Prima mea maşinã

Nu doresc sã propun corespondentilor mei inca o tema de postare; deja sunt 2-3 provocari mari, prea mari pentru mine: Poveşti parfumate, apoi Regulament PAfoto’… ; am  dat linkuri, desi nu era necesar; prietenii stiu unde le pot gasi.

Cãutãnd pe net, ca de obicei, pe baza cheii din tiltlu am gasit: 2010/07/2chinezu.eu/8/prima-mea-masina-si-aventuri-de-inceput-de-soferie/,ceea ce mã scuteste de multe vorbe sau cuvinte;  nu-i tot una, dupa cum bine spune Cella, nu mai stiu pe care blog.

Prima mea idee despre autoturism este legata de parfumul care se comercializa prin anii ’60  intr-un format de Moskvici; ii spuneam parfum motoraş; numai Mirela ne poate lãmuri daca: era parfum? era pentru bãrbati ? Moskviciul era licenta sovietica sau prada de rãzboi?

De ce nu erau la noi si bottles sub forma de cãruta, trãsura, avion…, ar fi o alta intrebare.

Revenind la tema, mentionez ca, totusi, mã distantez putin de Chinezu: dupa 3-4 incercari am luat carnetul in februarie 1996, iar Dacia brek verde era din 1976; desi masina stationa de cateva luni la poarta, n-am avut curajul sã pornesc cu ea decat atunci cand m-a imboldit si insotit frate-meu mai mic, Petre, venit in delegatie de la Satu Mare …

Apoi am tot cãrat materiale de pe Soseaua Chitilei pentru a-mi extinde locuinta; inainte de a-mi termina lucrarea, s-a terminat, fara sa observ, masina…M-a oprit politia si mi-a ridicat talonul, deoarece era riscul sa se rupa masina in doua…

Se pare ca ideea mea despre masina este ca fiind un mijloc potrivit pentru crutarea blândelor animale de povara; nu un pandativ pentru jmekeri…

Mai adaug doar cãteva rãutãti: am avut acces la autoturism  la vârsta de peste 40 de ani, când nu-mi doream in mod deosebit; de altfel, nu mi-am dorit cu adevarat niciodata; sunt multe motive care, probabil, le am in subconştient…Voi aminti doar ca fratele cel mare era sofer profesionist si repara masina statului in curte la noi  in fiecare duminica, deoarece sâmbata nu era libera…

Iesirea la iarba verde cu familia in masina proprie n-am mai apucat-o; fiicele erau mãrisoare, masina era urâta; deja eram la curte si fãceam grãtare afara ca toti nesimtitii; acum, respectiv de vreo zece ani, facem grãtarele pe aragaz dupa ce ne asiguram cã deja pluteste mirosul de la altii…

In aceeasi ordine de rãutati, trebuie sã spun cã am acceptat, pentru cultura generala a fiicelor, sã mergem la iarba verde  invitati de cãtre  cei cu masina; daca fericitii posesori de masina nu se certau la dus, compensau pe teren sau la intoarcere…

Diminutivele  folosite intre parteneri le gãsiti aici.

Cu acele ocazii aflam cine si pentru care fapte „cântã” in familiile simpaticelor noastre cunostinte…

PS. FANTASTIC!  (antiamericanii pot sa nu citeasca)