dacã mai am   “Familiile nobile române” de Puscariu, carte imprumutata mai  demult de la ea. Aflând cã o mai pãstrez, deoarece mi-am regasit stramosii acolo, mi-a zis cã-mi face o surpriza : imi mai dã cãrti. Am promis cã voi merge eu sã le selectionez, deoarece am probleme cu spatiul. Nici nu m-a lãsat sã termin; imi face cadou si un corp de biblioteca.  Model… DANA!

Acum când vã povestesc, cãrtile  zac  in holul casei mele… Tot in hol, am rezemat de perete elemente de biblioteca DANA…

Sunt multe cãrti despre istoria Aradului, multa poezie de regretatul Ioan Alexandru…Cele mai multe carti sunt despre Yalta, Malta, conspiratii mondiale ( masonice, iudaice, slave…) , OZN-uri…Sunt cãrti colectionate de un ardelean credul…Ca toti ardelenii

Exceptând cãrtile de istorie,  am sub ochi aproape toata documentatia despre subiectele discutate si rãsdiscutate  in regimul ceausist; discutam la munca, discutam pe strada, discutam la restaurant…

Acasa, in acei ani,  discutam rar si cu multe precautii teoriile considerate subversive pentru regim.

Sunt 20 de ani de cand nu ma mai emotioneaza asemenea povesti, deci nu m-as aglomera cu acest balast…; nu ca n-ar exista conspiratii; cred ca m-am obisnuit demult cu ele…

&

PS. Dupa atâtia ani, cãrtile apocaliptice sunt tot pe holul de la intrare, dar pe rafturi, deoarece, dupã un timp, am montat  biblioteca primita si am ticsit-o cu cãrti, umbrele, reviste, bibelouri kicioase, genti si posete

Sunt in situatia neplacuta de  a-i  obliga pe  toti ce-mi calcã pragul sã de-a ochii cu „insemnele culturii” din casa noastra…

Pe de alta parte, este un colt cu  parfum de/din epoca ceausista…

&

Au mai scris pe tema cãrtilor:

Posted in Blogareala | Etichetat: , | 22 Comments »

Preumblarea mea de azi dimineata…

Posted by daurel pe 19 august 2012

…a fost dominata de parfum urban. Cititorii consecventi, cat si cei   de weekend, stiu ca s-ar cuveni sa public ceva in spiritul povestilor parfumate.

Deoarece pentru mine orasul ar trebui sa fie doar loc de munca, nu prea pot sa scriu cu drag despre strãzi…De altfel, nici nu am pretentia de-a mã incadra in tema…

Caut sa empatizez cu contemporanii; cine stie?  cândva putem fi  concitadini, poate chiar vecini

Poate se vor stradui si dumnealor, contemporanii, sã mã inteleagã…

Am inceput, firesc,  cu  Strada Rasaritului; a urmat o strada cu cladiri albastre dintr-un oras nenumit.

Apoi, cam pe nepregatite, am intrat pe un fel de Lipscani. Pentru mine, care  la etatea de 40 de ani am devenit comis -voiajor, toate strazile cu oferta pentru turisti sunt identice; exceptia ar fi Lipscani-ul bucurestean care-i jalnic si periculos.

Ca tot veni vorba de Bucuresti, pe blogul Blind Love am citit   povestea unui taximetrist romantic.

Am zãbovit ceva mai mult pe strazile sugerate de Kundalini, deoarece a pus vesnica intrebare: „ce-ar fi fost daca…?”

Tot un fel de interogare am simtit in textul si imaginile propuse de Lolita.

De pe blogul Sarei am copiat: Nu pot să închid ușa și să nu mai știu ce se petrece în stradă, dincolo de ea…”(Octavian  Paler) Desigur, eram/sunt  cu gândul la vecinul octogenar, care parcheaza periculos de aproape de masina familiei mele…

&

PS.Incerc si o ilustrare:

miss DSC02926
munitie DSC02961
nasa DSC03003
pisica DSC03053
s DSC02922

Sursa: ULISE din Turda

Posted in Uncategorized | Etichetat: , | 6 Comments »

Povestea roadelor toamnei…

Posted by daurel pe 18 septembrie 2011

…poate  incepe cu semãnatul.

Zice Gabi My Heart To Your Heart: Povestea parfumată propusa anul trecut de Mirela continua cu Parfumul roadelor toamnei, tema propusa de mine.

Deci acesta a fost inceputul.

Citeam recent intr-o carte cu comentarii biblice: daca ceea ce ai nu ti se pare a fi o recolta indestulatoare, foloseste acel lucru ca o sãmântã si permite-i Domnului s-o inmulteasca„.

