„…de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte”

Este o problema veche cu delegarea ispravnicilor si, mai nou,  ispravniceselor; imi aminteam, vag, despre niste citate din Biblie; le-am gasit, apoi mi-am amintit ca exista si traducerea lui Cornilescu; cârcotasii sunt in stare sa-mi desfinteze postarea daca citez din „eretici”…

Neintâmplãtor am ajuns pe blogul  Roxana Iordache;  in blogroll este si Cartea in traducerea acceptata(?) de majoritate; iata Cuvântul:

1. Vrednic de crezare, este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte. 
2. Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, 
3. Nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, 
4. Bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa; 
5. Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? 
6. Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. 
7. Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului. 
8. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât, 
9. Păstrând taina credinţei în cuget curat. 
10. Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să fie diaconiţi. 
11. Femeile (lor) de asemenea să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate. 

PS. Am cautat originea cuvantului episcop:

Substantivul επισκοπος, în accepţiunea sa iniţială, înainte de a deveni un termen bisericesc avea semnificaţia de: supraveghetor. Episcopul era cel care sta într-un turn de veghe şi privea de deasupra ce se întâmplă în aria de jos a turnului sau a muntelui. De aceea, cel care ocupa această funcţie anunţa dacă vin duşmani, dacă ei se apropie de cetate sau avea evidenţa a ce se întâmpla în apropiere. Era santinelă, lunetistul de astăzi, gardianul public.

Cuvântul e format din επι şi σκοπια [epi + scopia], scopia fiind sinonim cu latinescul specula, care înseamnă, în ambele limbi: turn de supraveghere. Deci a specula ceva, înseamnă a face un lucru mai repede decât alţii pentru că vezi lucrurile de care ai nevoie pentru această operaţiune.