…este realista; m-am gândit s-o aplic la pensie.
Preturile de plecare sunt valabile numai in 10-20 de orase, insa ar scoate din depresie o parte din români.Citez din Adevarul:
De ce să înduri frigul şi foamea, fără nicio perspectivă de revenire la un trai normal, când tu stai, de fapt, pe un sac de bani? Mai bine vinzi apartamentul cu, să zicem, 60.000 de euro şi cumperi o casă la ţară cu 10.000 de euro (vă asigur că, pe criza asta, veţi găsi şi mai ieftine). Evident, în preţ va intra şi terenul aferent, care poate merge de la câteva mii de metri pătraţi până la câteva hectare. Iar ca să te simţi „ca la tine acasă”, mai investeşti 10.000 de euro în diverse amenajări.
Să facem socoteala: rămâi cu 40.000 de euro, ai hrană gratis dacă lucrezi pământul şi nici nu mai stai cu stresul facturii la întreţinere. Încălzirea la ţară este, evident, mai ieftină. Iar din roadele pământului poţi să mai faci şi ceva bani. Marea şansă este însă alta: cu o parte din cei 40.000 de euro puşi deoparte poţi porni o mică afacere.
Eu as merge mai departe cu ideea: statul s-ar putea implica prin micsorarea taxelor de timbru, facilitati la obtinerea autorizatiilor de construire si modernizare…
N-as vrea sã ducem tema in derizoriu botezând actiunea „Ultima casa”…
Chiar daca banii ramasi – pentru „o mica afacere” – ar fi alocati consumului, tot ar fi un avantaj pentru producatorii si comerciantii rurali…
Utopii?
Daurel's Blog 