Preumblarea mea de azi dimineata…

…a fost dominata de parfum urban. Cititorii consecventi, cat si cei   de weekend, stiu ca s-ar cuveni sa public ceva in spiritul povestilor parfumate.

Deoarece pentru mine orasul ar trebui sa fie doar loc de munca, nu prea pot sa scriu cu drag despre strãzi…De altfel, nici nu am pretentia de-a mã incadra in tema…

Caut sa empatizez cu contemporanii; cine stie?  cândva putem fi  concitadini, poate chiar vecini…

Poate se vor stradui si dumnealor, contemporanii, sã mã inteleagã…

Am inceput, firesc,  cu  Strada Rasaritului; a urmat o strada cu cladiri albastre dintr-un oras nenumit.

Apoi, cam pe nepregatite, am intrat pe un fel de Lipscani. Pentru mine, care  la etatea de 40 de ani am devenit comis -voiajor, toate strazile cu oferta pentru turisti sunt identice; exceptia ar fi Lipscani-ul bucurestean care-i jalnic si periculos.

Ca tot veni vorba de Bucuresti, pe blogul Blind Love am citit   povestea unui taximetrist romantic.

Am zãbovit ceva mai mult pe strazile sugerate de Kundalini, deoarece a pus vesnica intrebare: „ce-ar fi fost daca…?”

Tot un fel de interogare am simtit in textul si imaginile propuse de Lolita.

De pe blogul Sarei am copiat: “Nu pot să închid ușa și să nu mai știu ce se petrece în stradă, dincolo de ea…”(Octavian  Paler) Desigur, eram/sunt  cu gândul la vecinul octogenar, care parcheaza periculos de aproape de masina familiei mele…

&

PS.Incerc si o ilustrare:

Sursa: ULISE din Turda