M-am bucurat când am gãsit un interviu recent al Anei Blandiana; am vazut-o intr-o zi la aeroport: o astepta sotul, inginerul  Romulus Rusan, cu o masinuta ponosita…

Voi extrage câteva pasaje din ziarul Adevarul. Comentez doar ceea ce m-a mãgulit: prin lecturi bune, poti deveni intelectual la o vârsta frageda:

(…)Am descoperit, citit, învăţat şi am rămas fascinată pentru totdeauna de istoria românilor, căutând apoi celelalte 11 volume ale operei lui Xenopol (a căror lectură m-a apărat de istoria lui Roller), şi am devenit intelectual epuizând, în următorii ani, tot muntele de cărţi.

Asta era inainte de facultate; pentru a intra la facultate a trebuit sa lucreze pe santier;  unii, rãutãciosi, vor spune cã a fost admisa la facultate fiindca se cãsãtoruise cu dl Rusan…

Ţin minte ce mândră am fost când am învăţat să tencuiesc, asta nefiind foarte uşor, pentru că mortarul trebuie să stea pe verticală. Toţi m-au aplaudat când am reuşit! În pauza de prânz venea uneori soţul meu (eram deja măritată) împreună cu alţi colegi – lucrau la revista „Tribuna” – şi îmi făceau cu mâna, iar eu îi salutam de pe schele. Colegii mei, zidarii, erau oarecum flataţi că domnii vin şi se uită la ucenica lor. Din păcate, nu mi-a folosit la nimic, pentru că s-a interpretat că am vrut să sfidez, făcând muncă grea şi creând agitaţie în jurul meu. La Filologie aveam să intru abia după patru ani, când vremurile s-au mai destins.

(Pe santiere am lucrat si eu…)

Am mai gasit ceea ce caut mereu: miracole si minuni; nici nu mã intereseaza care-i diferenta…

(…)după cutremurul din ’77, când blocul nostru a căzut şi soţul meu a fost îngropat sub dărâmături şi a fost scos printr-o adevărată minune – am închiriat o casă la ţară, în Comana, un sat aflat la 40 de kilometri spre Giurgiu. Acolo am învăţat că nu există mai mare miracol decât a pune un grăunte, o sămânţă în pământ şi a privi cum iese din ea o plantă. Poate că un ţăran nu se gândeşte în aceşti termeni, dar, pentru scriitorii care eram, a fost descoperirea unui adevăr esenţial, acela că „tot ce e firesc e miracol” (am citat un vers). Ne-am pus pe grădinărit, erau şi anii în care eu nu puteam publica, nu câştigam nimic. Mergeam în pădure şi culegeam ciuperci, aveam toate legumele în grădină. N-aş fi vândut un kilogram de roşii crescute de noi nici pentru un întreg salariu. Era o adevărată operă, din care s-au născut şi celelalte opere…

Frumos…Imi vine sã mã las de compuneri !

Cam asta am reusit sa argumentez in sustinerea teoriei ca, in cele mai multe cazuri, savurând roadele toamnei se deapãna si povesti si cu parfumul altor (ano)timpuri…; si se viseaza, cu ochii larg deschisi,  recoltele viitoare.

PS. Alte povesti de(spre) toamna, si nu numai, le gasiti dupa cum urmeaza:

1.Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei-poveste-parfumata/
2.Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html

3.Gabi My heart to your heart
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/15/poveste-parfumata-parfumul-roadelor-toamnei-mele/
4.Dictatura justiţiei
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/16/parfumul-roadelor-toamnei/
5.Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/09/10/toamna-cu-tine/
6.Rokssana
https://rokssana.wordpress.com/2011/09/16/parfumul-roadelor-toamnei/
7.Paporniţa
http://papornitacuvorbe.wordpress.com/2011/09/16/al-cincilea-anotimp/
8.Lili
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/09/16/parfumul-roadelor-toamnei/
9.CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html
10.Sara

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html
11.Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/roadele-anotimpurilor.html

12. Incertitudini

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/inceput-cu-gust-de-boabe-rosii.html

Updatarea de duminica dimineata:

-lista celor care au publicat am copiat-o de la Mirela; exista si la Gabi, probabil si pe alte bloguri…

-tot azi am citit comentariile aparute in ziar; ca intotdeauna sunt fel de fel…; discutii ca in autobuz…; pentru cei care circula cu masina personala: ca in intersectie, cand sunt mai mult de doi soferi…

 

Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , | 57 Comments »