N-am avut bonã, nici…

…bunici, insa nici n-am crescut cu cheia de gât, din motive foarte simple: casele din satul meu nu se incuiau niciodata; nici portile; nici nu prea erau câini in gospodariile din vatra satului…

Irina n-are bona la copii, insa are masinã; când il duce pe Vlad la scoala, ii insoteste bucuros si cel mic, David. Uneori, cat timp scolarul este in grija scolii, merge cu cel mic in parc si la cumpãrãturi. De Paste i-a avut ca oaspeti pe cumnatul ei Sorin cu Lia, prietena acestuia. Vãzându-se intr-un oras mare, oaspetii au profitat de ocazie si si-au cumpãrat imbrãcaminte scumpã, deci moderna; azi au imbracat noile ţinute si au insoţit-o pe Irina la scoala lui Vlad. La intrarea  in scoala Irina i-a spus portarului cã cele doua persoane adulte  vor sã vadã unde invatã Vlad; portarul i-a privit pe cei doi, apoi inca odata pe Irina, si   a spus: „nu-i nici o problema, pãrintii copiilor pot oricand sã viziteze scoala, chiar si fãrã bonã…”

Spre norocul ei, Irina are umor; si-a amintit de o poveste  pe care o spun când imprejurarile imi permit;  azi am ocazia. Iatã intâmplarea. Un comisionar sunã la poarta unei vile; dupã un timp apare o femeie cu aspect de vânzãtore de seminte de floarea soarelui si de dovleac; dupa ce-l interogheaza pe comisionar, binevoieste sã-si explice statutul: „Io mi-s nemţoica la puradeii doamnei !”